tag:blogger.com,1999:blog-52633860276737924912024-03-21T22:26:55.915-07:00psihopompexDAN POPESCUpsihopompexhttp://www.blogger.com/profile/01957495542128629772noreply@blogger.comBlogger120125tag:blogger.com,1999:blog-5263386027673792491.post-10335712457173319612023-02-01T16:25:00.001-08:002023-02-01T16:25:19.379-08:00text despre expoziția "Dumnezeu" de Gili Mocanu<p> </p><p align="right" class="MsoNormal" style="text-align: right;"><span lang="ro"><span style="mso-spacerun: yes;"> "</span><span style="background: white; mso-highlight: white;">Încă o dată :<o:p></o:p></span></span></p>
<p align="right" class="MsoNormal" style="text-align: right;"><span lang="ro" style="background: white; mso-highlight: white;">E Oul celui sterp la fel,<o:p></o:p></span></p>
<p align="right" class="MsoNormal" style="text-align: right;"><span lang="ro" style="background: white; mso-highlight: white;">Dar nu-l sorbi. Curmi nuntă-în el.<o:p></o:p></span></p>
<p align="right" class="MsoNormal" style="text-align: right;"><span lang="ro" style="background: white; mso-highlight: white;">Si nici la closcă să nu-l pui !<o:p></o:p></span></p>
<p align="right" class="MsoNormal" style="text-align: right;"><span lang="ro" style="background: white; mso-highlight: white;">Îl lasă -- în pacea -- întâie-a
lui,<o:p></o:p></span></p>
<p align="right" class="MsoNormal" style="text-align: right;"><span lang="ro"><o:p> </o:p></span></p>
<p align="right" class="MsoNormal" style="text-align: right;"><span lang="ro" style="background: white; mso-highlight: white;">Că vinovat e tot făcutul,<o:p></o:p></span></p>
<p align="right" class="MsoNormal" style="text-align: right;"><span lang="ro" style="background: white; mso-highlight: white;">Si sfânt, doar nunta, începutul.</span><span lang="ro"> “ <o:p></o:p></span></p>
<p align="right" class="MsoNormal" style="text-align: right;"><span lang="ro"> Ion Barbu
- Oul dogmatic<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="ro"><o:p> </o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span lang="ro" style="font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">De curînd, într-o vizită la Timișoara, călătorind
foarte obosit și trăgînd de mine a doua zi pînă dimineața, m-am prăbușit
într-un somn scurt dar adînc . Sculat de alarmă , cu ochii deschiși, se
întrevedea ziua și eu mă trezisem. Doar că “eu” era mult spus. Cineva se
trezise. Care nu era niciunde, Timișoara și Terra dispăruseră<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>iar uitarea avansase cu un nivel în plus: nu
numai că nu știam unde sunt, dar nici cine sunt. Să fi durat o secundă? Mai
mult? Mi s-a părut ceva dincolo de timp. Cînd brusc s-a făcut “Popescu”, m-a
pufnit rîsul. Ce amuzant, ar fi zis fii-miu. Sigur, unii amici mi-au pus în
vedere că probabil am avut un scurtcircuit cerebral și că ar trebui să mă duc
la doctor. M-aș duce la doctor dacă ar putea să-mi spună cum să invoc starea
aceea din nou, o stare de liniște, siguranța că totul e conștient și că ce ține
de ego e o iluzie. Poate doar cînd eram copil să mai fi vizitat acele cîmpii.
Poate. Oricum, toată experiența venea în urma expozițiilor lui Gili Mocanu -
Niciunul de la Suprainfinit și Dumnezeu de la H’art. Cum pentru mine nu există
coincidențe, mai ales cînd e vorba de fenomene sufletești, am pornit pe calea
interpretării. Care, trebuie spus de la bun început, e într-o anumită parte
interpretarea mea, felul cum mi-au folosit mie expozițiile lui Gili.
Astfel,<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>“Niciunul” de la Suprainfinit
prezintă o serie de lucrări pe care mulți le consideră a fi geometrice. Reacția
e firească, lumea cînd vede linii drepte într-un tablou consideră că acea
reprezentare nu este a unui spațiu real ci a unuia interior - geometric. Și
într-o anumită privință chiar așa e, e vorba despre un loc mental chiar și
atunci cînd percepem în imagine ceva ce aduce cu un colț de cameră. Artistul
nu<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>mai figurează vreun obiect care stă
undeva ci doar spațiul, teritoriul unde se produce întîmplarea. Doar că el nu
arată ca o figurație seacă de geometrie în spațiu în care sunt trasate cele
trei linii 3D. Nu. Acel colț ce ar trebui să fie inert devine prin felul cum e
pictat un eveniment plin de energie. Pe mine acest lucru mă duce cu gîndul la
felul cum filosofii și mai apoi fizicienii au imaginat nimicul sau vidul ca
posibilitate. De la situația prin care Aristotel a găsit că natura urăște vidul
( horror vacui) acum, în teoriile contemporane, golul este omniprezent dar nu este
inert ci generativ. Cum? Poveștile fizicienilor sunt la fel de spectaculoase
precum ale preoților. Ce se întîmplă în acel spațiu vidat de materie? E …
nimic? Răspunsul e paradoxal, în acel vid se petrece totul, mai precis spațiul
bolborosește a mii și mii de miliarde de miliarde de apariții din nimic a unei
particule urmate de perechea anti-particulă care o anulează. Practic, fiecare
ieșire din nimic produce un dor de cealaltă pereche care o va anula. E o iubire
împlinită continuu, iar aparentul gol/vid e de fapt rezultanta acestei dinamici
produse de ritmul eros/anulare. Și, atunci, cum de e cu putință ceva mai
degrabă decît “nimic”? Răspunsul este aproape biblic: odată la miliarde de
miliarde de miliarde de anulări ale acestei nașteri continue de materie anulată
de antimaterie apare cîte o particulă stingheră căreia perechea ce o va fi
anulat lipsește. Și invers, o anti-particulă nu e urmată de o particulă.
Astfel, tot ceea cea ce noi numim<span style="mso-spacerun: yes;">
</span>univers material,<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>e un produs
secundar, un rateu al acestui motor spațial. Sună ca o cădere din paradis,
lumea începe cu o dramă cuantică.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>O altă
direcție deschisă de lucrările de la Suprainfinit ar exploata ideea că acele
trei<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>unghiuri drepte reprezintă schema
mentală a locului unde se petrece lumea.<span style="mso-spacerun: yes;">
</span>Suntem puși să contemplăm spațiul interior ca și cum ar fi în exterior.
Trei linii aduse într-un punct și ajungem într-un ambient care ne cuprinde și
care este peste tot, e acel Dumnezeu absență care face loc oricui, marele
tolerant. Doar că tipul acesta de absență<span style="mso-spacerun: yes;">
</span>este o amăgire, în acel colț al camerei este mai multă energie și
tensiune decît într-o figurație clasică. Expoziția de la H’art are același
azimut însă vine dinspre o perspectivă diferită. Aici GM nu va prezenta absența
ci va înfățișa lumea deja creată. Și nu obiectele Ei/Lui ci coordonatele
plăsmuirii așternute, țesătura matrixului. Cap de perspectivă în expunerea de
la H’art e o lucrare formată din două piese intitulată “Mocani”. Un cioban și
femeia lui. Păstorul coboară agale cu un toiag din peisajul pierdut în spate
iar țărăncuța cară un ciubăr pe umăr. Imaginile celor doi par foarte familiare
pentru că sunt preluate de pe obiecte de tip artizanat din lemn, de genul
acelora care sunt vîndute în drum spre Sinaia și Bușteni. Imaginile cu acești
țărani identitari ce au ajuns pe obiecte de larg uz sunt rezultatul unei
asimilări populare a unor lucrări pășuniste de început de secol 20. Leapșa
iconografică e simplă: Grigorescu preia strategii plastice pe filiera franceză
și le hibridizează un conținut popular. Țărăncuța apare la Grigorescu în
special torcînd, dar există în opera pictorului național o mocancă care are un
ciubăr și ne este extrem de familiară pentru că este lucrarea din colecția BNR.
O avem și pe bancnota de 10 lei. Femeia cu ulciorul din care izvorăște viața
sau în care se face hrana este o iconografie veche, cea mai la îndemînă
referință fiind tabloul “La source” de Ingres. Cum la Gili apare foarte rar
figurat elementul uman e rezonabil să suspectăm că e vorba de o miză simbolică.
Tehnica utilizată e un fel de linogravură pe dos. Mai exact, fondul roz cu
tentă plată este atacat cu o culoare gri cu irizații albăstrui. Se pictează
vidul, iar desenul care-i conturează pe cei doi mocani apare ca un efect
secundar al acoperirii cromatice<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>cu gri.
Pe bluza fetei se poate citi “OHM” - acel cuvînt<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>hindus care înseamnă “totalitate spirituală’.
Este cifrul care dă sens vieții concrete, cel care insuflă viață adevărată
precum tatuajul de pe fruntea golemului. E sensul lumii omului - înțelegerea.
Cei doi mocani invocă și cupletul biblic inițial, Adam și Eva, cele două stihii
care pun în joc viața umană, masculin și feminin. Dar aceste forțe au o
prezență iluzorie, imaginile parcă sunt deșirate, un fel de capriciu al
norilor, descurajant de efemer. Atmosfera e nostalgică și sarcastică, iată,
bietul OM în coordonatele lui sufletești - masculin trickster / feminin
generativ. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span lang="ro" style="font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">În aceeași cameră observăm o lucrare ce e formată din
șase panouri de aceeași dimensiune. Tehnica e similară cu cea folosită în
“Mocani” - un fond galben și un joc de nori gri foarte deschis.Se numește
“Autoportret - Marea”.În fiecare tablou se întrevede chipul artistului la
tinerețe închegîndu-se și topindu-se în jocul dintre fondul galben și
configurațiile strălucirilor mării. E o diagramă a impermanenței ego-ului,
această sursă a dorinței și locul de unde izvorăște lumea suferinței. Deși
autoportretul e tot timpul altfel în fiecare dintre cele 6 instanțe, ce-i dă
stabilitate e privirea. Vederea e ce rămîne în urma efemerității eu-lui. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span lang="ro" style="font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">În aceeași cameră sunt prezente două lucrări mici
intitulate “Semnul tatălui”. Pentru a putea să le asimilăm intelectual trebuie
să ne aducem aminte de o serie mai veche<span style="mso-spacerun: yes;">
</span>de lucrări ale lui Gili ce au ca indicație titlul “Consoană și Vocală”.
Este o serie veche ce începe de prin anul 2006 cînd expune “Mit technik” la
H’art. GM sesizează că dacă ar trebui să identificăm un sunet perfect el ar
putea fi selectat dintre vocale. Cum O se produce în momentul în care gura
formează un cerc se poate spune că această vocală are cele mai mari șanse să
fie un sunet primordial. Vocalele indică stări sufletești ( O -ul în opinia mea
e sunetul mirării) însă limbajul articulat nu poate lua ființă doar folosind
vocale. Fără consoane limba ar fi un fel de comunicare angelică, poate mai
directă, dar în care conținutul n-ar fi unul inteligibil ci doar de receptat în
zona sentimentului. Pentru limbajul articulat de aici e nevoie de consoană, de
această implozie a sunetului, hîrșăitul lumii, semnul căderii. Sensul lumii
create începe cu acest “păcat originar” al sunetului devenit zgomot. În “Semnul
tatălui”<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>avem aceste două elemente
originare ale limbajului care creează un cerc cu codiță ( O și C). E un
spermatozoid care e și cifra 9, trimitere la valențele cabalistice ale lui<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>“9”. ( iată un exemplu: 9 x 324 = 2916,
2+9+1+6 = 18, 8+1 = 9 și lucrul acesta se va întîmpla în orice înmulțire cu 9).
Semnul tatălui e un fel de cifru, parametru fundamental, semn al prezenței
continue a Lui.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span lang="ro" style="font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">În aceeași cameră, ultima lucrare, un dublu și ea, de
mari dimensiuni, pare din punct de vedere plastic ceva nespecific lui GM. E un
stil pictural în care tușele de ulei sunt groase, pasta e modelată și ambele
tablouri sunt acoperite complet de culoare, nu există respiro sau interstițiu.
E pictare completă. E o lucrare care își descarcă surpriza în două doze. Prima
ține de faptul că e nespecifică autorului (deși modul acesta de a picta cu
impasto controlat e o tehnică pe care GM o <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>numea în lucrări mai vechi - Ilustrație la
panou) iar a doua se descarcă după mai multe minute de insistență în a privi
lucrarea. Există un mesaj criptat, o scriere inversă. Alegerea unei astfel de
disimulări trebuie înțeleasă în sensul interesului pictorilor de a păstra
elementul plastic atunci cînd decid să scrie ceva în tablou. E o problemă
subtilă de rezolvat, scrisul trebuie mascat cumva în așa fel încît lucrarea să
rămînă o pictură, să nu devină o pancartă. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span lang="ro" style="font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">În camera de mijloc sunt două lucrări. Prima,
“Mamaia”, e o imagine realizată tot folosind tehnica linogravurii pe dos de mai
înainte. Fondul e galben-sahara iar adițiile sunt gri-albăstrui ca-n lucrarea
“Mocani”. Întrevedem o imagine idilică cu un palmier și un apus de soare ce e
acompaniat de un mariachi morbid cu sombrero ce cîntă lîngă niște cactuși.
Priveliștea e ambiguă, paradisiacă în primă instanță însă, la o a doua privire,
suntem invitați la o serenadă apocaliptică în deșert, imaginea poate fi în
egală măsură un iad solar și pustiu. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span lang="ro" style="font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">Opusă “Mamaiei” e lucrarea “Prezent/Absent” care face
legătura cu expoziția “Niciunul”, e punctul de legătură. Aici avem același
“colț de cameră” pictat în degradeuri foarte fine ( de reținut faptul că sunt
realizate în acrilic, nu în ulei,<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>astfel
că gradientele sunt și mai dificil de executat) care e mascat de o siluetă
desenată prin curbe șerpuite. Aici există două deschideri simbolice: 1. Colțul
trinitar, simbol al omniprezenței e mascat de o formă naturală, natura este
acest fel de disimulare a Lui. 2. Pe de altă parte El e prezent și absent în
egală măsură în alcătuirea lumii. Este peste tot dar fără o adresă precisă. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span lang="ro" style="font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">Ultima cameră acomodează două lucrări. Prima formată
din două cuplete glosează în jurul ideii de “Consoană și vocală” ce se reifică.
Logosul se face trup, din jocurile de cercuri ( O ) și arce de cerc ( C ) se
conturează un embrion celest pe fond violet. E “viul ou, la vîrf cu plod” din
poezia barbiliană. La GM - foetusul e produs din C și O și aruncat în viață
prin două lovituri care-i perforează și cele două găuri vitale. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span lang="ro" style="font-size: 12.0pt; line-height: 150%;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Ultima lucrare
nu are nici măcar titlu. E practic o succesiune de panouri în care compoziția
este aruncată în aer de un efect de tip sfumato extrem. E ca și cum am vedea
printr-o fereastră cu geam mat, neclaritatea împăienjenește vederea. Efectul
este paralizant, e un abstract - limită. Sentimentul că acea bolboroseală vitală
se plasează în spatele tabloului e dat de o intervenție foarte fină - o
diagonală trasată ca un tatuaj fără culoare. Această linie nu face altceva
decît să trimită toată dinamica cromatică într-un plan secund.Formatul pînzei
plus diagonala alcătuiesc și un Z - o altă zonă de interes a lui GM. Z este,
printre altele, și un gest de anulare <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>a
reprezentării, iar aici zgîrietura - cicatrice de pe lucrări funcționează și ca
un semn – semnătură din arsenalul scrierii lui Zorro. Lucrarea fără nume e o
limită a reprezentării, o ilustrare (fără să fie complet o imagine) a
imposibilității captării adevărului, e cataracta ce vine odată cu viața. Pentru
mine această pictură are un caracter aproape muzical, direct și inefabil. E o
prezență în zona vederii conștiente, acolo unde nu există moarte, somn, uitare
sau suferință. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span lang="ro" style="font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">Expoziția<span style="mso-spacerun: yes;">
</span>“Dumnezeu” ( titlul a fost un ganglion sensibil pentru mulți) e poate
una dintre cele mai rotunde prezentări publice ale lui GM și una foarte
personală chiar dacă nu e de domeniul evidenței acest lucru. Contextul social e
delicat, nu e cool să-ți pui astfel de probleme, se vorbește cu mult mai multă
relaxare despre corp. Ești mult mai în siguranță așa, corpul este inert, poți
spune orice despre el fără să greșești. În cazul<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>realităților invizibile<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>mersul e delicat<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>pentru că se pășește pe sîrmă. GM reușește să
ascundă suficient de mult detaliile concrete ale acestei cercetări<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>păstrînd însă tonul personal al experienței
individuale. E un ghid de orientare în momentul în care evenimentele lumii
te-au obosit și închizi ochii cu încrederea că vei da de ceva mai trainic în
interior. <o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiSXaBxizoB-VWl0wbyu2dlSf1Vsd7Bo38Ty0dL4FA5TokXKchTRo9B6LeAnoCxxKvQruDRza5_XWBOTvo2S5N7euMfLWxYSX5KNFMJh9sVzD2AGoF2fPPt_kj9ZJ11YVlXQuFXg6kt4KvZoYAGu3R29CuIEIHCg_L-0mY8cU5AL_rm-pHvnKZhPoAA/s1080/20221012_204150_1001821_mini.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="810" data-original-width="1080" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiSXaBxizoB-VWl0wbyu2dlSf1Vsd7Bo38Ty0dL4FA5TokXKchTRo9B6LeAnoCxxKvQruDRza5_XWBOTvo2S5N7euMfLWxYSX5KNFMJh9sVzD2AGoF2fPPt_kj9ZJ11YVlXQuFXg6kt4KvZoYAGu3R29CuIEIHCg_L-0mY8cU5AL_rm-pHvnKZhPoAA/s320/20221012_204150_1001821_mini.jpg" width="320" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgSHusbiA3Pb130I2ld6x6UlvvCxe0je_Cm8uSeJ4t7eJtg92igtDG7vvZI98SEDsM_8wxVAtVGn7zwZTJl8GZQyYdr-q4d8f8LKnL-mDmmvKuF1F9G2lyZanxng7MZ7AxtXtlp6YuzjfGBZ_8sqUFgwZ8qiRq7yR0xfoxABSJW6wpwEX_QBdkw32Nb/s1080/20221012_212658_1002050_mini.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="810" data-original-width="1080" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgSHusbiA3Pb130I2ld6x6UlvvCxe0je_Cm8uSeJ4t7eJtg92igtDG7vvZI98SEDsM_8wxVAtVGn7zwZTJl8GZQyYdr-q4d8f8LKnL-mDmmvKuF1F9G2lyZanxng7MZ7AxtXtlp6YuzjfGBZ_8sqUFgwZ8qiRq7yR0xfoxABSJW6wpwEX_QBdkw32Nb/s320/20221012_212658_1002050_mini.jpg" width="320" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiU6sa8mZRqIQSsUzybMNB1noDNXoTtoeoc2Z4hDYh5UiCEg7cxd-XrZ6VRkk1U9E7nUf5JGy-i6OMvOxIHtR1Ssaz5yo0WVOCszWLUqDInb81XnwNvYHkV8ODmgodxE8_5hI4022rZTKAomf-xAVvImofCFC3EnR8uI6bay8k72-2Qu59-OZLY-RtN/s1080/20221012_212711_1002053_mini.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="810" data-original-width="1080" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiU6sa8mZRqIQSsUzybMNB1noDNXoTtoeoc2Z4hDYh5UiCEg7cxd-XrZ6VRkk1U9E7nUf5JGy-i6OMvOxIHtR1Ssaz5yo0WVOCszWLUqDInb81XnwNvYHkV8ODmgodxE8_5hI4022rZTKAomf-xAVvImofCFC3EnR8uI6bay8k72-2Qu59-OZLY-RtN/s320/20221012_212711_1002053_mini.jpg" width="320" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhofTI43Ab0LTbzlsEBScsXb5NKdFSntuayXIZLREDULnsPVfeUfgCAQXLNH5oiuTBYPB39TsIYBW6zMFu620foH_IuMwBvZb8zEl4diDN_73IMr2VXto02xkYJYTrJt9RzEuz4OxjgQWNTq8P2eHns_zO-TPIUaa7DhdgsJ0vsjlBA1cSCr-D6RsSU/s1080/20221012_212600_1290517_mini.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="810" data-original-width="1080" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhofTI43Ab0LTbzlsEBScsXb5NKdFSntuayXIZLREDULnsPVfeUfgCAQXLNH5oiuTBYPB39TsIYBW6zMFu620foH_IuMwBvZb8zEl4diDN_73IMr2VXto02xkYJYTrJt9RzEuz4OxjgQWNTq8P2eHns_zO-TPIUaa7DhdgsJ0vsjlBA1cSCr-D6RsSU/s320/20221012_212600_1290517_mini.jpg" width="320" /></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">Imagini din expoziția "Niciunul" - galeria Suprainfinit</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEho7VB1wWQ7nDCi0W2raZ90MZqkbCoMsW4ld0wIUwrFxylJMXa7E3PyGJVXFaUPGt0sgMGwFX004QWaU4Wz39YK4V0DkEI9A6fdy-8Ia4cNumP8ATqfF74IHP6UOi_n3lVS1rm_Cuag0-MmtMe2187K20wo50Bv39B9hCtz5fgBhcO5Lou3qI6uIHMn/s1080/20221019_215945_1012927_mini.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="810" data-original-width="1080" height="480" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEho7VB1wWQ7nDCi0W2raZ90MZqkbCoMsW4ld0wIUwrFxylJMXa7E3PyGJVXFaUPGt0sgMGwFX004QWaU4Wz39YK4V0DkEI9A6fdy-8Ia4cNumP8ATqfF74IHP6UOi_n3lVS1rm_Cuag0-MmtMe2187K20wo50Bv39B9hCtz5fgBhcO5Lou3qI6uIHMn/w640-h480/20221019_215945_1012927_mini.jpg" width="640" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">Mocani - ulei pe pînză, 2022</div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhT2mtvoIuUTDDzSBZTRxYXbnLM2r1ZFt8e8znRnQTWbXvDQW1TYFcMXN1otjmfRIGiZepXmZHGKl5u8xIBHR2W8rmqIz8A2lPS067LGHpui_2ryQa6eqEVHRnpwrUYZ8-t4kGtZSBB5IPAUHjTm-rgEm8hA0iTlj4wKPTrl5clQLUap_96-0RUhCmh/s490/rodica%20la%20secerat%20grigorescu.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="490" data-original-width="338" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhT2mtvoIuUTDDzSBZTRxYXbnLM2r1ZFt8e8znRnQTWbXvDQW1TYFcMXN1otjmfRIGiZepXmZHGKl5u8xIBHR2W8rmqIz8A2lPS067LGHpui_2ryQa6eqEVHRnpwrUYZ8-t4kGtZSBB5IPAUHjTm-rgEm8hA0iTlj4wKPTrl5clQLUap_96-0RUhCmh/s320/rodica%20la%20secerat%20grigorescu.png" width="221" /></a><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhT2mtvoIuUTDDzSBZTRxYXbnLM2r1ZFt8e8znRnQTWbXvDQW1TYFcMXN1otjmfRIGiZepXmZHGKl5u8xIBHR2W8rmqIz8A2lPS067LGHpui_2ryQa6eqEVHRnpwrUYZ8-t4kGtZSBB5IPAUHjTm-rgEm8hA0iTlj4wKPTrl5clQLUap_96-0RUhCmh/s490/rodica%20la%20secerat%20grigorescu.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"></a></div></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><u>Nicolae Grigorescu - Rodica la seceriș</u></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgUZATtLISY05392awMVNqfHIM0VDtoIGsXSIOhFV4aOp6jCXg9vtZDWYhNlyLKVVX8WmqEUsI60gj_a10suNGEjy-rTHwlKxyvxkiIgqxjBjQM4Wu3v3U98Wgllj_LA9MWTPmUIXcX-ftITzNeNhCZdsVmQumMCvOF5AwyS_8ihdfkYMvMH3GOi_xB/s850/MUS-FAPC1114_850.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="850" data-original-width="682" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgUZATtLISY05392awMVNqfHIM0VDtoIGsXSIOhFV4aOp6jCXg9vtZDWYhNlyLKVVX8WmqEUsI60gj_a10suNGEjy-rTHwlKxyvxkiIgqxjBjQM4Wu3v3U98Wgllj_LA9MWTPmUIXcX-ftITzNeNhCZdsVmQumMCvOF5AwyS_8ihdfkYMvMH3GOi_xB/s320/MUS-FAPC1114_850.jpg" width="257" /></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">J.A.D Ingres - La source</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhcVVe6D2O8GPuQKl-_fwdWQfaWSxp6AFJXC9mpCNFjUaXwgwB25ZJ_ZkEh_Oc2zWWkWxpI9yFY1w0rsnfGcIFrNmuafm13n4exA1sq3LaRXj7Jcu4VP7eBAABkcjFOd47zdkE9ZzMNHQOMQrYgzDKd5-_U-Ep8216zQzbcfmikWZ9wJwNETtEZZF_U/s1080/20221019_215951_1012931_mini.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="810" data-original-width="1080" height="480" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhcVVe6D2O8GPuQKl-_fwdWQfaWSxp6AFJXC9mpCNFjUaXwgwB25ZJ_ZkEh_Oc2zWWkWxpI9yFY1w0rsnfGcIFrNmuafm13n4exA1sq3LaRXj7Jcu4VP7eBAABkcjFOd47zdkE9ZzMNHQOMQrYgzDKd5-_U-Ep8216zQzbcfmikWZ9wJwNETtEZZF_U/w640-h480/20221019_215951_1012931_mini.jpg" width="640" /></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">Gili Mocanu - Autoportret - Marea, ulei pe pînză, 2022</div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhw_N9R29g3CdWXBlepJtF7pWpdaKd-ouojTCBrQFJExHnzMBHc8f5vYzDrypy0KNJZJlxkkFA43aClVue7xj0ggtWnxjGAJStgW8Z6FjapmB77s5kUjdimxdoCNO1JnITy4A3tn9v75K3lBzPSon8098XyiA38irOhUAf_SB1Pkv9wrPs37TWRfw3B/s1080/20221019_215927_1012921_mini.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1080" data-original-width="810" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhw_N9R29g3CdWXBlepJtF7pWpdaKd-ouojTCBrQFJExHnzMBHc8f5vYzDrypy0KNJZJlxkkFA43aClVue7xj0ggtWnxjGAJStgW8Z6FjapmB77s5kUjdimxdoCNO1JnITy4A3tn9v75K3lBzPSon8098XyiA38irOhUAf_SB1Pkv9wrPs37TWRfw3B/w480-h640/20221019_215927_1012921_mini.jpg" width="480" /></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">Gili Mocanu - Semnul tatălui, ulei pe pînză, 2022</div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiJTBfpczAWd9KQn6wKhAaJvlfrf9ru5JcoLFI-LjF20zMdZocs2VuRZnCy3DienXoO6WjU3E_bqT-vEFkwnXjKcPW87PoM5qQEaXeAeRXZwIzb-t67m5B-dFBNr14ankQVjc8rFSgatNU8cix6p7-tAT3LEzj9V4xgKO4Z73Q6MThumItsqsjZsUfe/s1080/20221019_215904_1012915_mini.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="810" data-original-width="1080" height="480" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiJTBfpczAWd9KQn6wKhAaJvlfrf9ru5JcoLFI-LjF20zMdZocs2VuRZnCy3DienXoO6WjU3E_bqT-vEFkwnXjKcPW87PoM5qQEaXeAeRXZwIzb-t67m5B-dFBNr14ankQVjc8rFSgatNU8cix6p7-tAT3LEzj9V4xgKO4Z73Q6MThumItsqsjZsUfe/w640-h480/20221019_215904_1012915_mini.jpg" width="640" /></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">Gili Mocanu - S.B.P.M, ulei pe pînză, 2022</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEixFAf-eCrs1XF9IYDJJlht-niV10Z6rz9Q6vJM-NvHpgo-e08LhTY0RdVRnwrC0AEuni2nzKfNlqzT5q2g7AeGxTmShznTQ3vT7KlRqVXsRJf-p-MFplG4nm41h5xGtGcB07TU6lJBkHS926v1Hux9_ZisQ2BUi0gs0XnBISS3aqxrzKmNFQXAMRy6/s1080/20221019_220004_1012937_mini.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="810" data-original-width="1080" height="480" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEixFAf-eCrs1XF9IYDJJlht-niV10Z6rz9Q6vJM-NvHpgo-e08LhTY0RdVRnwrC0AEuni2nzKfNlqzT5q2g7AeGxTmShznTQ3vT7KlRqVXsRJf-p-MFplG4nm41h5xGtGcB07TU6lJBkHS926v1Hux9_ZisQ2BUi0gs0XnBISS3aqxrzKmNFQXAMRy6/w640-h480/20221019_220004_1012937_mini.jpg" width="640" /></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">Gili Mocanu - Prezent/Absent, acrilic pe pînză, 2022</div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhzu0mpL7XLvxrNfgVzyOhOvKlcOIo04mFmWz-QyRbNySINzkm9cR-VeI5oR0bRwesCEH6Iv3D3JmPEijy_v_WTVGPHpzw9TQTVwi9c0DwfmlwhM_HDEiP4kAS-aYaq2KoQV859yYpL3mOOxMLrPtgOyLJJMcFup2U7Cyiwa08ewLzDt2Q5j97gZUPz/s1080/20221019_220330_1012996_mini.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1080" data-original-width="810" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhzu0mpL7XLvxrNfgVzyOhOvKlcOIo04mFmWz-QyRbNySINzkm9cR-VeI5oR0bRwesCEH6Iv3D3JmPEijy_v_WTVGPHpzw9TQTVwi9c0DwfmlwhM_HDEiP4kAS-aYaq2KoQV859yYpL3mOOxMLrPtgOyLJJMcFup2U7Cyiwa08ewLzDt2Q5j97gZUPz/w480-h640/20221019_220330_1012996_mini.jpg" width="480" /></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">Gili Mocanu - Mamaia, ulei pe pînză, 2022</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhdYEbVzGv-CyiCFKOZ5I0SbnawFU5ipZG-uwkdxsA5fnMowXx_kO77M3EK702SfjlkmwxqvdHsnst01_7jjJ4MjQYQBiyTIeZ175Rj5KEoLhfD9sCHJqqWjPV0YsyrVDOZKdGFgLiux7wATQeYgrgW37j-1FiSy9WzaBLtJh43MLxR619Zd2Be6thH/s1080/20221019_220041_1012949_mini.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="810" data-original-width="1080" height="480" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhdYEbVzGv-CyiCFKOZ5I0SbnawFU5ipZG-uwkdxsA5fnMowXx_kO77M3EK702SfjlkmwxqvdHsnst01_7jjJ4MjQYQBiyTIeZ175Rj5KEoLhfD9sCHJqqWjPV0YsyrVDOZKdGFgLiux7wATQeYgrgW37j-1FiSy9WzaBLtJh43MLxR619Zd2Be6thH/w640-h480/20221019_220041_1012949_mini.jpg" width="640" /></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">Gili Mocanu - Consoană și vocală, ulei pe pînză, 2021</div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjyXkMsG_0tUaINEhTmvyMsWHbNMYf8kiyRerQ_xfs2V8MoQMcqHQ7v1d0aMbxlT2RGezuPm-yVLTZjoFnKfXZbKzT3Y5JgkKh1fGomboNDGQm177UNcUtrfsqrYf26JQ1LnhPG3LXRMGNweoh_9d1AWtG1c9u14dCJPVW_cMZFGVtLT1W-HDoUQ-Ej/s1080/20221019_220021_1012943_mini.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="810" data-original-width="1080" height="480" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjyXkMsG_0tUaINEhTmvyMsWHbNMYf8kiyRerQ_xfs2V8MoQMcqHQ7v1d0aMbxlT2RGezuPm-yVLTZjoFnKfXZbKzT3Y5JgkKh1fGomboNDGQm177UNcUtrfsqrYf26JQ1LnhPG3LXRMGNweoh_9d1AWtG1c9u14dCJPVW_cMZFGVtLT1W-HDoUQ-Ej/w640-h480/20221019_220021_1012943_mini.jpg" width="640" /></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">- , ulei pe pînză, 2008</div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div><br /><span lang="ro" style="font-size: 12.0pt; line-height: 150%;"><br /></span><p></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span lang="ro" style="font-size: 12.0pt; line-height: 150%;"><br /></span></p>psihopompexhttp://www.blogger.com/profile/01957495542128629772noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5263386027673792491.post-80826141513245749712022-08-31T07:26:00.001-07:002022-08-31T07:26:23.235-07:00Scandal la Malmaison. Despre pușcărie, căcat și Hitler.<p> Tara von Neudorf - scandal la expoziția "Nu mă mai pot face de căcat"</p><div class="gt60zsk1 r227ecj6 n68fow1o" style="background-color: white; color: #1c1e21; font-family: "Segoe UI Historic", "Segoe UI", Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 12px; padding-bottom: 10px; padding-left: 16px; padding-right: 16px;"><div class="jl2a5g8c alzwoclg k0kqjr44" style="background-color: var(--card-background); display: flex; flex-direction: row; font-family: inherit;"><div class="alzwoclg cqf1kptm siwo0mpr gu5uzgus" style="display: flex; flex-direction: column; font-family: inherit; margin-bottom: -5px; margin-top: -5px;"><div class="jroqu855 nthtkgg5" style="font-family: inherit; margin-bottom: 5px; margin-top: 5px;"><span class="gvxzyvdx aeinzg81 t7p7dqev gh25dzvf exr7barw b6ax4al1 gem102v4 ncib64c9 mrvwc6qr sx8pxkcf f597kf1v cpcgwwas m2nijcs8 hxfwr5lz k1z55t6l oog5qr5w tes86rjd pbevjfx6 ztn2w49o" dir="auto" style="color: var(--primary-text); display: block; font-family: inherit; font-size: 0.9375rem; line-height: 1.3333; max-width: 100%; min-width: 0px; overflow-wrap: break-word; word-break: break-word;"><h3 class="jxuftiz4 jwegzro5 hl4rid49 icdlwmnq i0rxk2l3 ztn2w49o" style="color: inherit; font-family: inherit; font-size: inherit; font-weight: inherit; margin: 4px 0px 0px; outline: none; padding: 0px;"><br /></h3></span></div></div></div></div><div class="" dir="auto" style="background-color: white; color: #1c1e21; font-family: "Segoe UI Historic", "Segoe UI", Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 12px;"><div class="" dir="auto" style="font-family: inherit;"><div class="d2hqwtrz r227ecj6 ez8dtbzv gt60zsk1" data-ad-comet-preview="message" data-ad-preview="message" style="font-family: inherit; padding: 4px 16px 16px;"><div class="alzwoclg cqf1kptm siwo0mpr gu5uzgus" style="display: flex; flex-direction: column; font-family: inherit; margin-bottom: -5px; margin-top: -5px;"><div class="jroqu855 nthtkgg5" style="font-family: inherit; margin-bottom: 5px; margin-top: 5px;"><span class="gvxzyvdx aeinzg81 t7p7dqev gh25dzvf exr7barw b6ax4al1 gem102v4 ncib64c9 mrvwc6qr sx8pxkcf f597kf1v cpcgwwas m2nijcs8 hxfwr5lz k1z55t6l oog5qr5w tes86rjd pbevjfx6 ztn2w49o" dir="auto" style="color: var(--primary-text); display: block; font-family: inherit; font-size: 0.9375rem; line-height: 1.3333; max-width: 100%; min-width: 0px; overflow-wrap: break-word; word-break: break-word;"><div class="m8h3af8h l7ghb35v kjdc1dyq kmwttqpk gh25dzvf n3t5jt4f" style="font-family: inherit; margin: 0px; overflow-wrap: break-word; white-space: pre-wrap;"><div dir="auto" style="font-family: inherit;">În ultima sa vizită în Republica Democrată Germană, Max Frisch stă de vorbă cu amicul său mai vîrstnic Bertold Brecht. Cum Brecht se mutase în Germania de est <span style="font-family: inherit;"><a style="color: #385898; cursor: pointer; font-family: inherit;" tabindex="-1"></a></span>și era prins în tot soiul de certuri politice riscante într-o țară comunistă în plină epocă stalinistă, Frisch îi pune o întrebare cheie: de ce grupul de scriitori care susțin realismul socialist îl acuză cum că ar fi formalist și negativist? Ce înseamnă asta, formalist și negativist? Înseamnă ... că nu mă plac, răspunde Brecht foarte direct. La fel se poate spune și despre artistul Tara von Neudorf căruia i-am lansat o expoziție în spațiul galeriei H’art din fosta Închisoare Malmaison. Lumea nu-l prea place pe Tara, proiectul lui de demascare completă a tuturor ideologiilor lumii pare exagerat, prea vocal, e un artist care se joacă cu focul, merge pe sîrmă și vizitează iconografii problematice. În cazul de față, în expoziția “Nu mă mai pot face de căcat” subiectul e ura/dragoste pe care a tot întreținut-o artistul față de președintele țării. Fiind concitadini, Tara l-a tot urmărit pe “marele” nostru politician, devenindu-i un fel de anti-biograf. Despre expoziție am mai scris aici.<span style="font-family: inherit;"><a class="qi72231t nu7423ey n3hqoq4p r86q59rh b3qcqh3k fq87ekyn bdao358l fsf7x5fv rse6dlih s5oniofx m8h3af8h l7ghb35v kjdc1dyq kmwttqpk srn514ro oxkhqvkx rl78xhln nch0832m cr00lzj9 rn8ck1ys s3jn8y49 icdlwmnq cxfqmxzd d1w2l3lo tes86rjd" href="https://www.facebook.com/events/1653657981648837/?__cft__[0]=AZX66AIM2svrUtTgsqMaJ6fnpfEynqsDQMSUBD4b7tCJr2Eq7M-Dm4nPG-2ghfTtuqcUp3uOesIEVosgT5xbVoeqranav_X5OrHu-YIasJd_wBSkZHYxI_R9RuA1ZukgDGQZPKxtu9782RTAENK-7Y9Lvgwk9INXmQCEByxCH8cm44zwJllPDgasw8U8ygBokrHdxKtfffq4DUkH34lTcgCq&__tn__=-UK-y-R" role="link" style="-webkit-tap-highlight-color: transparent; background-color: transparent; border-color: initial; border-style: initial; border-width: 0px; box-sizing: border-box; cursor: pointer; display: inline; font-family: inherit; list-style: none; margin: 0px; outline: none; padding: 0px; text-align: inherit; text-decoration-line: none; touch-action: manipulation;" tabindex="0"><span class="rse6dlih" style="display: inline; font-family: inherit;"> https://www.facebook.com/events/1653657981648837?ref=newsfee</span></a></span>d Acum am de gînd să vă povestesc ce s-a întîmplat în ziua vernisajului. Din punct de vedere personal nu-mi făceam iluzii că subiectul va produce scandal. Politicienii noștri au învățat cu chiu cu vai că atîta vreme cît ești în bătaia reflectoarelor, vei fi ținta tuturor mișto-urilor, pamfletelor, bancurilor. Și ce mai știu e că dacă e vorba de artă, te faci că plouă chiar dacă e o avalanșă de scuipați. Nu m-am așteptat ca noua opacitate să apara în chiar sînul artei contemporane. În ziua vernisajului, pe grupul tuturor celor care fac parte din “comunitatea” Atelierelor Malmaison, tînărul curator al Cazului 101 se declară portavocea unui “grup de colegi” spunînd fără prea mare imaginație că “este inconfortabil” cu afișul lui Tara și că dorește să fie dat jos de pe holurile comune ale clădirii unde deja toată lumea punea afișe. Sintagma “nu mă simt confortabil” (stupidă traducere mot a mot din engleză) anunță de obicei o avalanșă de idiosincrazii vag întemeiate ideologic. Ce anume v-a deranjat și pe ce motiv a întrebat cineva? Răspunsul îl redau cu toate ciudățenile grafiei : “Falsa Portretizare a detinutului, titlul expozitiei, imaginea lui Hitler”. Cum astea păreau îngrijorări legitime artistic (deși mă așteptam la o mai rapidă acuitate a citirii unei imagini plastice de către oameni din zona artei) am început să le iau pe rînd. “Falsa portretizare a deținutului” e o sintagmă ambiguă, dar există două variante: ori ești deranjat de faptul că pe afiș e un desen care seamănă cu președintele României ori ești deranjat de faptul generic că un deținut e portretizat în zeghe și ți se pare că acest lucru nu e conform cu realitatea. În primul caz, cred că e inutil să spun că arta politică are dreptul să construiască ficțiuni despre orice personaj al puterii indiferent cît de exagerate ar fi. În al doilea caz apreciez dorința tînărului curator de a îmbunătăți imaginea plastică a deținuților însă sunt aproape sigur că nu ne-ar fi vizitat niciun membru a acestei denominații sociale temporare. Iar dacă ar fi făcut-o nu cred că s-ar fi “simțit inconfortabili” cu această portretizare. Foștii deținuți sunt ființe mult mai puternice de atît. Acum... titlul expoziției... Ce să comentez, prezența cuvîntului “căcat”? E ilegal? Impur? Nu există cuvinte rele sau bune în sine, ci doar folosirea lor într-o anumită frază sau într-un anumit context poate fi deranjantă. E la mintea cocoșului ( atenție, asta e o frază care nu vrea să jignească cocoșii) că “Nu mă mai pot face de căcat” e echivalentă cu fraza “ Nu mă mai pot compromite” și are legătură cu ideea expoziției. Bun... acum Hitler. Uitați-vă la afiș, poza lui Hitler face parte dintr-un asamblaj și e împroșcată cu vopsea roșie. Am încercat să-i spun tînărului curator/galerist că Tara utilizează imaginea lui Hitler precum foloseau artiștii renascentiști imaginea diavolului. Dincolo de asta, imaginea lui Hitler în artă nu e ilegală și ia să ne imaginăm un experiment mental în care te teleportezi în trecut cu acest portret împroșcat cu vopsea sangvinară și ești nevoit să i-l dai cadou fuhrerului. Cred că dacă ieșeai viu, o făceai doar temporar pînă ajungeai forțat în primul lagăr. </div><div dir="auto" style="font-family: inherit;">Pe grupul malmezoniștilor am încercat să răspund cu cea mai mare solicitudine. Doar că răspunsurile mele nu aveau un ecou argumentativ. Și totuși oameni au simțit că motivele inconfortului lor interior nu țin și au venit cu un ultim atac: pe afiș, foarte mic, e scris că oamenii sunt invitați la “Închisoarea Malmaison” și că “intrarea este liberă”. Acum, în locul unde oamenii aflau de expoziție – pe facebook, la adresă, era trecut – Malmaison și adresa Calea Plevnei 137C. De afiș te loveai de abia cînd ajungeai la adresă și cred că absolut niciun om care ajungea acolo nu credea că a venit cu adevărat într-o închisoare. Pentru mine, în lucrul cu un artist, și afișul este un obiect artistic, el poate să te invite “pe lună”, “în paradis”, oriunde sau niciunde. Martin Kippenberger făcea afișe derutante care te trimiteau la adrese fictive, și pe vremea lui nu existau metode alternative de promovare gen social media. Deci, nicio frică că oamenii care vin la expoziții de artă să creadă că Malmaison e încă închisoare. Alți colegi malmesoniști au sărit să spună că sunt deranjați de asociere, că ei nu lucrează la închisoare ci în niște ateliere… Ok, suspectam că mai degrabă confortul îi interesa nu respectul față de suferința din trecut dar aici n-am decît să le spun: băieți și fete, lumea nu e făcută să vă protejeze vouă confortul iar arta… cu atît mai mult. Ultimul și cel mai serios argument este legat de felul cum astfel de umor politic respectă suferința oamenilor care au trecut prin infama închisoare Malmaison. Păi hai să imaginăm un scenariu. Dacă Nicolae Steinhardt ar fi trăit și cineva l-ar fi întrebat: Nicky, cum ți se pare că acolo unde tu ai fost torturat pentru delict de opinie se poate critica puterea la modul simbolic fără impunitate? Ți se pare o ofensă sau o reparație istorică a sorții și un omagiu? Cred că e ușor de intuit care ar fi fost răspunsul. </div><div dir="auto" style="font-family: inherit;">Eu cred că argumentasem pertinent și definitiv. Aveam totuși o curiozitate să văd în ce măsură malmezoniștii sunt realmente ghidați de interes față de discuții artistice sau umorile primează. Așa că le-am propus să facă un vot, zicîndu-le că dacă iese un scor de jumătate plus unu din toți cei cu drept de vot, dau jos afișul. Au votat pînă la ora vernisajului 22 din 53 să-l dau jos. În special cei de la etajul 1. Mai aveau nevoie de 5 voturi pe care în trei sau patru zile poate ar fi putut să le găsească, spiritul gregar are gravitație mare. Pînă le-ar fi găsit, ar fi trebuit conform uzanțelor democratice să trăiască un pic inconfortul prezenței lui Tara în viețile lor. Doar că există totuși un individ la etajul unu al Malmaisonului, galerist destul de vechi, care are ca principală trăsătură morală meschinăria. E un domn care nu poate articula mai mult de o frază fără ezitări majore. Îl compătimesc, să fi de o asemenea grosolănie morală e un blestem. Domnul I.M. , ca un delator comunist de pe vremuri, pune mîna pe telefon și-l sună pe administratorul Iprochim spunîndu-i că la galeria H’art avem o expoziție unde președintele e luat în balon. Și că afișele sunt vizibile pe holurile Atelierelor Malmaison. Trebuie spus pentru cei care nu știu că edificiul unde se află Atelierele Malmaison este deținut de o firmă de stat – Iprochim, ce ține de ministerul Economiei. Acum, I.M a intuit corect că administratorul Iprochim, birocrat într-o instituție de stat se va panica la așa o veste. Rezultatul a fost că am primit un telefon în care mi s-a comunicat că holurile aparțin Iprochim și că de acum înainte niciun afiș nu va mai putea să fie pus acolo. Domnul galerist-jigodie a tăiat nucul ca să nu mai cînte cucu care-l “inconforta”. Am zis , ok, și m-am gîndit la situațiile de dinainte de 89 cînd cenzorii, oricît de cîini ar fi fost (vezi cazul Rosei) aveau o lege sfîntă, nu duceau vorba la alți tovarăși fără umor. Încercau tot timpul să rezolve situația înăuntrul breslei, nu se transformau în sicofanți. </div><div dir="auto" style="font-family: inherit;">Pe mine astfel de cenzuri mă fac să devin mai creativ așa că dacă n-am putut să pun afișe pe proprietatea Iprochim, am tras mașina personală lîngă intrarea în Malmaison și am folosit-o ca panou. Toată istoria asta m-a animat însă mi-a lăsat și un gust amar pentru că observ cum o nouă boală începe să bîntuie arta contemporană românească – privirea literală. Lumea artei este o lume a imaginației, a libertății, nimic din ceea ce vedeți acolo nu e doar ceea ce vedeți, tot timpul există un arriere plan simbolic care trebuie accesat cu răbdare și nuanțe. Tot ceea ce ține de artă, chiar și un afiș, trebuie înțeles prin prisma acestui regim al privirii. Altfel, trebuie spus apăsat – privirea literală în artă este privirea unei ideologii totalitare.</div><div dir="auto" style="font-family: inherit;"><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhUnS2ZiOqIPzKzlhG3qdXKRV2Ntx_TuXgbE4pBPFwH0f4f18cStb0-td-XwXVn0z7gUtNuNhuvNI7BLshvVkL9f-VKrN3X0TgM6zJpKBFU6rd2PBOZDB_J6hETLk0LLbQGGOywu41tqd5BKaXRK7yszmsdHTqUeGD25tFJ5eq6OvkW8BiOMLJDkTTX/s3000/afis%20Tara%20Malmaison.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="3000" data-original-width="1106" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhUnS2ZiOqIPzKzlhG3qdXKRV2Ntx_TuXgbE4pBPFwH0f4f18cStb0-td-XwXVn0z7gUtNuNhuvNI7BLshvVkL9f-VKrN3X0TgM6zJpKBFU6rd2PBOZDB_J6hETLk0LLbQGGOywu41tqd5BKaXRK7yszmsdHTqUeGD25tFJ5eq6OvkW8BiOMLJDkTTX/w236-h640/afis%20Tara%20Malmaison.jpg" width="236" /></a></div><br /><div dir="auto" style="font-family: inherit;"><br /></div></div></span></div></div></div></div></div><div style="font-family: inherit;"><div class="hf30pyar lq84ybu9 ta68dy8c kpwa50dg lk0hwhjd cmg2g80i" data-visualcompletion="ignore-dynamic" style="border-radius: 0px 0px 8px 8px; font-family: inherit; overflow: hidden;"><div style="font-family: inherit;"><div style="background-color: white; color: #1c1e21; font-family: "Segoe UI Historic", "Segoe UI", Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 12px;"><div style="font-family: inherit;"><div class="tpvapw4o j0k7ypqs" style="font-family: inherit; margin-left: 12px; margin-right: 12px;"><div class="bdao358l om3e55n1 g4tp4svg alzwoclg jez8cy9q sl27f92c o9w3sbdw sr926ui1 jl2a5g8c fzd7ma4j lcfup58g o9wcebwi d2hqwtrz h42m8szp mz2m4c71 ktovzxj4 g1smwn4j" style="align-items: stretch; box-sizing: border-box; display: flex; flex-flow: row nowrap; flex-shrink: 0; font-family: inherit; justify-content: space-between; margin: -6px -2px; padding: 4px; position: relative; z-index: 0;"><div class="bdao358l om3e55n1 g4tp4svg alzwoclg cqf1kptm gvxzyvdx aeinzg81 jg3vgc78 cgu29s5g i15ihif8 pdnn8mpk f1iqohp5 bmgto6uh f9xcifuu" style="box-sizing: border-box; display: flex; flex-direction: column; flex: 1 1 0px; font-family: inherit; max-width: 100%; min-width: 0px; padding: 6px 2px; position: relative; z-index: 0;"><div aria-label="Trimite acest conţinut prietenilor tăi sau postează-l în cronologia ta." class="qi72231t o9w3sbdw nu7423ey tav9wjvu flwp5yud tghlliq5 gkg15gwv s9ok87oh s9ljgwtm lxqftegz bf1zulr9 frfouenu bonavkto djs4p424 r7bn319e bdao358l fsf7x5fv tgm57n0e jez8cy9q s5oniofx m8h3af8h l7ghb35v kjdc1dyq kmwttqpk dnr7xe2t aeinzg81 srn514ro oxkhqvkx rl78xhln nch0832m om3e55n1 cr00lzj9 rn8ck1ys s3jn8y49 g4tp4svg o9erhkwx dzqi5evh hupbnkgi hvb2xoa8 fxk3tzhb jl2a5g8c f14ij5to l3ldwz01 icdlwmnq" role="button" style="-webkit-tap-highlight-color: transparent; align-items: stretch; background-color: transparent; border-bottom-color: var(--always-dark-overlay); border-left-color: var(--always-dark-overlay); border-radius: inherit; border-right-color: var(--always-dark-overlay); border-style: solid; border-top-color: var(--always-dark-overlay); border-width: 0px; box-sizing: border-box; cursor: pointer; display: inline-flex; flex-basis: auto; flex-direction: row; flex-shrink: 0; font-family: inherit; list-style: none; margin: 0px; min-height: 0px; min-width: 0px; outline: none; padding: 0px; position: relative; text-align: inherit; touch-action: manipulation; user-select: none; z-index: 0;" tabindex="0"><div class="o9erhkwx dzqi5evh hupbnkgi hvb2xoa8 z6erz7xo on4d8346 jkp44r48 l10tt5db s8sjc6am myo4itp8 ekq1a7f9 pym4i58u ldembo95 mwa1sm0y" data-visualcompletion="ignore" style="border-radius: inherit; font-family: inherit; inset: 0px; opacity: 0; pointer-events: none; position: absolute; transition-duration: var(--fds-duration-extra-extra-short-out); transition-property: opacity; transition-timing-function: var(--fds-animation-fade-out);"></div></div></div></div></div></div></div><div class="k0kqjr44 laatuukc" style="color: #1c1e21; font-family: "Segoe UI Historic", "Segoe UI", Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 12px; margin-bottom: 4px;"></div></div></div></div>psihopompexhttp://www.blogger.com/profile/01957495542128629772noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5263386027673792491.post-30296650755731021732022-02-21T01:05:00.004-08:002022-02-21T01:07:51.606-08:00Lumea ca fugă și reprezentare - text expoziția "Garden of Eden" de Ștefan Ungureanu<div style="background-color: white; color: #1c1e21; font-family: "Segoe UI Historic", "Segoe UI", Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 12px;"><div class="ll8tlv6m j83agx80 btwxx1t3 n851cfcs hv4rvrfc dati1w0a pybr56ya" style="align-items: flex-start; display: flex; flex-direction: row; font-family: inherit; margin-bottom: 12px; padding-left: 16px; padding-right: 16px; padding-top: 12px;"><div class="nqmvxvec j83agx80 jnigpg78 cxgpxx05 dflh9lhu sj5x9vvc scb9dxdr odw8uiq3" style="align-self: flex-start; display: flex; font-family: inherit; height: 20px; padding: 8px; width: 20px;"><div style="font-family: inherit;"><div aria-expanded="false" aria-haspopup="menu" aria-label="Acţiuni pentru această postare" class="oajrlxb2 gs1a9yip mtkw9kbi tlpljxtp qensuy8j ppp5ayq2 rq0escxv nhd2j8a9 mg4g778l pfnyh3mw p7hjln8o tgvbjcpo hpfvmrgz i1ao9s8h esuyzwwr f1sip0of du4w35lb n00je7tq arfg74bv qs9ysxi8 k77z8yql btwxx1t3 abiwlrkh p8dawk7l lzcic4wl dwo3fsh8 g5ia77u1 goun2846 ccm00jje s44p3ltw mk2mc5f4 rt8b4zig n8ej3o3l agehan2d sk4xxmp2 pq6dq46d kvgmc6g5 cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x jb3vyjys rz4wbd8a qt6c0cv9 a8nywdso l9j0dhe7 pzggbiyp pkj7ub1o bqnlxs5p kkg9azqs c24pa1uk ln9iyx3p fe6kdd0r ar1oviwq l10q8mi9 sq40qgkc s8quxz6p pdjglbur" role="button" style="-webkit-tap-highlight-color: transparent; align-items: stretch; appearance: none; background-color: transparent; border-bottom-color: var(--always-dark-overlay); border-left-color: var(--always-dark-overlay); border-radius: inherit; border-right-color: var(--always-dark-overlay); border-style: solid; border-top-color: var(--always-dark-overlay); border-width: 0px; box-sizing: border-box; cursor: pointer; display: inline-flex; flex-basis: auto; flex-direction: row; flex-shrink: 0; font-family: inherit; list-style: none; margin: 0px; min-height: 0px; min-width: 0px; outline: none; padding: 0px; position: relative; text-align: inherit; touch-action: manipulation; user-select: none; vertical-align: bottom; z-index: 0;" tabindex="0"><div class="i09qtzwb n7fi1qx3 b5wmifdl hzruof5a pmk7jnqg j9ispegn kr520xx4 c5ndavph art1omkt ot9fgl3s s45kfl79 emlxlaya bkmhp75w spb7xbtv" data-visualcompletion="ignore" style="border-radius: 50%; font-family: inherit; inset: -8px; opacity: 0; pointer-events: none; position: absolute; transition-duration: var(--fds-duration-extra-extra-short-out); transition-property: opacity; transition-timing-function: var(--fds-animation-fade-out);"><span style="font-family: inherit; font-size: 0.9375rem; white-space: pre-wrap;">Lumea ca fugă și reprezentare</span></div></div></div></div></div></div><div style="background-color: white; color: #1c1e21; font-family: "Segoe UI Historic", "Segoe UI", Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 12px;"><div dir="auto" style="font-family: inherit;"><div class="ecm0bbzt hv4rvrfc ihqw7lf3 dati1w0a" data-ad-comet-preview="message" data-ad-preview="message" id="jsc_c_oi" style="font-family: inherit; padding: 4px 16px 16px;"><div class="j83agx80 cbu4d94t ew0dbk1b irj2b8pg" style="display: flex; flex-direction: column; font-family: inherit; margin-bottom: -5px; margin-top: -5px;"><div class="qzhwtbm6 knvmm38d" style="font-family: inherit; margin-bottom: 5px; margin-top: 5px;"><span class="d2edcug0 hpfvmrgz qv66sw1b c1et5uql lr9zc1uh a8c37x1j fe6kdd0r mau55g9w c8b282yb keod5gw0 nxhoafnm aigsh9s9 d3f4x2em iv3no6db jq4qci2q a3bd9o3v b1v8xokw oo9gr5id hzawbc8m" color="var(--primary-text)" dir="auto" style="display: block; font-family: inherit; font-size: 0.9375rem; line-height: 1.3333; max-width: 100%; min-width: 0px; overflow-wrap: break-word; word-break: break-word;"><div class="kvgmc6g5 cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql ii04i59q" style="font-family: inherit; margin: 0px; overflow-wrap: break-word; white-space: pre-wrap;"><div dir="auto" style="font-family: inherit;"> </div><div dir="auto" style="font-family: inherit;"> Lumea ca fugă și reprezentare</div><div dir="auto" style="font-family: inherit;"><br /></div></div><div class="cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql o9v6fnle ii04i59q" style="font-family: inherit; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space: pre-wrap;"><div dir="auto" style="font-family: inherit;"> În ultima vreme, e o situație ce s-a impus odată cu pandemia, scriu textele de sală la finalul expozițiilor. Asta irită artiștii pentru că vine în răspăr cu o anumită practică a textierului / curator care de obicei este acel individ care bate gongul la începutul reprezentației. Ei bine, cred că e mai firesc ca un mediator să scrie textul la final, la finisaj. Asta din două considerente, unul ce ține de o anumită discreție pe care cuvîntul trebuie s-o aibă în prezența imaginii simbolice fixe și în al doilea rînd pentru că am observat din experiență că poți vorbi mai hotarît și mai cu noimă după ce ai petrecut o lună-două sau chiar mai multe cu lucrările dintr-o expoziție. Astfel, vizitatorii vor avea o experiență nebruiată inutil de cine știe ce considerente docte ale curatorului. La finalul expoziției, dacă există un profit intelectual care poate fi și formulat, atunci va veni și momentul excursului care desăvîrșește expoziția ca un parastas. </div><div dir="auto" style="font-family: inherit;">Așadar, acum voi vorbi despre expoziția “Garden of Eden” a lui Ștefan Ungureanu. Știu, iar un titlu în engleză... La Ștefan chestiunea e totuși în parte justificată. Titlul face referire la o simulare de tip joc pe computer – „The Game of Life” realizat de John Conway. I se zice „automaton celular” în termeni matematici și e de interes artistic pentru că te face să capeți o perspectivă generală asupra unei posibile scheme divine de generare a lumii. Pe scurt, se pornește de la cîte celule vrei, ele sunt vecine sau nu, și de la un set de 3 reguli care stabilesc felul cum se trece de la o generație de celule la următoarea generație. Totul se petrece într-o matrice spațială în care pătrat după pătrat este juxtapus la infinit. De ce pătrat? Pentru că pătratul e mental, secvențial și e decupajul prin care noi încercăm să dăm sens spațiului și haosului. Ce poate scoate un artist dintr-un experiment intelectual atît de sec? Păi jucîndu-te cu el vei vedea că aproape toate situațiile pe care le imaginezi ca start vor “muri” după mai multe generații, și, mai mult, mai toate pot fi deduse din joc. Există puține excepții, acele instanțe de tip “Garden of Eden” care nu pot fi derivate din joc. De la ele se pornește doar, sunt un fel de numere prime. Ștefan, pasionat de hărți și de felul cum mintea schematizează o realitate fluidă, preia gridul acestor instanțe paradisiace și-l folosește ca pe o ustensilă în arsenalul plastic al lucrărilor. Tabelul va funcționa în mai multe feluri – întîi transformă lucrarea dintr-o simplă imagine într-o diagramă ce ne pune între paranteze identificarea cu ceva real. În al doilea rînd matricea care arată ca un gard din plasă de Buzău va deveni un reper spațial, semnul că ce vedem nu este decît o proiecție a minții, o realitate interioară. În al treilea rînd e vorba și de o trimitere subtilă la instrumentul peisagiștilor clasici ( un dreptunghi divizat în mai multe părtrate) prin care mimesisul era urmărit și realizat. În al patrulea rînd, dar aici e doar fantezia mea poate, toate lucrările capătă sentimentul că te uiți la ele dintr-o pușcărie, de undeva unde “se stă” spre ceva unde lucrurile “se petrec”. Suntem deci invitați, cum se cuvine de altfel, să participăm la o aventură interioară, o imersie în locul unde viața se trăiește. </div><div dir="auto" style="font-family: inherit;">În prima cameră, cap de perspectivă e o lucrare de mari dimensiuni intitulată puțin bombastic “Viziunea unui Laocoon rănit”. Ștefan e un artist cerebral însă aici a pornit de la o viziune onirică. Cu puțin înainte de pandemie, are un vis dintre acelea pe care le ții minte precum întîmplările existențiale definitorii. Se visase alergînd disperat, îngrozit de un pericol iminent, gonind și ținîndu-și mațele expuse cu mîinile. În lucrare însă nu apare el, mai important este ca cel care aleargă, chiar dacă e identificat, să fie îndeajuns de generic încît frica să fie potențată într-o angoasă primară. Capul e al lui Laocoon, poziția picioarelor e a Discobolului lui Miron, sentimentul de ansamblu al strategiei de prezentare e de alungare din rai. Acest Adam cu mațele în mînă și fără Evă fuge de ceva nedefinit, un pericol ce vine din stînga sus de undeva din afara tabloului. Fundalul e și el apocaliptic, e preluat de Ștefan dintr-o hartă veche în care erau înfățișați toți munții cunoscuți puși unul lîngă celălalt. Vulcanii, ca să poată fi identificați, vor fi în prezentați în exercițiul irumperii lavei. Privind retrospectiv lucrarea este premonitorie, ceva s-a schimbat după pandemie. Sentimentele care s-au îngroșat și au devenit fundal al existenței noastre sunt cele de angoasă generalizată, de anticipare a unei apocalipse secularizate și frica de pierdere a individualității. Toate cele trei trăiri sunt prezente acolo în Laocoon care fuge încercînd să-și păstreze integritatea bietelor vintre. În aceeași cameră observăm încă două lucrări intitulate “Rise and fall” și “Fall and rise”. În prim plan avem un studiu de mișcare umană, mai precis, de rostogolire și ascensiune umană. Într-o imagine avem pe fundal o înșiruire “naturală” de munți iar în lucrarea de vis a vis rostogolirea se petrece în fața tempului lui Kukulcan din Chichen Itza năpădit de vegetație, înainte să fie curățat și muzeificat. Pentru mine, cele două lucrări cartografiază două energii umane interioare: dominația naturii exterioare și recunoașterea interioară a zădărniciei acestei iluzii. </div><div dir="auto" style="font-family: inherit;">În camera din mijloc avem singurul exemplu în care s-a abandonat grilajul de pătrate. ”Burning tree” este și cea mai pastelată lucrare, spre deosebire de cele din prima cameră unde totul e redus la griuri stinse. Subiectul e un buștean încă verde care este în plină văpaie. Combustia se produce pe un fond eteric, bușteanul nu stă pe bucata de pămînt din josul tabloului ci e suspendat în aer ca și cum separarea elementelor e dorită, amestecul e evitat. Asta e și următoarea observație, anume că avem toate cele 4 elemente clasice – focul, aerul, apa și pămîntul într-o cartografiere ce e intenționat rigidă. Și totuși subiectul principal e focul. Oare de ce? Pentru că el și apa sunt elementele ce invită la reverie. Focul- combustie are însă un loc intim în sufletul uman, se vede asta de fiecare dată cînd aprindem o pălălaie, tot omul, are sau n-are treabă, se golește de privire (acea căutătură goală precum spusa țărănească: “ te uiți ca găina-n lemne)”. Ce se petrece atunci este o reîntoarcere în sine prin regăsirea cu un fenomen ce ne este specific – arderea. Dacă este vreun element care să fie apropiat de ce i se întîmplă omului în viață, atunci focul este candidatul principal. În lumea interioară sentimentele sunt pîrjol, gîndurile sunt mocneală, visele sunt inflamare. “The burning tree” e o hartă a omului și afirmarea faptului că materia are sens pentru hominizi doar dacă … (aici engleza sună mai potrivit) it goes up in flames. </div><div dir="auto" style="font-family: inherit;">Tot în camera din mijloc sunt două lucrări mici care initial au fost încercări pregătitoare pentru ce vom vedea în ultima cameră. Aici se produce o anumită reducție la minimum a temei. Amîndouă se numesc “Om care fuge” și e o descompunere vizuală a mișcării ca-ntro fotografie de Muybridge. Secvențele nu sunt separate clinic ca la fotograful englez ci suprapuse și înghesuite ca și cum corpul ar avea ecou sau s-ar desprinde de sine clonîndu-se. Fundalul este o vegetație care palpită a viață și angoasă, panica a devenit rîu și ram. Pericolul e în afara tabloului și presupunem că ține de o ordine supranaturală. Acum, ca orice lucrare ce atinge măcar cu o mustață inefabilul, și aici avem o imagine fixă deschisă ce poate funcționa ca o cheie franceză pentru filosofare. Pentru mine omul din imagine poate că fuge de sine, de natură, de ideal, de umbra sa, de fixitatea morții . Omul este un diavol care se fofilează și-și crează astfel drama și viața. Se înstrăinează de natură, de ce simte, de ce gîndește. Cînd vorbește fuge de ce simte și de ce gîndește. Cînd făptuiește, toate gîndurile, sentimentele sau vorbele sunt undeva abandonate în spate. Omul este un schizoid ce se comportă ca și cum ar fi dat în urmărire universală. Se sustrage și fuge de tot. Voința lui e fuga lui. </div><div dir="auto" style="font-family: inherit;">Dincolo de tema “omului care fuge” fac o mică acoladă atrăgînd atenția asupra unui detaliu plastic care are și o importanță legată de noile formate ale imaginii care atrag privirea în contemporaneitate. Observăm că toată scena fugii se petrece într-o vignetă, pictura lasă un paspartu subțire iar colțurile sunt rotunjite. Acum, eu știu că artiștii “pescuiesc” în același lac al imaginației colective. Am reușit să înțeleg justețea vignetei abia după ce am regăsit-o la un alt artist – Ion Bârlădeanu. În ultima perioadă, nea Ion a făcut o serie de colaje în care el simțea nevoia să rotunjească atît paspartu-ul cît și imaginea. L-am întrebat, plăcut surprins, de ce simte nevoia să facă asta. Mi-a dat din umeri că nu știe, că simte că e bine așa. Regăsind mai apoi lucrul acesta și la Ștefan, mi s-a luminat misterul într-o zi cînd vroiam să fac poză cu telefonul la lucrare. Da, despre asta e vorba, uite telefonul, are colțurile rotunjite. Artiștii au fost dintotdeauna sensibili la modurile epocii de a pune în scenă un obiect prețios sau o imagine sacră. Soclul era o primă strategie pentru sculpturi, nișa de tip absidă pentru relicvarii, rama aurită pentru pictură de interior, white-cube-ul e strategia-rege a modernității. În post-istorie ni se prezintă cu timiditate – vigneta, imaginea rotunjită, formatul ce face omul să încline privirea în jos. </div><div dir="auto" style="font-family: inherit;">Ajungem și-n ultima cameră unde Ștefan se ia de piept cu povestea tribului – Miorița. Lucrările se numesc “Final de Mioriță” și au aceeași strategie vizuală ca cele mici din camera precedentă doar că felul cum este atacat subiectul e mai specific, în scena asasinării finale cel care omoară și cel care este omorît este chiar artistul. Ștefan joacă în toate personajele. El fuge și el asasinează, el tremură brazii și el bate cu pala de vînt. El e soarele și el e luna. El împletește cununa. Artistul e responsabil de tot și e dator să se pedepsească singur. </div><div dir="auto" style="font-family: inherit;">Revizitînd toată expoziția îmi dau seama că toate pînzele desfășoară două teme: fuga omului din calea a tot și impermanența lucrurilor. Subiectele sunt diferite dar cele două teme rămîn și au parcurs și opera de pînă acum a lui Ștefan Ungureanu, un artist ce a atins punctul de fierbere a maturității. </div><div dir="auto" style="font-family: inherit;"><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEgPy-Xb2YY5mjL8HHuI_ioTMqd258loCapEH-o9U4B7ZV42JxN_2jUWUad1NLA-yO9vn-_SXLfUrBL007YcFiYZ4kksuj_cYyDYE1QnIuy2j0Wv1K0laUsDKacJl2sz5tG3WixaEICacRJpv9YLgyVXSDmALGhoFGLxWcAmpMVZKqwTfBnZrv_NInQH=s1920" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1132" data-original-width="1920" height="189" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEgPy-Xb2YY5mjL8HHuI_ioTMqd258loCapEH-o9U4B7ZV42JxN_2jUWUad1NLA-yO9vn-_SXLfUrBL007YcFiYZ4kksuj_cYyDYE1QnIuy2j0Wv1K0laUsDKacJl2sz5tG3WixaEICacRJpv9YLgyVXSDmALGhoFGLxWcAmpMVZKqwTfBnZrv_NInQH=s320" width="320" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEhSoC04kH8jHtHltIAc_LTsez3g3CA_EtOcEbeWkKUxYavraaWc0172CJpmXbFt14tSsyi3mzNx-UxDNophngQyasmjllRsDQUgB224j1EmWvZ6SBNaEWyN1ElvyksUgf71Zl93uDyWUBXpCcv7jqTUGvWGyTrrQsUpufydqD6dxo7n89PNa94bjKXV=s1920" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1153" data-original-width="1920" height="192" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEhSoC04kH8jHtHltIAc_LTsez3g3CA_EtOcEbeWkKUxYavraaWc0172CJpmXbFt14tSsyi3mzNx-UxDNophngQyasmjllRsDQUgB224j1EmWvZ6SBNaEWyN1ElvyksUgf71Zl93uDyWUBXpCcv7jqTUGvWGyTrrQsUpufydqD6dxo7n89PNa94bjKXV=s320" width="320" /></a></div><br /><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEgkGZxox_62WvDlVu2KK1zKVlj9foQFzq1i0AixrdoedwZ_RlXcN41uWwikV1parB8N79hkrdqkz388p4C6Rh6_6o19SLddAdzZqw0VrOut17isv1JVP8N87uQ0CURkRLU_b3BMMVOBlKKJ9lBN1bh1w5jX0GHuJLnm9QPKpAPnakNeUJnk3HTj1HLS=s1920" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1200" data-original-width="1920" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEgkGZxox_62WvDlVu2KK1zKVlj9foQFzq1i0AixrdoedwZ_RlXcN41uWwikV1parB8N79hkrdqkz388p4C6Rh6_6o19SLddAdzZqw0VrOut17isv1JVP8N87uQ0CURkRLU_b3BMMVOBlKKJ9lBN1bh1w5jX0GHuJLnm9QPKpAPnakNeUJnk3HTj1HLS=s320" width="320" /></a><br /></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEj0KaucN4WEYZxCmn0mGRywmDmKeYb3mNeWrQz7Z5gEsGRzrvbMh2Q9EBzunplhUQj0Vr28DB80vpKfFFIeArn39c5hETpWpO1epPihyIJLZP92XwHzWJr-MIbK0Y60DZbS1n-2Ijib5M-FZuzK3xAftwC3qmoHCYWea5tagTeobT2lt2x7epSUH7tC=s1920" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1149" data-original-width="1920" height="192" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEj0KaucN4WEYZxCmn0mGRywmDmKeYb3mNeWrQz7Z5gEsGRzrvbMh2Q9EBzunplhUQj0Vr28DB80vpKfFFIeArn39c5hETpWpO1epPihyIJLZP92XwHzWJr-MIbK0Y60DZbS1n-2Ijib5M-FZuzK3xAftwC3qmoHCYWea5tagTeobT2lt2x7epSUH7tC=s320" width="320" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEgxXMs-6J22svwYJqDZMCE_x2clPzTkJ8E76zZYJPRSh6_DtHibCcY9eodCdAy5C4efVjonu0C7sV_GsSScw7GY5OeL3zFCmjqn5wvjviqvjoCDpAb5223cuZ62GXckODjfFZhWhUhopzVUprW5eG5ZDzFb1oS4NPXXN539KcmRDmxhr0yQWmhDBYJB=s1920" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1181" data-original-width="1920" height="197" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEgxXMs-6J22svwYJqDZMCE_x2clPzTkJ8E76zZYJPRSh6_DtHibCcY9eodCdAy5C4efVjonu0C7sV_GsSScw7GY5OeL3zFCmjqn5wvjviqvjoCDpAb5223cuZ62GXckODjfFZhWhUhopzVUprW5eG5ZDzFb1oS4NPXXN539KcmRDmxhr0yQWmhDBYJB=s320" width="320" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEgMWu4e6MDz2aoO9qMBNeq-pXOgr74UW_wsYun-33fRK0esiNPwX6aE5_1bhf_Y2nJE56c75q2Xh-VuT0UNj7rsV2xZHuvNz8gGbdNS0hU_KshzY5Y_2tC9yG71tzbBItrFjaHau1jUVOjebjH1pFM4SlTOPMeynNr7wXyu70QnUqdwosLRWKNIGZhH=s1920" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="929" data-original-width="1920" height="155" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEgMWu4e6MDz2aoO9qMBNeq-pXOgr74UW_wsYun-33fRK0esiNPwX6aE5_1bhf_Y2nJE56c75q2Xh-VuT0UNj7rsV2xZHuvNz8gGbdNS0hU_KshzY5Y_2tC9yG71tzbBItrFjaHau1jUVOjebjH1pFM4SlTOPMeynNr7wXyu70QnUqdwosLRWKNIGZhH=s320" width="320" /></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEhUrxFbH6l2Xu-o68D-GiekGeUUbjf-iL2NLEVUcCgfSclnQV3zN0MbuJZ0_Ebcwutas4zLSkt-XI6qB3-G6N2nPrM02bCKVE2JSp3R7BI-WiIcehgOU-iuYeWfKTWiYFLYUfaXMLw34HS-X1qeCrkrjG10szwgDN0IOED9Is3DJXHjHDbsk_DE-Je-=s1920" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1221" data-original-width="1920" height="204" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEhUrxFbH6l2Xu-o68D-GiekGeUUbjf-iL2NLEVUcCgfSclnQV3zN0MbuJZ0_Ebcwutas4zLSkt-XI6qB3-G6N2nPrM02bCKVE2JSp3R7BI-WiIcehgOU-iuYeWfKTWiYFLYUfaXMLw34HS-X1qeCrkrjG10szwgDN0IOED9Is3DJXHjHDbsk_DE-Je-=s320" width="320" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div><br /><div dir="auto" style="font-family: inherit;"><br /></div></div></span></div></div></div></div></div>psihopompexhttp://www.blogger.com/profile/01957495542128629772noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5263386027673792491.post-26696361052133740712021-04-24T14:32:00.002-07:002021-04-25T08:54:59.487-07:00Desene încremenite - expoziție Gili Mocanu și Giuliano Nardin - text de sală<p><br /></p><p style="text-align: left;"><br /></p><span><p dir="ltr" style="line-height: 1.38; margin-bottom: 0pt; margin-top: 0pt;"><span style="font-family: Arial; font-size: 12pt; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; vertical-align: baseline; white-space: pre-wrap;">Desenele animate nu devin copilărești pe măsură ce se instaurează viața de adult. Într-un mod subtil și neașteptat, cînd le privești cu fiul tău, ele ating o coardă ce era verde sensibilă cînd aveai 4-5 ani și vibrează simfonic și mult mai grav acum cînd buchetul vieții este înflorit. Oare de ce? Ideea ce ar putea lămuri întrebarea răstoarnă preconcepția cum că finalitatea vieții este maturizarea, că există o necesitate firească a omului de a se coace. Desenele animate sunt fabricate din chiar materialul supei primordiale ce a generat copilăria. Prima regulă în filmele de animație clasice e că nu există moarte. Toată acțiunea care se defășoară sub ochii noștri la televizor și este o mișcare care nu are ca parametru de operare moartea. În viața celor mari fiecare mișcare implică posibilitatea pieirii. Te miști și poți da colțul oricînd. Trebuie să iei în calcul o sumă de legi - gravitația, legea frecării, integritatea corporală, legi pe care le-ai învățat de mic cu multe vînătăi, cucuie și răni cu coajă-n genunchi. Un copil vine pe lume cu două înclinații: joaca și distrugerea. Sigur nu poate fi vorba de ceva dobîndit, nu, sunt caracteristici înnăscute și universal valabile. Chiar dacă nu te joci cu el, micuțul își va inventa jucării, practic, la început, lumea întreagă e o jucărie. Fiecare obiect va fi animat, se va vorbi cu el, el va vorbi înapoi. După momentele de joacă sau poate chiar în timpul lor apar în mod inevitabil situații de violență în care totul e fărîmat, rupt, mușcat, demontat. Sigur, știu cum ar justifica evoluționismul astfel de situații. Ele se vor numi instincte și, evident, orice instinct este răspunsul vieții față de un impediment pus de natură. Altfel spus, copilul nu se joacă ci se pregătește pentru viață jucîndu-se, își antrenează abilitățile care-l vor servi ulterior. Joaca-l va pregăti pentru rolurile sociale, violența îl va pregăti pentru societatea oamenilor-diavoli. Dar dacă am privi puțin diferit situația? Dacă aceste așa zis instincte nu sunt rodul unei încercări de a te pregăti pentru viață ci mai degrabă o încercare a sufletului de a se adapta la căderea în carne. Într-o lume a sufletelor nu există moarte, gravitație sau sunete produse de ciocnirea dintre entități. Copilul e foarte aproape de situația aceea eterică, pentru el e o mare surpriză că obiectele cad, că fac zgomot, că se pot sparge în bucăți. În lumea de dincolo este tinerețe fără bătrînețe și viață fără de moarte, fără gravitație, nici suspin, nici descompunere. Doar joc, calm, voluptate, umor și, zic unii, muzică de Mozart. Acea lume nu este tridimensională ci probabil multidimensională. Un mod de a o înțelege e în desenele animate și-n imaginile fixe ale artei. În desenele animate, după cum spuneam, sunt anulate acele legi ale corpului - moartea, gravitația, descompunerea. Tot acolo imaginea bidimensională capătă același statut ontologic ca spațiul 3d. Wile E. Coyote, în încercarea fără sfîrșit de a-l prinde pe Road Runner îi pictează un tunel pe o stîncă. Pasărea vitezistă trece prin el, nu și coiotul. Little Man încearcă să-i taie copacul turn al Panterei Roz. Fiind artist, Pink Panther pictează la baza pomului o căptușeală de fier care, în momentul loviturilor de topor ale micuțului om răutăcios, funcționează ca atare. Desenele animate sunt o bună reprezentare în mișcare a lumii sufletelor. La fel cum o și mai bună soluție în a reprezenta acea lume este imaginea fixă a plasticienilor. În cazul celor doi artiști expuși aici avem o contopire a unor detalii din lumea desenelor animate tratate cu mijloacele sobre ale artistului clasic. Giuliano Nardin e cel mai aproape de efectul hilar, arhaic caricatural al desenelor animate. Personajele lui aduc și basmul românesc în discuție, e un desen animat încremenit într-o stare de groază în care brusc toate caracterele sunt buimăcite de lumea în care au fost aruncate. Giuliano pictează urletul care ne însoțește în această călătorie în Valea Morții. Gili Mocanu, în lucrările mai vechi, transforma fiecare obiect de uz personal dar comun în icoane ale situării tragi-comice în lume. Robotul, boxa, valiza, blocul, mașinuța sau valul sunt obiectele acestei lumi care-i transformau sufletul pur fără nume în persoana denumită Gili Mocanu. Toate imaginile acestor obiecte devin desene de copil, cvasi-jucării. E practic privirea prin care un copil încă nedesprins complet din lumea de unde a aterizat vede această lume a căderii, greoaie, sumbră și comică. </span></p><p dir="ltr" style="line-height: 1.38; margin-bottom: 0pt; margin-top: 0pt;"><span style="font-family: Arial; font-size: 12pt; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; vertical-align: baseline; white-space: pre-wrap;"><br /></span></p><p dir="ltr" style="line-height: 1.38; margin-bottom: 0pt; margin-top: 0pt;"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi3gp-UCwqakt0wHJ2hDwrZ4E6SC_KfvRnsOjs_2guMq73BjQT6sqSGH63pU7x19Y8R2o3ATPA7WVtCSB7U-bejAs0Jh7j3uHT5ezLVysKvbe8e0Rw-H7DphGUHfQ6ja2i9ATUBxH7h9L0/s2048/175394107_299701164957385_2093834225652393844_n.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1536" data-original-width="2048" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi3gp-UCwqakt0wHJ2hDwrZ4E6SC_KfvRnsOjs_2guMq73BjQT6sqSGH63pU7x19Y8R2o3ATPA7WVtCSB7U-bejAs0Jh7j3uHT5ezLVysKvbe8e0Rw-H7DphGUHfQ6ja2i9ATUBxH7h9L0/s320/175394107_299701164957385_2093834225652393844_n.jpg" width="320" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhjEfocPBgu5FB5eorgCc6i87FZ4Nr15Dzbhuw5Hcf1t4dgZDli0cSw2OIzX9LcW7DmI2CcYk2YBqJ2APzwRq-Eq3Cj_Bgs-qGp6iAiKpL-R6GlYlTQNsYjtCxbO8bVl-A-7IH-JLD3wtA/s2048/175418950_901335000409693_816866709947065072_n.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1536" data-original-width="2048" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhjEfocPBgu5FB5eorgCc6i87FZ4Nr15Dzbhuw5Hcf1t4dgZDli0cSw2OIzX9LcW7DmI2CcYk2YBqJ2APzwRq-Eq3Cj_Bgs-qGp6iAiKpL-R6GlYlTQNsYjtCxbO8bVl-A-7IH-JLD3wtA/s320/175418950_901335000409693_816866709947065072_n.jpg" width="320" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjX60eXTl3yRE8sLSsurb98JWFHkY5TgQgJzYGi9awAZsz0SOD2jg0RHMc9X83kwF9xK3_6N334Y1V6edrORMKQJ1rcF26YowgRIbcF_Veqsr01VZiWLjw7SRvxQ_GoRzWb5fjYEyABPis/s2048/176080523_2602915053346487_5643209832371855069_n.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="2048" data-original-width="1536" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjX60eXTl3yRE8sLSsurb98JWFHkY5TgQgJzYGi9awAZsz0SOD2jg0RHMc9X83kwF9xK3_6N334Y1V6edrORMKQJ1rcF26YowgRIbcF_Veqsr01VZiWLjw7SRvxQ_GoRzWb5fjYEyABPis/s320/176080523_2602915053346487_5643209832371855069_n.jpg" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhHcIslHRyzl_Y3rq53V1FbCBOw5hGQmVe9G4dvyUFrP6JXuZnXq-el34AX1dV3OnC_X5eeI7eqNjfogAa8Hx1od9JdbT05HoDBHTtBd3nPThcqB8sEliGWZZ18pQPxMpCd_Zb2WhHYTZA/s2048/176742932_370712431061728_345311693606833151_n.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="2048" data-original-width="1536" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhHcIslHRyzl_Y3rq53V1FbCBOw5hGQmVe9G4dvyUFrP6JXuZnXq-el34AX1dV3OnC_X5eeI7eqNjfogAa8Hx1od9JdbT05HoDBHTtBd3nPThcqB8sEliGWZZ18pQPxMpCd_Zb2WhHYTZA/s320/176742932_370712431061728_345311693606833151_n.jpg" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiLS7iViA1P98juuMjy4ggIQypNa4ohgf0NxUrsveO16xJlYmF1XpCrt_yfK7EtMrQk5KcD6k13EdUGXcBCXuvwkR1OV1cEI8WL5g9xBP1wb2Cokee3uwGFlb2_mqH661iMcqY6l-EBuPU/s2048/176812001_1836697976506804_2508180491833261835_n.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1536" data-original-width="2048" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiLS7iViA1P98juuMjy4ggIQypNa4ohgf0NxUrsveO16xJlYmF1XpCrt_yfK7EtMrQk5KcD6k13EdUGXcBCXuvwkR1OV1cEI8WL5g9xBP1wb2Cokee3uwGFlb2_mqH661iMcqY6l-EBuPU/s320/176812001_1836697976506804_2508180491833261835_n.jpg" width="320" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhdBOMiBoeJSBr9_0E5MefcTWPyBuzoSBhIQvpo6LnANcN1eRiiGwFQHtC__pYoxqkZV0_0iYJikaD-rnRj6w5nVaX67t5_lNuHH6ZEFNu-auBfMSspLMaGxNAzXyO0ieP1rGq8aDWT1tM/s2048/177592677_1351312788574657_8513007751399817825_n.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1536" data-original-width="2048" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhdBOMiBoeJSBr9_0E5MefcTWPyBuzoSBhIQvpo6LnANcN1eRiiGwFQHtC__pYoxqkZV0_0iYJikaD-rnRj6w5nVaX67t5_lNuHH6ZEFNu-auBfMSspLMaGxNAzXyO0ieP1rGq8aDWT1tM/s320/177592677_1351312788574657_8513007751399817825_n.jpg" width="320" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhEURtGBaaRwuAuNGBdRVMO3ibb2yHMBG_KmOBVqzc473Y-8lFEReYvjh2ZfupYR8PzVXEZf06jRQBH86Anw4bIGmtoigneu-rMrOz1vG284bjE-hcUPShLaTV1IxESwouHRy4lVVwb3Jw/s2048/177724630_372830550636582_1185332065614509050_n.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1536" data-original-width="2048" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhEURtGBaaRwuAuNGBdRVMO3ibb2yHMBG_KmOBVqzc473Y-8lFEReYvjh2ZfupYR8PzVXEZf06jRQBH86Anw4bIGmtoigneu-rMrOz1vG284bjE-hcUPShLaTV1IxESwouHRy4lVVwb3Jw/s320/177724630_372830550636582_1185332065614509050_n.jpg" width="320" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj7A2pISrvhPTv47HKKItoJ0t8JmJ5PKyqUL_6YCN_bme7JyXa8fAnsrr6MokntUz_64bOWsS5HFlCHUuC-RUL7kAVgabirVMRgl2mg_Z_xG0MeqzWS2YLXVYkdS_gMptYXaZ6ds1xV_uE/s2048/178343564_1788007091358880_7022004903831874941_n.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1536" data-original-width="2048" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj7A2pISrvhPTv47HKKItoJ0t8JmJ5PKyqUL_6YCN_bme7JyXa8fAnsrr6MokntUz_64bOWsS5HFlCHUuC-RUL7kAVgabirVMRgl2mg_Z_xG0MeqzWS2YLXVYkdS_gMptYXaZ6ds1xV_uE/s320/178343564_1788007091358880_7022004903831874941_n.jpg" width="320" /></a></div><br /><span style="font-family: Arial; font-size: 12pt; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; vertical-align: baseline; white-space: pre-wrap;"><br /></span><p></p><br /><br /></span>psihopompexhttp://www.blogger.com/profile/01957495542128629772noreply@blogger.com0Strada Petőfi Sándor 4, Miercurea Ciuc 530003, România46.3610255 25.805738218.050791663821151 -9.3505118 74.671259336178849 60.9619882tag:blogger.com,1999:blog-5263386027673792491.post-1036044535404094222020-10-08T03:29:00.001-07:002020-11-08T09:10:01.307-08:00text de sală - Aurel Cogealac - Lucrări vechi și noi<p><span style="font-size: medium;"> <span style="font-family: Arial; white-space: pre-wrap;">Aurel Cogealac este de fapt Aurel Gheorghiu, născut în 1967, trăiește și lucrează în Cogealac, România. Așa încep toate prezentările de artist. E un stereotip care mi s-a părut multă vreme o simplă formalitate ușor penibilă, ceva care suna mai bine în engleză pentru că presupunea că încă mai există un centru cultural al lumii și acolo se vorbește engleza. Acum e printre puținele dăți cînd această frază spune mai multe, ne oferă un plus de înțelegere pentru expoziția de față. Cogealac este un sat în Dobrogea, loc uscat, prăfos, o anticameră a mării pe care o preconizează în depărtările ocru-muștar muiate în orizontul azuriu. Aurel trăiește în casa părintească, e agricultor, are un solar unde se fac roșii gigant și crește niște cocoși rasa brahma mari cît două pisici , multicolori și cu picioare acoperite de pantaloni din pene. A revenit la țară acum cîțiva ani după un periplu lung prin București unde a pictat vreme de mai mult de zece ani. Este un artist căruia paideuma locului natal devine pecete și-i amprentează stilul. De la București revine cu un nume de artist - Aurel Cogealac, glumește des pe seama faptului că dacă ar fi fost născut în București ar fi fost grotesc să se numească Aurică București, părea un nume de manelist sau de ierarh bisericesc. Norocul unui sat-oraș natal mic gen Vinci sau Mirandolla face cu putință această preluare în numele propriu a locului de baștină. În expoziția de-o parcurgeți aveți eșantionate trei aspecte ale creației artistului din Cogealac. Mai întîi sesizăm trei lucrări făcute prin 2007 în vremea șederii din București. Fiecare dintre ele e o secvențialitate de scene urbane, cu bătaie mai mult sau mai puțin autobiografică. Personajele sunt abia schițate, atmosfera e de depersonalizare, o viețuire tip viermuială într-un fagure gigant. În sala din mijloc avem patru lucrări recente unde apetitul pentru organic vegetal este obsesia pusă în joc. În final, în sala principală, Cogealac expune seria de cutii-sertare-insectare unde totul pornește de la un desen care funcționează ca un sîmbure iar micile compartimente rectangulare învelesc miezul cu o pulpă exterioară. Obiectele puse la păstrare în micile compartimente rectangulare funcționează ca niște clasoare, un mod de a cataloga, separa, izola și păstra amintirile. Lucrurile ipostaziate fac parte mai întîi din memorabilia autorului dar unele sunt salvate de la groape comunală de gunoi a satului. Trebuie spus că-n satele tradiționale toate deșeurile erau folosite, ele deveneau fie fertilizator fie combustibil de foc fie materiale pentru ulterioare bricolaje. Groapa de gunoi este o apariție contemporană, la fel ca și piața de artă e un loc al surprizelor culturale și al toxicității anti-naturale. Cum mi-am promis de mult că de fiecare dată cînd este expuus cineva la H’art voi povesti despre ce am aflat nou despre artă, o voi face și-n cazul lui Aurel Cogealac. E vorba despre o idee legată de forma pe care o ia un “sîmbure”. Cînd trebuie să germineze biologic, un sîmbure este o derivație a cercului ca formă elementară. Sîmburii din regnul horticol și nu numai, probabil tot ce ține de viu, germinează dintr-un cerc prin fracturarea acelui cerc. Ruptura și simetria sunt după aceea teza și antiteza prin care un nou organism va sintetiza propria lui individuație. În ordine uman-interioară “sîmburele” nu e sferic ci pătrat-cubic. Forma minții prin care noi decupăm, înțelegem, cunoaștem totul este pătratul. Intuiția inițială este evident unghiul drept. El este nenatural, rezultatul transgresiunii realizate de om, singurul în măsură să poată trăi și conștientiza două planuri de existență ( bidimensional și tridimensional). Fraza de mai sus poate părea ermetică însă e de ajuns să vă puneți în postura de a inventa unghiul drept avînd doar lucruri organice la îndemînă. Această chestiune este cu putință doar prin plierea unui plan de două ori. Urmele lăsate de această acțiune-pliere va avea ca rezultat unghiul de 90 de grade. De aici se poate reîncepe construcția lumii. </span></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg3BTC-5WgLYcb2zrgjoV-6oNmm41YIxhPqAQSADs2JVhinWmEETuBVxffw6eNv_tPVQW2X9vDMm9FFZhd2qVUCBkRihwd6t_CLxPEnXrZNJtCs1M82_6wSXGp_lvxOH9x-8ZVcSxmRN6A/s2048/IMG_20201021_091452.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="2048" data-original-width="1662" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg3BTC-5WgLYcb2zrgjoV-6oNmm41YIxhPqAQSADs2JVhinWmEETuBVxffw6eNv_tPVQW2X9vDMm9FFZhd2qVUCBkRihwd6t_CLxPEnXrZNJtCs1M82_6wSXGp_lvxOH9x-8ZVcSxmRN6A/s320/IMG_20201021_091452.jpg" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhisKbSWS3xYzYHkkXKt_Dfiw7rvZ1tsNT-lw8YGOSMay9fFKS8lQ6Gr60FORf7osY3gMuD_ckyremn8H5FqMeTs5TbxY-EPEc3hDMymRtgMqJCB8_-QOmJxi5eRAZP8HQ_pJ4cN5BS7Kw/s2048/IMG_20201021_091505.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="2048" data-original-width="1536" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhisKbSWS3xYzYHkkXKt_Dfiw7rvZ1tsNT-lw8YGOSMay9fFKS8lQ6Gr60FORf7osY3gMuD_ckyremn8H5FqMeTs5TbxY-EPEc3hDMymRtgMqJCB8_-QOmJxi5eRAZP8HQ_pJ4cN5BS7Kw/s320/IMG_20201021_091505.jpg" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhtbFHWeS64QCGPGkwvlHnkLp6OmfdCX7s7U8r4qgUPGmCUCGRIUfm_T-Rxn8Sv2g6OurgzgppxPNdaKj_BIDguQ70xl0aF2fD93Mq7MC9zDok7QeNatLWJsHzBJAGtcB9WUXNHrKw4Cy4/s2048/IMG_20201021_091513.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1536" data-original-width="2048" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhtbFHWeS64QCGPGkwvlHnkLp6OmfdCX7s7U8r4qgUPGmCUCGRIUfm_T-Rxn8Sv2g6OurgzgppxPNdaKj_BIDguQ70xl0aF2fD93Mq7MC9zDok7QeNatLWJsHzBJAGtcB9WUXNHrKw4Cy4/s320/IMG_20201021_091513.jpg" width="320" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiPetObon2Ic_mfT_ajBX_SiV9ccxWoU5hx7jY62TRGIw-7JxEipbtNvvAmuHHTFPM-q27eASwOaqOTnroDMVIFycbX9dhcqGXr9Q1A8ppvJNCPIaPFO-kyo6tu3Mtv7ugNR7eERZ5clDQ/s2048/IMG_20201021_091608.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="2048" data-original-width="1536" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiPetObon2Ic_mfT_ajBX_SiV9ccxWoU5hx7jY62TRGIw-7JxEipbtNvvAmuHHTFPM-q27eASwOaqOTnroDMVIFycbX9dhcqGXr9Q1A8ppvJNCPIaPFO-kyo6tu3Mtv7ugNR7eERZ5clDQ/s320/IMG_20201021_091608.jpg" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjKyasNOb2_iitoCNlFRAFZlZAqjesz-h3Yf4agBTKZerohuNbaUkgxnaWYg6-yxHgT3xKUcVEQ0-LwkMwmvVm-8l_AgTQscttkB05zV7-gaTo1JaMxaTSxPr0Hz5_zP0pLonERsGCIL4w/s2048/IMG_20201021_091631.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="2048" data-original-width="1536" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjKyasNOb2_iitoCNlFRAFZlZAqjesz-h3Yf4agBTKZerohuNbaUkgxnaWYg6-yxHgT3xKUcVEQ0-LwkMwmvVm-8l_AgTQscttkB05zV7-gaTo1JaMxaTSxPr0Hz5_zP0pLonERsGCIL4w/s320/IMG_20201021_091631.jpg" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhikSf4pZZHwHeajbifr6MhR0Dt4UtaCa1FXLahw2g7Ev5Xm0ASLKJz6tRQX35nQZGebhNh4-omFMEpyk2NJH5OYk8aoDxdKdR_fYI-K2DCWGE2m7bObHts1OHOHGIjYm5uqd-rlfejZvE/s2048/IMG_20201021_091700.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1536" data-original-width="2048" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhikSf4pZZHwHeajbifr6MhR0Dt4UtaCa1FXLahw2g7Ev5Xm0ASLKJz6tRQX35nQZGebhNh4-omFMEpyk2NJH5OYk8aoDxdKdR_fYI-K2DCWGE2m7bObHts1OHOHGIjYm5uqd-rlfejZvE/s320/IMG_20201021_091700.jpg" width="320" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEitH9OM0zibvnMoOif8ec1y4ZJwAwfXUgBRAtbTMSPWb4WvRjXR40qXP7JM8Ecf1HraAouI2DDWmt4PaqTiH-xcqWzNqQMu3AjATQ0u9xKdvV-vu6GSjV03jxpRvTiinhBAwYAZU14OlN4/s2048/IMG_20201021_091920.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="2048" data-original-width="1536" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEitH9OM0zibvnMoOif8ec1y4ZJwAwfXUgBRAtbTMSPWb4WvRjXR40qXP7JM8Ecf1HraAouI2DDWmt4PaqTiH-xcqWzNqQMu3AjATQ0u9xKdvV-vu6GSjV03jxpRvTiinhBAwYAZU14OlN4/s320/IMG_20201021_091920.jpg" /></a></div><br /><p><br /></p><p><span style="font-size: medium;"><span style="font-family: Arial; white-space: pre-wrap;"><br /></span></span></p><div><span style="font-family: Arial; font-size: 11pt; white-space: pre-wrap;"><br /></span></div>psihopompexhttp://www.blogger.com/profile/01957495542128629772noreply@blogger.com0Strada C. A. Rosetti 25, București 030167, România44.441489999999988 26.10190344.441394249833117 26.101768889549255 44.441585750166858 26.102037110450745tag:blogger.com,1999:blog-5263386027673792491.post-39542144333223690142019-09-04T03:53:00.000-07:002019-09-04T12:15:20.890-07:00Grigorescu... Maestrul GrigorescuDintre toate evenimentele de la MARe, cel care este pentru mine o plăcere vinovată e turul ghidat făcut de artiști. E o situație neobișnuită, de obicei artiștii nu prea vorbesc despre alți confrați. Dacă o fac, la beție sau sub umbra unei prietenii, o fac în privat. În rest ei “se revăd pe simeze”, așa suna formula de la revedere UAP-istă de prin anii 90 în spate. Au fost pe rînd Dumitru Gorzo, Gili Mocanu, Ana Bănică, Nicolae Comănescu, Vioara Bara, Tara von Neudorf, Suzana Dan. Fiecare și-a dat măsura, experimentul acesta e un fel de turnesol revelator al artistului, o dare în vileag a modului prin care el înțelege arta mediului artistic contemporan. Îmi place și din alte două motive: primul ar fi că aceste tururi vin exact în răspăr cu ceea ce crede curatorul principal al MARe ( Erwin Kessler), anume că artiștii și profilul lor personal contează prea puțin, că lucrările fie vorbesc, fie nu. În al doilea rînd, există tot timpul o privire neobișnuită pe care doar un artist o poate revela în legătură cu arta altui artist. Un practician vorbind despre alți practicieni poate pune în joc o viziune surprinzătoare pentru cineva care “stă în tribune” și asistă la joc, nu-l joacă. Zilele trecute a venit și rîndul lui Ion Grigorescu. Pentru prima oară un … maestru. Ce fel de maestru veți întreba? Păi ia să vedem, în ultimul catalog raisonnee al operei pictate produs de MARe puteți citi un interviu luat de Erwin Kessler. Astfel:<br />
<br />
“ Erwin Kessler: Vorbim cu artistul Ion Grigorescu despre pictură. Nu vă simțiți nepotrivit? Ion Grigorescu e cunoscut ca autor de performance, de fotografie sau video, poate de instalații și artă conceptuală, dar mai puțin ca pictor.<br />
Ion Grigorescu: Vorbind cu directorul Blistene ( director MNAM de la Centrul Pompidou) I-am spus că sentimentul meu e că n-aș fi nimica. Nici artist, nici… E o activitate, așa, nedeslușită sau amestecată. Un fel de impostură generalizată<br />
Erwin Kessler: Mai precis?<br />
Ion Grigorescu: Adică mă bag în niște domenii, fără să am… Eu sunt conștient, nu am pregătirea, autorizația dată de colectivități care se ocupă de domeniile astea: psihiatrie, literatură sau pictură. În pictură sunt așa, un îngăduit. De exemplu, în grupul Prolog, m-au luat ca fotograf la început.” (pag. 70 din catalogul Ion Grigorescu - Opera pictată: 1963-2017)<br />
<br />
Deși această conversație ar putea fi acuzată de falsă modestie, termenul de “impostură” este albit de conotația peiorativă. Aici nu se vorbește despre impostură precum se sub-înțelegea în butada comunistă “Tovarășul Stalin cunoaște cîte puțin din toate”, nu, aici e mai degrabă vorba de o variație a celebrei poziționări socratice în care filosoful clama că măcar el știe că nu știe nimic după ce prin maieutică depista că ceilalți chiar nu știu nimic. Acest tip de histrionism profund urban-bucureștean va fi un fel de fir roșu al prezențelor publice ale lui Grigorescu. În comunism, această ambiguitate, această fofilare era o practică sănătoasă. Îmi amintesc că într-o întrevedere cu dumnealui, IG îmi spunea la baza unei schele dinăuntrul bisericii noastre de cartier că motivul pentru care făcea fotografiile acelea și jocul public ambiguu era unul igienic. “Comunismul nu era o societate insuportabilă, însă încet, încet, se țesea un fir de păianjen în jurul tău. Dacă nu te curățai (prin artă), te năclăiai și cu timpul nu mai puteai să te miști” E drept, lucrările în care apărea nuditatea artistului au fost expuse mai ales după 89, iar filmele în care apar scene răscolitoare precum o auto-circumciziune sau îmbrățișarea unei pisici cu picioarele sunt scoase de la sertar tot după revoluție. Sigur, cîteva fotografii au fost expuse înainte de anii 90. E vorba despre cele din seria “Lăutul” și cele în care IG sare cu prăjina dar în același timp instrumentul de atletism devine o suliță de sfînt militar care înjunghie alter-egoul artistului. Ele erau un act de curaj bine calculat, un fitil subtil introdus în jocul mult prea rigid de pe atunci. Ineditul consta în folosirea fotografiei ( considerată pe atunci un mediu care nu putea fi preluat de artiștii plastici) iar curajul ține de vizitarea cu bătaie lungă a unor teme ce se apropiau de spiritual. Filmele și fotografiile cu nuditate sunt expuse mai ales după revoluție. Îmi amintesc că atunci cînd le-am văzut, au avut un efect tulburător, imaginile sunt răvășitoare însă ele nu se consumă în concret, circumciziunea din filmul (Ame) nu e o simplă procedură chirurgicală ci e o metaforă ce subînțelege pactul spiritual pe care artistul îl pune în act într-o societate materialist-atee. Din punct de vedere tehnic, Grigorescu preferă lucrările precare, deteriorate (multe fotografii sau chiar lucrări pictate sunt lăsate special să se ruineze), ideea este că ele sunt mai plastice așa (e vorba despre efectul de seducție al ruinelor din romantism). E un fel de alchimie pe dos, orice material nobil trebuie patinat prin degradare, astfel se poate presupune că artistul nu fetișizează obiectul de artă și că procesul care a dus acolo e mai important. Grigorescu face astfel din bici… rahat, însă acest procedeu este unul al umilității creștine.<br />
Revenind la turul ghidat care i s-a propus să-l facă la MARe și ținînd cont de cele de mai sus, putem presupune că IG ar fi fost într-o poziție incomodă, locul de manevră histrionică era aproape inexistent. Și totuși, maestrul “imposturii” a reușit să surprindă încă odată. Cum, veți întreba? Destul de simplu însă, trebuie să recunosc, uimitor. Practic, de la începutul turului, și-a construit un personaj neașteptat. Uitîndu-mă la parcursul ghidajului am avut sentimentul că asist la o încarnare a unui personaj fictiv din “Numele trandafirului” de Eco, acel Jorje din Burgos, monahul fanatic care considera că umorul este un dat diavolesc. Deși în trecutul lui Ion Grigorescu a fost incomod, el se preface că nu realizează subversiunea firească produsă de Gorzo sau Nicolae Comănescu la începutul anilor 2000 care foloseau hohotul de rîs în a admonesta fariseismele prologiștilor miorlăiți și slugarnici cu degete pantocratice ridicate. Gorzo este “un campion al obrăzniciilor” iar Comănescu strivește demnitateaa umană prin mișto …. Pe lîngă umor, orice erotism este împilat, Jorje devine Savonarola pentru cîteva minute, Florin Mitroi este “timorat de o femeie” iar cartea de desene ale lui Mitroi publicate postum de E. Kessler este “masturbatorie” iar publicarea lor este inadecvată pentru că “scoate omul ascuns de acasă în public”. Aici mi-a căzut cafeaua din mînă, am rămas bouche bee. Să vezi în seria de desene extrem de morbide ceva erotic e un exercițiu extrem de imaginație sau o orbire majoră. Femeia din desenele lui Mitroi este mai degrabă simbolică, este moartea care-i dă tîrcoale, pozițiile erotice au un aspect clinic nu unul senzual. În fine, avalanșa interpretărilor brute continuă la maestrul IG: pe Zidaru îl bănuiește că e admirator ascuns al performanțelor sexuale ale lui Brâncuși, lui Mircea Roman îi compătimește folosirea piramidei în lucrarea “Autoportret la 30 de ani” fără să vadă că subiectul e “golul” nu “plinul”, osul lui Napoleon Tiron, o lucrare ce conjura toată simbolistica Golgotei și a oaselor adamice, e pus de IG într-o comparație paradoxală cu haltera lui Bernea sau, și mai spectaculos, cu osul prezent în desenul lui Tara von Neudorf (botezat “artistul Tar”). La lucrarea lui Gili Mocanu vede cumva că e vorba de o strategie de tip “rocadă” dar ratează interpretarea spirituală foarte la îndemînă. Practic tot etajul 1 este un afront la “demnitatea umană”, o sintagmă obscură care apare ca o anatemă pe tot parcursul reprezentației. Cînd urcă la etajul 2, la etajul “elitelor artei”, cum se exprimă maestrul, acesta se oprește în special la lucrări cruciforme (Berindei), ce pare a avea un simbolism păgîn este trecut cu vederea (Gorduz, Apostu, Țuculescu). În cele din urmă, ca să pună capac peste toate, Grigorescu anunță cum că el nu mai face parte din Prolog, nu știm de ce, putem doar presupune diferențe ideologice între el și cei rămași după stingerea lui Paul Gherasim. Recunosc, am fost lăsat în ofsaid de prestația lui Grigorescu. Mă așteptam la o suplețe a citirii plastice, un practician de calibrul lui nu poate avea o lectură atît de banală a unor lucrări cu încărcătură simbolică. Un artist creează mai tot din nimic sau dacă preia “realitatea” el o descompune de cele mai multe ori, o recompune și o reconfigurează. Un practician nu este nicidecum adeptul butadei “Ceea ce este, este. Ceea ce nu este, nu este. Asta este.” Și lucrul ăsta a intrat chiar și-n expectațiile pe care le au vizitatorii comuni ai muzeelor. Și totuși, maestrul IG a interpretat acest rol: un hibrid de Jorje din Burgos, Savonarola din Ferrara și un cenzor materialist comunist care vede doar “ceea ce e”. De ce această disimulare? Acest lucru m-a tot frămîntat, nu-l putem bănui pe Grigorescu de cecitate plastică sau de prostie artistică. Singura explicație plauzibilă este cea care dă coerență comportamentului public al artistului. Toți se așteptau la interpretări “deștepte” și Grigorescu i-a lăsat pe toți cu buza umflată jucînd rolul de “prost al satului”. Speram la înțelegere și incluziune și IG ne-a trîntit rolul unui fanatic. Practic, s-a folosit iar de principalul ingredient al dramaturgiei, așteptarea frustrată. Te aștepți să se întîmple ceva și… nu, suspans, nimic. Sau, dimpotrivă, nu te aștepți să se petreacă ceva și...pac, surpiză! Hmmm...genial ... maestre!<br />
<br />
link spre înregistrarea turului: <a href="https://www.facebook.com/MuzeulDeArtaRecenta/videos/2240541192733747/">https://www.facebook.com/MuzeulDeArtaRecenta/videos/2240541192733747/</a><br />
<br />
link spre filmul Ame de Ion Grigorescu:<br />
<a href="https://www.youtube.com/watch?v=TPVDa6mqoaY">https://www.youtube.com/watch?v=TPVDa6mqoaY</a><br />
<br />
<div>
<br /></div>
psihopompexhttp://www.blogger.com/profile/01957495542128629772noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5263386027673792491.post-56404993780967478332019-01-14T04:23:00.000-08:002019-01-14T04:24:41.384-08:00text Erwin Kessler - răspuns la reacția domnului Cioană<div class="yiv8934729844MsoNormal" style="background-color: white; color: #26282a; line-height: 16.8667px; margin: 0in 0in 10pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; line-height: 21.4667px;">Erwin Kessler</span></div>
<div class="yiv8934729844MsoNormal" style="background-color: white; color: #26282a; line-height: 16.8667px; margin: 0in 0in 10pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span style="line-height: 18.4px;"> </span><span style="line-height: 21.4667px;"> Obiect în proiect</span></span></div>
<h1 style="background-color: white; color: #26282a; line-height: 21.4667px; margin: 0in 0in 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-weight: normal; line-height: 21.4667px;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: small;"> </span></span></h1>
<h1 style="background-color: white; color: #26282a; line-height: 21.4667px; margin: 0in 0in 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-weight: normal;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: small;"><span style="line-height: 21.4667px;">Nu mi-am dorit niciodată să devin subiect de artă. Dar răspunzînd atacului la persoană mascat în textul critic al lui Mircea Nicolae/Ionuț Cioană, publicat pe siteul revistei ARTA, m-am trezit parte din programul său artistic post-conceptualist, resentimentar-autovictimizator. Un obiect viu într-un program mort, instrumentat ca o perfuzie pentru a pompa energie în proiectita metastatică. Faptul în sine nu e irelevant – MN/IC este reprezentativ pentru un întreg segment al artei contemporane, <i>proletariartul</i> radical asistențial și îngust anti-capitalist, aflat în contra-timp cu momentul istoric al societății noastre și care își trăiește acuzator privilegiul inadecvării și stagnării. Era de la sine înțeles faptul că, captiv în conceptul artei sale procesuale/procesomane, MN/IC va recidiva, tocmai pentru a-și oferi materie artistică suculentă din derizoriul diversiunii teoretice. Puțin importă faptul că, inconsecvent la nivelul propriului argument, MN/IC pe de-o parte refuză reprezentativitatea, portretul-robot al acestui tip de artist cu care l-am identificat (și din interiorul căruia continuă să acționeze/reacționeze), iar pe de altă parte consideră că textul său <span style="letter-spacing: -0.05pt;"> „nu e opinia unui individ singular” ci „exprima opinia unei întregi zone de activitate profesională”. E neîndoielnic așa, el chiar este reprezentativ, exprimă opinia unei zone de „activitate profesională”, iar acea zonă de activitate profesională, prin vocea sa, se recomandă ca rețea și grup de presiune. Lucru evident din faptul că replica mea inițială a apărut după ce MARe/Muzeul de Artă Recentă a trimis în decembrie 2018 un scurt drept la replică oficial revistei ARTA, care a răspuns cu mare întîrziere, pe 8 ianuarie 2019, prin Cristina Bogdan, că „</span><span style="color: black;">Revista ARTA online nu oferă posibilitatea de a publica drept la replică” (!).</span><span style="letter-spacing: -0.05pt;"> Un enunț (protecționist) șocant, în condițiile în care dreptul la replică nu este opțiunea unei publicații, ci o obligație. Mentalitatea gregară, manifestă în invocarea permanentă a „prietenilor” de către MN/IC, dar și în eschivarea de la orice referire la individualitate, contribuie din plin la recentul derapaj în 20 de paragrafe, pe care MN/IC îl pune în circulație sub titlul „</span></span><span style="line-height: 21.4667px;">Cei care nu sunt prieteni cu noi nu pot avea dreptate”. Recunosc că nu mi-am pus niciodată problema astfel, din simplul motiv că nu gîndesc în polarități (maneliste) de tip prieteni/dușmani, și nici în termenii (de justiție mai degrabă socială) ai „dreptății”. Furia și ura lui MN/IC, pe care le identificam deja în episodul anterior al atacului în efigie la persoana subsemnatului se manifestă acum mult mai brutal, prin formule injurioase care îi descriu nu doar starea de irascibilitate, ci și limitele competenței argumentative și literare: de la „multe prostii” la „prost”, „prostie”, sau chiar adjectivul „</span><span style="line-height: 21.4667px;">tâmpit”</span><span style="line-height: 21.4667px;">adresat subsemnatului. Din poziția rituală autovictimizatoare în care se plasează MN/IC probabil că scopul scuză mijloacele. La un scop ignobil mijloace așijderea. Violența (aici verbală) a celor care se consideră victime a justificat mereu abuzurile progresiștilor nerăbdători să scape de obstacolele din calea „dreptății”, fie că ele se numesc logică, morală sau gramatică (e remarcabilă formula lui MN/IC „ei însăși să aibă acces”, din paragraful 18). Dar noul episod din proiectita artistică MN/IC împroașcă pe lîngă injurii chiar și mai multe clișee decît episodul trecut, conturînd tot mai strident portretul-tip al proletartistului actual.</span></span></span></h1>
<h1 style="background-color: white; color: #26282a; line-height: 21.4667px; margin: 0in 0in 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-weight: normal;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: small;"><span style="line-height: 21.4667px;">MN/IC este surprins că textul meu respinge în bloc considerațiile sale inițiale. Era însă ușor de observat că eu nu respingeam considerațiile ca atare, ci pretenția lor de „observații”. Eu nu m-am raportat (doar) la intențiile conștiente ale textului său, ci la asizele profunde, inconștiente ale întregului său demers, care era concomitent artistic/critic/politic, dar și răfuială personală (aceasta din urmă făcînd și ea parte din profilul artei critice, alimentată resentimentar, dar cu fațadă de neutralitate). Ele nu erau observații, adică constatări în relație nemijlocită cu experiența, ci constructe ale conștiinței sale mistificate, impregnată cu șabloane sociale și politico-bibliografice care îi blocau accesul la experiența reală a noului concept curatorial și a atmosferei MARe, unde totul, de la clădire la colecție, de la distribuția spațiilor, a coridoarelor, a punților și amfiteatrelor pînă la dispunerea lucrărilor, a luminii și a penumbrei, de la cataloagele și volumele aflate la recepție ori la bibliotecă și de la personalul muzeului la cafeteria, terasa sau grădina acestuia fuzionează într-o cu totul altă paradigmă decît aceea pe care o venerează MN/IC, arta critică de tip CSAC încuibată în Casa Poporului-MNAC. Argumentul textului meu era clar: poziția de profunzime a lui MN/IC față de MARe oglindea coliziunea a două paradigme sociale și existențiale opuse, ce releva o inadecvare istorică de fond a artei critice, producătoare de </span><span style="line-height: 21.4667px;">OACS (opere de artă contemporană standard)</span><span style="line-height: 21.4667px;"> și al cărei exponent este MN/IC, la cursul actual al societății noastre. MN/IC este depozitarul fidel al unui mănunchi extrem de coerent de prejudecăți anti-liberale, resentimentar-egalitariste, utopic socialiste și corecte politic, transformate agresiv în norme pe toate palierele (de la cel curatorial la cel economic și personal), norme care condamnă (și, prin asta, ratează) orice inovație care contestă așteptările, șabloanele, cutumele. Acestui mănunchi de considerații MN/IC îi adaugă acum mai multe digresiuni politico-sentimentale legate de profilul său mental, psiho-social și medical, care fac parte din tipica organizare a discursului său artistic autovictimizator, îmbibat cu acea autocompătimire estetică la limita auto-ficțiunii, gen Sophie Calle, în care viața afectivă și de familie basculează automat în creație artistică.</span></span></span></h1>
<h1 style="background-color: white; color: #26282a; line-height: 21.4667px; margin: 0in 0in 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-weight: normal;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: small;"><span style="line-height: 21.4667px;">MN/IC își deapănă de această dată mult mai explicit considerațiile ca atare, fără să mai pretindă ca ar fi observații. De aceea le și așează în 20 de capete de acuzare, unele mai sordide decît altele. Pe lîngă faptul că își trece în revistă studiile, ca și cum acestea ar fi un argument pentru maturitate, competență și discernămînt (atunci la fel ar trebui să fie și în cazul liderilor noștri politici, blindați cu diplome), MN/IC își instrumentalizează/exploatează și situația familială, prezentată într-o cheie determinist-socială, rudimentar marxistă, ca și cum proveniența dintr-o familie monoparentală ar fi chezășia automată a unei excepționalități și superiorități a conștiinței și a existenței, și nu una dintre numeroasele stări de normalitate într-o societate diversă. MN/IC își continuă apoi atacul pe frontul cel mai slab apărat al primului său text: pretinsul caracter de monument istoric de patrimoniu al clădirii pe care a fost edificat MARe și acuza de fals la adresa lucrării de Andrei Cădere din colecția MARe. Deloc întîmplător, doar aceste două puncte constituiau obiectul scurtului drept la replică trimis de MARe revistei ARTA în decembrie 2018. MN/IC se concentrează acum pe aceste două puncte nu doar pentru că ele erau cele mai izbitoare diversiuni din textul său, care au fost demontate complet și rapid, ci și pentru că ele pot să atragă răspunderea civilă delictuală, fiind atingeri directe aduse intereselor patrimoniale MARe. Pentru îndepărtarea oricăror dubii, clădirea respectivă nu a fost niciodată, de-a lungul existenței sale, o clădire de patrimoniu și nu i se aplică legislația respectivă. Nu a fost niciodată înregistrată ca atare de organismele specializate ale ministerului culturii, de „specialiștii de la Comisia Monumentelor”, cum spune MN/IC. Singurii „specialiști” care au declarat clădirea respectivă drept monument de patrimoniu sînt cei de la Cancan si MN/IC. Cam puțini. Pentru a suplini acest vid de specialitate și a relativiza prejudiciul, MN/IC cade din lac în puț, invocînd un vag „nivel conceptual al cuvîntului patrimoniu”, ca și cum nu s-ar fi referit la noțiunea de patrimoniu (reglementată de normele Comisiei Monumentelor, pe care o invocă), ci la o dezbatere intelectuală pe care o introduce prin citarea lui Françoise Choay. Dna. Choay, profesoara mea de la Praga, cu care am dezbătut adesea problemele moștenirii arhitecturale comuniste și alături de care am înghețat într-o biserică pragheză în 1992 ascultînd Johannes-Passion, a realizat, în <i>Alegoria Patrimoniului</i>, o trecere în revistă a dilemelor conservării/promovării monumentelor istorice, într-un orizont teoretic marcat profund de pozițiile trasate de Alois Riegl cu aproape 100 de ani înainte. Specific pseudo-specialiștilor necritici de tip MN/IC, care mitraliază cu bibliografii la tot pasul este tocmai lipsa perspectivei, pierdută în pădurea de citate. Volumul dnei Choay este excepțional la nivelul panoramării istorice a subiectului, dar problematic la capitolul poziționare în raport cu actualitatea – simptomatic, pentru ea Musée d’Orsay este o „mastaba hollywoodiană” condamnabilă. Nu doar publicul muzeului, ci și specialiștii consideră că, de fapt, lucrurile stau altfel, că Musée d’Orsay este o excepțională realizare arhitectonică cu o inspirată propunere curatorială. Posibil că dna Choay, dacă ar mai trăi, ar condamna și MARe în raport cu ceea ce MN/IC-Cancan numesc „vila Ana Pauker”. Și ar avea la fel de mare dreptate conservaționistă cum a avut și în ceea ce privește Musée d’Orsay. Problema aici nu este însă una de apreciere subiectivă (judecata de gust), ci una de adecvare a noțiunilor. MN/IC invocă termenul (reglementat juridic) de monument istoric de patrimoniu, pe care apoi, în retragere, îl acoperă cu extensia vagă de „nivel conceptual al cuvîntului patrimoniu”, al cărui reper este găsit în evaluările subiective (și în contra-timp cu evoluția societății) emise de o autoritate ale cărei teorii, exact la acest capitol, sînt datate și discutabile. Grăbindu-se cu citatele, MN/IC nu a realizat că își șubrezește și mai mult poziția, convins fiind că prejudiciile pe care le aduce beneficiază de impunitate doar pentru că sînt tapetate cu citate. La fel procedează și în cazul Cădere. Pornind de la o afirmație tabloid-apocaliptică („</span><span style="line-height: 21.4667px;">Piața de artă din România e inundată de falsuri.”), prin care insistă (de această dată voalat) asupra acuzei că lucrarea de Cădere din colecția MARe este un fals, MN/IC dezvăluie veritabila problemă pe care el și „prietenii” săi o au cu această lucrare, anume faptul că e „aproape un kitsch”. Și chiar este. Este o lucrare amatoristă a unui artist neprofesionist, care orbita periferic în lumea artei românești iar apoi a devenit, rapid, o cometă strălucitoare pe firmamentul artei internaționale. Poziția lui MN/IC și a prietenilor săi vrea să aseptizeze creația unui artist atît de important precum Cădere. De aceea preferă să declare drept falsă opera sa neconvenabilă, nepotrivită canonului (pentru că -radicali încolonați spre progres- ei aspiră doar la normă), în loc să încerce să afle de ce și în ce condiții s-a sedimentat vocația artistică a lui Cădere și cum au survenit decantările succesive și contradictorii care au transformat un artist amator periferic într-un conceptualist de frunte. Lucrarea de Cădere din colecția MARe este o piesă-cheie în acest parcurs, iar toate datele analitice referitoare la această lucrare se găsesc în catalogul colecției permanente MARe, <i>Diversitate stilistică cu răspundere limitată</i>. Tocmai de aceea lucrarea a fost împrumutată de către Centrul Pompidou, unde este expusă actualmente, ca un punct nodal în devenirea lui Andrei Cădere. Ceea ce nu poate să accepte MN/IC și proletariartul critic este faptul că o lucrare kitsch poate fi de mii de ori mai relevantă și mai importantă decît o OACS, perfect (și irelevant!) înscrisă în canon. Insistența cu care MN/IC încearcă să prejudicieze patrimonial MARe, prin contestarea unor adevăruri patente vine și din incapacitatea de a realiza că o mare parte din arta critic-progresistă pe care o adulează este, în profunzime, un pur kitsch intelectual, social și politic, mult mai irelevant decît kitschul manual cu care ne-a obișnuit arta de bazar.</span></span></span></h1>
<h1 style="background-color: white; color: #26282a; line-height: 21.4667px; margin: 0in 0in 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-weight: normal; line-height: 21.4667px;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: small;">Un moment de umor involuntar produce MN/IC atunci cînd, în paragrafele 9 și 10, îmi ține o lecție de istoria artei locale de la finele secolului 19 pînă la ora actuală a cărei concluzie este că la noi „tradiția ține de modernitate.” Umorul provine din faptul că tocmai eu am fost cel care a emis, argumentat și publicat pentru prima dată această teză, în introducerea la volumul de debut ceARTa (1997): „atît nevoia (discursivă, teoretică) de „tradiție”, cît și perpetuarea unor elemente plastice tradiționale sînt (oricît de ciudat ar părea) elemente strict moderniste și avangardiste” (p. 32). Tema respectivă apare în mai multe locuri (pp. 27, 29, 35 etc.) din acea carte, ea fiind, pînă la ora actuală, unul dintre subiectele mele de predilecție în publicațiile de istoria artei. Ca și în cazul Choay, MN/IC se lansează în excursuri de „specialitate” într-un domeniu ale cărui baze îi sînt străine.</span></span></h1>
<h1 style="background-color: white; color: #26282a; line-height: 21.4667px; margin: 0in 0in 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-weight: normal;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: small;"><span style="line-height: 21.4667px;">Străină îi rămîne însă și orice altă poziționare care iese din șabloanele mentale cu care a fost îndoctrinat. Varianta proprie a jurizării bursei de la Veneția din 2009 nu diferă în substanța ei de aceea oferită de mine – eu i-am transmis că juriul îi propune să-și schimbe proiectul cu care candida, care era slab în raport cu portofoliul său. Reiese acum că ceea ce l-a uluit pe MN/IC a fost felul direct în care i-am transmis acest lucru, faptul că cineva i-a spus în față exact ceea ce juriul concluzionase în urma deliberărilor. Pe MN/IC l-a „surprins și lipsa de delicatețe. Nu suni un artist să-i spui că are o lucrare proastă, când ești membru al juriului. Asta te descalifică profesional, dar și ca persoană. Poți să îi spui că proiectul a fost respins, că există alte proiecte mai convingătoare, sau orice altceva”. MN/IC își dorea să fie mințit frumos, să fie asistat igienic, ca un pacient, potrivit normelor WC (<i>white cube</i>). Nu să aibă o discuție eficientă, pentru a găsi o soluție viabilă, ci să fie îmbălsămat cu vorbe dulci și goale, așa cum primea probabil în scrisorile prin care îi erau refuzate proiectele. Acum înțeleg mai bine reacția sa obstinată la telefon – în loc să mă prezint ca o asistentă cochetă, care să-l anestezieze din vorbe, m-am prezentat ca un dentist care i-a scos măseaua din minte cu doar două cuvinte: trebuie operat! Și aici, în dorința de a fi tratat nu ca un om matur, ci ca un pacient infantil, MN/IC este reprezentativ pentru platforma artistică progresistă care a dus la grotesc proliferarea idiomului birocratic în relațiile dintre artiști și instituții, care a șters orice urmă de relație vie, omenească, de exprimare a plăcerii sau a neplăcerii (repere esențiale în judecarea artei, totuși !). Tocmai această incapacitate de a asimila omenescul ca atare (și nu pe acela al „prietenilor” de profesie pe care îi invocă), distorsionîndu-l resentimentar, îl face să citeze eronat formula din textul meu anterior „pensionar pe caz de goală”, prin care regretam golirea artei sale și activitatea vizibil rarefiată, dar care devine la MN/IC (exact ca în cazul citării eronate a mouse-padului România MARe, din textul precedent) „un pensionar pe caz de boală”, ceea ce îl face să se lanseze în elucubrații despre faptul că aș fi exprimat „bucuria asta că sunt bolnav și că o duc prost”, ceea ce-i complet fals, din moment ce nu știam aceste lucruri regretabile, pe care le-am aflat chiar din textul său. </span><span lang="FR" style="line-height: 21.4667px;">Text care, în paradigma autovictimizatoare a lui MN/IC se prevalează retoric de aceste situații pentru consolidarea platformei proprii de acuze. Unele dintre acestea, ca și în cazul Choay sau tradiție/modernitate vin din simpla necunoaștere. Astfel, MN/IC ar fi putut afla că personal nu am fost niciodată refuzat de MNAC cu nimic, și că la Bienala de la Veneția nu aveam de ce să revin pentru a „obține reușita finală” cu expoziția Ștefan Bertalan pe care o propusesem pentru simplul motiv că Bertalan (pe care în prealabil îl expusesem la Berlin), după ce a fost respins de juriul românesc a fost preluat de către curatorul general al Bienalei, Massimiliano Gioni, și lucrările din expoziția mea au fost plasate în pavilionul central al Bienalei, cel internațional, avînd o vizibilitate exponențială. Majoritatea lucrărilor de Bertalan prezentate atunci la Bienală se află în colecția MARe. Eu nu numai că nu am renunțat, ci am obținut chiar „reușita finală”. Iar convingerea lui MN/IC că arăt „dispreț pentru artiști” este doar reflexul faptului că nu afișez fanfaronada profesional-mondenă a „prietenilor” lui MN/IC, că nu acționez ca o persoană publică, avidă de servicii reciproce. Însă doar faptul că ani de zile <a href="https://www.blogger.com/null" name="_Hlk535207731" rel="nofollow" shape="rect">m-am ocupat (și mă ocup și acum) de artiști infinit mai complicați și mai suferinzi decît MN/IC </a>este suficient pentru a arăta că nu cu dispreț privesc artiștii.</span></span></span></h1>
<h1 style="background-color: white; color: #26282a; line-height: 21.4667px; margin: 0in 0in 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="FR" style="font-weight: normal; line-height: 21.4667px;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: small;">Exact la acest capitol intră și achiziția lucrării lui MN/IC de la MARe. Pe MN/IC l-am remarcat în 2008, atunci cînd am văzut pe fațada unei case din Hristo Botev inscripția „N-ai cum”. Un scris de elev, ușor nesigur, dar perfect lizibil. Demonstrativ chiar, negru pe alb. Am realizat că trebuie să fie vorba despre un artist. Am întrebat în dreapta și-n stînga și am aflat numele, Mircea Nicolae. L-am reținut și l-am urmărit. Apoi a fost episodul Veneția, cînd fixismul lui MN/IC m-a convins că este un artist autentic. Atunci cînd am alcătuit colecția permanentă MARe am căutat o lucrare reprezentativă a sa. Am ales seria Ambalaje, pe care o văzusem în 2012. Nu m-am ocupat personal de achiziționarea lucrării, așa cum nu m-am ocupat personal de achiziționarea nici uneia dintre lucrările din colecție, pentru că aspectele financiare nu au fost domeniul meu. Dar am aflat cum au decurs lucrurile, atît de la intermediarul achiziției, cît și de la galeristul lui MN/IC. Oricine compară lucrarea lui MN/IC din 2012 cu lucrarea pe care a vîndut-o la MARe constată că prima are 16 ambalaje, iar cea de-a doua doar 10 (dacă aș gîndi ca MN/IC și aș vedea lucrarea sa drept o OACS, aș spune că am fost fraudați !). Chiar și ordinea ambalajelor a fost schimbată. De fapt, suita Ambalajelor din 2012, omogen prezentată parietal, cu destule redundanțe și montonie formală serialistă a fost complet transformată de către artist în lucrarea plasată în vitrina realizată mai tîrziu. Vitrină făcută după propriile calcule și exigențe strict compoziționale, așa cum se vede și din reformularea drastică a suitei de ambalaje, care în vitrină sînt grupate două cîte două, una mare și una mică, cele cinci perechi de ambalaje fiind dispuse ritmic la distanțe bine calculate de laturile cutiei. Trebuie precizat că absolut nimeni nu i-a cerut această vitrină extrem de impozantă (care l-a speriat pe colecționar cînd a recepționat-o, a vrut imediat să o desfacă), așa cum nimeni nu i-a propus să elimine 6 dintre cele 16 ambalaje. MN/IC a fost de acord inițial să realizeze o cutie în care seria de ambalaje să fie prezentată în muzeu. Era în interesul său. Ulterior, așa cum se vede din compararea imaginilor, MN/IC s-a concentrat mai mult asupra lucrării, a epurat-o, i-a impus un criteriu formalist riguros, a dus-o aproape de perfecțiune și a făcut-o sculptură, un obiect voluminos și greu, care se impune deja prin dimensiuni. În raport cu lucrarea inițială cu 16 ambalaje parietale în aer liber, lucrarea finală cu 10 ambalaje în vitrină este nu doar formula perfectă, intens elaborată, ci o veritabilă critică a formulei inițiale, a post-conceptualismului pseudo-poverist al aceleia. Vitrina indexează, prin estetism reflexiv, auto-critic, criticismul de suprafață al suitei de ambalaje în aer liber. Vitrina e un obiect mult mai complex decît zbenghiul pe perete al celor 16 ambalaje. Ea scoate ambalajele din proiect și le duce spre obiect. Vitrina are ambiții de lucrare de muzeu și atacă totodată convenția vitrinei de muzeu. De aceea am integrat-o în colecția permanentă în relație cu lucrarea lui Matei Bejenaru, fotografia Muzeului de Științe Naturale din Iași, nu în zona pop, așa cum fără motiv consideră MN/IC, doar pentru a se autovictimiza.</span></span></h1>
<h1 style="background-color: white; color: #26282a; line-height: 21.4667px; margin: 0in 0in 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="FR" style="font-weight: normal; line-height: 21.4667px;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: small;">Pentru a-i accentua acest estetism auto-reflexiv am comandat încă un postament pentru această vitrină (care din start nu mai putea fi fixată pe perete), postament pe care l-am folosit și la MAMUCA în 2016 și actualmente, în colecția permanentă. Inutil să spun că toate aceste tribulații au fost favorabile lucrării lui MN/IC, că el însuși a fost agentul (iar ca autor beneficiarul) acestora și că lucrarea actuală este rezultatul eforturilor tuturor. Pentru că MN/IC trăiește în fabulos, la fel de inutil este să spun că cei 500 de lei dați de către galerist pentru vitrină au fost plătiți (evident !) de către colecționar (galeristul poate să confirme oricînd), că postamentul făcut de noi (din același material, dar dublu ca mărime față de vitrina) a costat mai puțin de 500 de lei și că a fost făcut într-o zi, nu în trei luni, așa cum susține MN/IC că i-au trebuit pentru a realiza vitrina. Tot inutil este să spun că vitrina putea fi perfect realizată de un specialist (așa cum face toată lumea), după planul lui MN/IC, cu mult mai puțină cheltuială de energie și timp. În realitate însă nu putea fi făcută astfel, pentru că MN/IC a reflectat pe măsură ce a realizat vitrina, și-a epurat lucrarea, a reconceput-o dintr-un unghi formal și conceptual nou și a proiectat-o dincolo de derizoriu, printr-o vitrină/soclu fastidios, similar celor făcute de Brâncuși sculpturilor sale. Un alt artist ar fi „rezolvat” situația. MN/IC s-a complicat. Amestecul de rea-credință (ideea că nu i-ar fi fost plătită lucrarea) și de auto-victimizare (sentimentul că a fost exploatat) nu sînt altceva decît modalități de deplasare a procesului de perfecționare voluntară și anevoioasă a propriei opere, întrutotul similar cu procedurile prin care și-a perfecționat și celelalte lucrări reușite. Doar că în acest caz ideea de perfecționare i-a venit după ce a vîndut lucrarea și de aceea a ținut să o indexeze și pe aceasta (ca și pe atîtea altele) cu o istorie, o tragedie de poveste.</span></span></h1>
<h1 style="background-color: white; color: #26282a; line-height: 21.4667px; margin: 0in 0in 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="FR" style="font-weight: normal; line-height: 21.4667px;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: small;">PS</span></span></h1>
<h1 style="background-color: white; color: #26282a; line-height: 21.4667px; margin: 0in 0in 0.0001pt; text-align: justify;">
<span lang="FR" style="font-weight: normal; line-height: 21.4667px;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: small;">Printre miile de invitați la deschiderea MARe nu am remarcat prezența personajului despre care scrie MN/IC. Mă întreb cum a remarcat-o MN/IC ori prietenii săi (care pînă la urmă au boicotat sau nu au boicotat deschiderea, sau se bazează toți pe bîrfe ?!). Invitațiile la deschiderea oficială a muzeului (MARe e o instituție, nu ograda mea proprie, așa că au fost invitate toate oficialitățile din toate instituțiile culturale și administrative relevante, cum era absolut normal) au fost trimise de către MARe, de pe adresele de email ale echipei, nu de pe adresa mea. Ideea că aș urmări „avantaje” de la MNAC e la fel de siderantă ca și acuza că aș fi adeptul „cuminte” al „bunelor maniere”. Simple proiecții fanteziste ale unui om ajuns simptom printre prieteni.</span></span></h1>
psihopompexhttp://www.blogger.com/profile/01957495542128629772noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-5263386027673792491.post-19922039206650940482018-12-21T08:59:00.000-08:002018-12-22T09:04:40.509-08:00Marea Neagră nu e neagră, articol de Erwin Kessler <span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><br /><br /> Deschiderea MARe a întunecat orizontul pensionarilor artei critice. Portavocea acestora, Ionuț Cioană aka Mircea Nicolae (artist promițător, cândva, ajuns teoretician acum, prescurtat mai departe MN/IC), condamnă MARe la succes: „Va fi probabil un spațiu care va produce expoziții eveniment și spectacol mediatic și social. Acesta va atrage un public pe care deja îl țintește în mod clar, format din tineri care nu știu mare lucru despre domeniul vizual.” MARe chiar produce expoziții-eveniment și are parte, inerent, de spectacol mediatic și social, cum este și în cazul celei mai recente expoziții colective temporare (deschisă pe 13 decembrie), Tricolor, cu 26 de artiști, de la Victor Brauner la Daniel Spoerri și de la Teodor Graur (nu Tudor, cum scrie MN/IC, critic avansat, veleitar în istoria artei) la Victor Man. Ideea că publicul refractar la arta critică este„format din tineri care nu știu mare lucru despre domeniul vizual”, disprețul afișat față de majoritatea publicului artei de acum, care pasămite nu ar avea competența necesară pentru a gusta arta progresistă e doar beția cu apă rece din care nu s-a trezit arta critică a ultimelor decenii, convinsă că impactul ei nul asupra societății trebuie imputat pretinsei imaturități a acesteia din urmă, nu scolasticii sale. Inadecvarea la societatea din care face parte, existența și activitatea în virtutea unor parametri de validare strict globali, de rețea elitist-autistă, superioritatea cinică afișată față de semeni, parada bibliografică prolixă (textul MN/IC despre MARe e sugrumat de redundante panglici bibliografice) și polemica resentimentară caracterizează acest tronson închistat stângist al artei noastre. Ea a supraviețuit imploziei CSAC de la finele anilor 90, care i-a trasat linia albă de finanțare și linia roșie de acțiune. Apoi s-a nutrit din același bazin asistențial/anarhist, umplut de fondurile corporatiste din spatele asociației familiale BB (Bucharest Biennale), pentru a se refugia în brațele nevinovate ale organizației artistice transnaționale Tranzit, patronată (transparent, cum altfel ?!) de o corporație. Temele de substrat ale acestei inginerii estetice care a devenit un veritabil academism se întrevăd imediat sub suprafața bine voitoare a proletariartului pe care îl susține: cultivarea carierei artistului asistat, neasimilat social (care pretinde fonduri în baza unei superiorități date de conformismul ideologic), impregnarea germenilor defetismului în societate, prin propagarea paradigmei intervenționiste (societatea este declarată drept neajutorată, iar artistul asistat îi alină suferința), recircularea nostalgiei pentru istoria și ”valorile” comunismului, prezentat ca parte autentică și inalienabilă a spiritului și proiectului național (nu ca efect al circumstanțelor geopolitice impuse de imperialismul sovietic), vicierea dezvoltării reale prin promovarea unui progresism utopic, manifestat prin anarhism și distanțare exclusiv critică față de mediul înonjurător, negarea, prin deconstrucție, a identității estetice și a particularităților locale ireductibile, prin auto-colonizarea cu practici și teorii globale, transformarea artistului critic într-o instanță a cărei competență majoră este demascarea incompetenței societății în care este implantat, și, ca încoronare a tuturor acestor vectori, extragerea vizualului local astfel delegitimat din competiția internațională pentru valori simbolice reale. Piața acestora (îndeosebi cea locală) este diabolizată ca formă a capitalismului sălbatic (interesantă poziție, susținută de organizații finanțate corporatist, transnațional), lumii artistice românești fiindu-i recomandate (cum altfel, din partea unor corporații ?!) obediența față de modelele globale inculcate. Pe scurt, este impusă arta în lohn conceptual și tehnic. Arta românească este extrasă astfel din competiție și înlocuită cu rețeta de (in)succes garantat „social research, workshops & art talks”, care scoate arta din operă (ca fiind învechită) și o proiectează în progres mental (fictiv, dar adictiv). Redus la condiția de agent de influență al puterii (simbolice, și nu numai) globale, artistul nu face altceva decît să operaționalizeze local jargonul proiectitei generale. Ideea că societatea este înapoiată și arta este avansată este însă contestată flagrant de realitate, căci țara se mișcă, în timp ce artiștii se uită pe lângă ea.<br /><br />MARe și-a propus să iasă din ghetoul artei critice, steril idiomatică. Impactul s-a văzut în lunile trecute, de la afluența publicului (inclusiv a celui mai tînăr, copiii care ne invadează la cursurile recent inaugurate), la cel din presa locală și internațională, al cărei ecou devine și MN/IC. Acesta din urmă ține să adauge și culoare locală – recurge la trunchierea unor informații despre publicistica mea din anii trecuți pentru a conchide că am„comasat numele Alexandrei Pirici și al lui Manuel Pelmuș, lansând pe scena locală, în formă scrisă, formula P – P, care, citită cu voce tare, subliniază acut atitudinea sa față de arta performativă, dar și față de arta contemporană în general.” Recunosc că eu nu am citit niciodată cu voce tare abrevierea P-P (altfel perfect normală pentru cele două nume, reduse la majuscule, ca la ABBA), ca să înțeleg ce vrea să spună MN/IC, pe-a cărui limbă fonetica pare să joace feste, stropind consoane lichide acolo unde-s explozive. Dar recunosc totodată în acuza respectivă tipul de mistificare curentă, prin inventarea unei infracțiuni (abrevierea P-P, pe care fiecare o poate citi cum îl taie capul), care obnubilează complet obiectul discuției, rațiunea textului meu din Revista 22 – faptul că P-P au primit cu dedicație în 2013 Pavilionul României la Bienala de la Veneția, după ce regulamentul de jurizare a concursului pentru proiectele candidate a fost modificat, introducîndu-se subit un criteriu care favoriza exclusiv proiectul P-P (unicul care propunea ceea ce respectivul criteriu cerea, ca în orice licitație cu dedicație). Mai mult, doi colaboratori direcți ai curatoarei proiectului erau membri ai juriului. Fondul problemei P-P e rețeaua artei critice, o rețea de putere sau grup de presiune ca oricare altul, nutrit din fonduri corporatiste și ideologii neo-marxiste, cu protocol de funcționare prevaricatoare.<br /><br />Coarda grotescă e atinsă de MN/IC atunci cînd afirmă că ”pentru deschiderea MARe, artiștii asociați în diverse formule de-a lungul timpului Centrului Dansului din București au refuzat să participe”. Din ceea ce scrie MN/IC se înțelege că este vorba despre boicot în rețea, dar afirmația sa ignoră artiști asociați CNDB precum Anamaria Pravicencu și Octav Avramescu, partenerii noștri, care au și organizat pe 10 octombrie (la o zi după deschiderea MARe) un eveniment de muzică experimentală în Auditoriumul MARe, sau la Gili Mocanu și Somnoroase Păsărele, colaboratori apropiați ai MARe (Gili are un eveniment propriu pe 20 decembrie). Nu (in)eficacitatea unui ordin de boicot e problema, ci convingerea candidă că o asemenea comandă este normală și necesară pentru o grupare de oameni (presupus) liberi, creativi și independenți, responsabili pentru propriile opțiuni.<br /><br />Dar alunecarea lui MN/IC dinspre conjurarea boicotului spre contrafacerea faptelor pentru a deraia „analiza” spre delațiune sordidă atinge culmi nebănuite în secțiunea dedicată unei grosolane mistificări – aceea că imobilul inițial, a cărui formă exterioară a fost perpetuată de către MARe, ar fi fost o clădire de patrimoniu. Cuvîntul patrimoniu apare la MN/IC de 13 ori în cîteva paragrafe (plus o serie de alte perifraze ale aceleiași noțiuni, precum „obiect istoric”, „obiect cultural”, „reper” etc.). Repetarea unei banale minciuni devine o veritabilă cavalcadă, care se încheie cu o acuză sfruntată : „Primăria e indiferentă la ideea de patrimoniu, deși există legislație în acest sens…. patrimoniul construit ... transformarea unui reper într-un simulacru…. re-interpretarea patrimoniului construit… păstrarea integrității materiale a obiectului istoric… În cazul MARe avem un gest de distrugere a unui bun cultural.”<br /><br />Numai că respectiva clădire nu a fost niciodată o clădire de patrimoniu, valoarea ei culturală fiind nulă. E nevoie de improbitatea morală și de cecitatea estetică a unui MN/IC (culmea, un artist calat tematic pe peisajul urban și patrimoniul construit !) pentru a crede că un amalgam arhitectural eteroclit precum acea clădire ar fi constituit vreodată un reper de patrimoniu. MN/IC își bazează acuzele pe articole preluate din revistaCancan (?!) și dintr-o publicație britanică care a preferat -pentru a captiva atenția cititorilor- detaliile senzaționaliste, desprinse din context și distorsionate, iar pe această bază ajunge la concluzii absurde precum „În această ordine de idei, demolarea casei Anei Pauker e un dubios gest simbolic. În cartierul Primăverii, tipul acesta de gest pare și inutil, în măsura în care, dus până la consecințele lui logice, el ar însemna necesitatea distrugerii întregului patrimoniu construit legat de fosta nomenclatură.”<br /><br />Mare fan MNAC, MN/IC ține să introducă MARe în schema neo-comunistă a acestuia „există o relație vizibilă de subordonare între MNAC și MARe. Fiecare din ele și-a ales o clădire asociată unui fost lider comunist. MNAC ține simbolic de Nicolae Ceaușescu și MARe de Ana Pauker.” Apropierea de MNAC e un sofism sordid – MNAC este plasat în Casa Poporului, într-o construcție autoritaristă și reacționară, concepută de conducerea comunistă ca imagine a puterii sale absolute. Casa Poporului îl exprimă plenar pe Nicolae Ceaușescu și orînduirea comunistă, de la securiștii acelor timpuri la nostalgicii vremurilor noastre. Casa Poporului continuă să fie sediul puterii neo/post-comuniste, atît al celei politice, cît și al celei artistice (MNAC e codobelc în Casa Poporului, ca melcul în cochilia sa). Casa Poporului e un kitsch arhitectural totalitarist, pe care MNAC nu l-a perturbat cu nimic, ci s-a încuibat în el. Să asemuiești Casa Poporului cu MARe ține de un curaj analitic ce frizează orbirea. Clădirea inițială pe care o evocă MARe (și care oficial nu a fost niciodată „casa Anei Pauker”, termenul fiind introdus de respectabila revistă Cancan) este exact opusul Casei Poporului. A fost construită în 1939 într-un stil fantezist benign-ridicol, apoi a fost locuită pentru un timp foarte scurt de oameni ca toți oamenii (despre proprietarii de drept poate sa dea detalii Radu Florescu), înainte de a fi confiscată de către comuniști și locuită (doar pentru o vreme) de o figură atroce a istoriei Kominternist-staliniste, Ana Pauker, apoi de alte figuri ale istoriei post-comuniste, precum familia Firea. A declara clădirea respectivă drept patrimoniu cultural este, din perspectiva istoriei arhitecturii, pur și simplu comic (mai sînt vreo trei jalnice clădiri similare ca tipologie pe Bulevardul Primăverii, cărora nimeni nu le acordă nici o importanță), iar a o declara patrimoniu istoric este, din perspectivă politică, de-a dreptul imoral – este ca și cum am consfinți și am elogia confiscarea, deturnarea și maltratarea istoriei. În raport cu clădirea pre-existentă, edificiul MARe nu este un simulacru, ci o radiografie critică atît a mediocrei arhitecturi inițiale, cît și a istoriei odioase ulterioare. Clădirea pre-existentă nu mai păstra nimic din perioada locuirii de către Ana Pauker (pentru a fi declarată „obiect istoric”), în timp ce MARe evocă exact ceea ce lipsea din clădirea pre-existentă - trauma istorică. MARe este conceput ca un veritabil monument edificator: partea superioară e un buncăr negru fără ferestre, cu un interior labirintic ca istoria noastră, ce plutește parcă peste un parter perfect transparent, deschis ca o piață publică, accesibilă tuturor, așa cum este prezentul.<br /><br />Nostalgiei lacrimogene și vindicative, MARe îi contrapune un discurs arhitectural și curatorial consecvent, o topografie internă cu relevanță pentru trecut și actualitate: o clădire vie, accesibilă, în care arta stă mereu în preajma privitorului, aproape. Mult prea aproape însă pentru MN/IC. Deranjat că nu poate să închidă conceptul curatorial MARe între reperele rigide ale convențiilor care impun (cui, de ce?!) că „Expozițiile de artă funcționează conform unui set clar de convenții… spațiul de expoziție înțeles ca white cube”, MN/IC constată că la MARe „ne aflăm foarte departe de acel spațiu care se retrage și se șterge pe sine.” Lucru evident, din moment ce spațiul înaintează către vizitator, este intenționat parte din experiența estetică la MARe, o țintă exprimată ca atare și în introducerea programatică la catalogul colecției permanente, Diversitate Stilistică cu Răspundere Limitată. Este surprinzătoare însă inconsecvența argumentului propriu lui MN/IC, pentru care estetica white cube, pe care o consideră convenția ce trebuie urmată este recunoscută drept „un spațiu al nemuririi, dedicat valorilor culturale ale anumitor clase sociale, dar și un spațiu de punere în scenă pentru obiectele potrivite pentru o solidă investiție economică din partea posibililor cumpărători.” Este o estetică a falsei neutralități, a supra-muzeificării care tinde să crească nimbul de gol din jurul operei de artă, pentru a-i sublinia unicitatea, valoarea, prețul. Dar MN/IC, după ce constată că MARe se sustrage acestei estetici prin scufundarea vizitatorului într-o mare de artă înconjurătoare, constată că și această inovație curatorială „renunțarea la retorica clasică a cubului alb în cazul Muzeului de Artă Recentă trimite într-adevăr la o anumită clasă socială…. les nouveaux riches”. Și înăuntrul esteticii white cube, dar și în afara ei, MN/IC dă la MARe tot de spectrul (neo-marxist) – al averii și claselor sociale. Problema nu este a celor avuți, ci a lui MN/IC, care crede că oricine posedă ceva mai mult decît alții este un îmbogățit, un exploatator al „muncii” (artistice sau nu) a celorlalți.<br /><br />În cazul esteticii white cube este vorba despre un concept corporatist, care a distorsionat profund nu doar expunerea artei, ci chiar producerea ei (curatorii și artiștii aspiră să aibă opere clare, pure sensuri materializate și ipostaziate ca capodopere unice pe pereți albi ca cleștarul), deturnînd contemplarea estetică a operei spre contemplarea esteticii curatoriale și transformînd opera dintr-o finalitate în sine în simplu epifenomen montat într-o strategie de piață, care este veritabila miză a expunerii. În cazul esteticii MARe, faptul că am avut la dispoziție opere ample, demonstrative, voit reprezentative, ce-și impun retoric unicitatea prin dimensiuni și prin discurs, create deja de către artiști în interiorul paradigmei white cube(înșurubată în ADN-ul conștiinței de sine a creatorilor actuali) ne-a impus să avem (și) spații adecvate acestora; rar găsești la ora actuală lucrări prin care artiștii încearcă să-și rezolve probleme reale de viață – cele mai multe rezolvă probleme de galerie, de plasare spațială în epura white cube. MN/IC oferă ca alternativă la conceptul curatorial MARe conceptul curatorial de tip casă memorială, precum colecția Barnes. Fondată în 1922, colecția Barnes este adecvată artei pe care o prezintă, impresionismului francez, cu numeroase lucrări de dimensiuni mici și medii, montate în stil Ermitaj, unele peste altele, la distanțe foarte mici. Problema este că în perioada postbelică (iar MARe se raportează explicit la epoca post-1965) arta s-a orientat către suprafețe tot mai ample, enorme în raport cu arta anilor 20. Este o schimbare estetică de proporții (în ambele sensuri ale cuvîntului), căreia MARe i se adaptează, căci se pliază nu doar pe trauma istorică, prin exteriorul său, ci și pe modificările de paradigme estetice, prin interiorul său. În loc să aprecieze această adecvare (pentru care, e drept, ar fi avut nevoie și de o înțelegere venind dinspre istoria artei), MN/IC se limitează la a-și pune în joc judecata de gust declarînd că „rezultatul acestui refuz al convențiilor uzuale nu e unul reușit”. E de înțeles – lui MN/IC nu îi place la MARe. Unora nu le place nici la mare. E la fel de înțeles că majorității îi place la mare, dar și la MARe, cum reiese din aprecierile altor texte critice publicate, dar și din numeroasele reacții entuziasmate din mediul online. Numai că MN/IC ține să tragă din judecata sa de gust concluzii fals obiective : „Inadecvarea spațiului de expoziție la convențiile de bază din domeniu îl plasează undeva într-o zonă intermediară dintre spațiul privat și cubul alb, fără ca această situare să ofere o soluție de expunere singulară și convingătoare.”<br /><br />Aici transpare însă problema centrală a raportării lui MN/IC la MARe. Este cea care a determinat apariția textului de față, dincolo de denunțarea mistificărilor reprobabile la care s-a dedat acesta în abordarea MARe. Problema din spatele discuției aparent tehnice asupra dimensiunilor sălilor de expunere și a distanței dintre lucrări, a signalisticii, a culorilor pereților și a căilor de acces este confruntarea dintre două modele nu doar curatoriale sau artistice distincte, ci dintre două paradigme existențiale și două proiecte sociale contrastante. Pe de-o parte este modelul mic-burghez neo-marxist, didactic-paternalist și convențional-dogmatic de a desțeleni vizualul și arta prin reducerea acestora la înțelesuri, o viziune regresivă în numele progresului (conform unor norme abstracte și nesituate local și temporal), prin care experiența subiectivă, proprie fiecărui individ, este nivelată în numele egalitarismului (semiotic, social, locativ, curatorial, patrimonial). Reperul acestei paradigme e nostalgia (stîngistă) după un fel de paradis al echității celor ce muncesc, amprentat/amplificat de intimitatea și autenticismul pereților subțiri, acoperiți de mobilier prefabricat din apartamentele cartierelor-dormitor, așa cum a fost și locul în care, pentru un timp, a funcționat galeria de apartament a lui MN/IC (implicată social, non-profit, critică etc. etc.). Ceea ce iese în afara acestei paradigme este pură exploatare, capitalism, alienare. Aici rezidă inadecvarea istorică a lui MN/IC (și a artei critice, pe care o reprezintă) la chiar realitatea României actuale, o țară în care aspirația spre confort și individualitate este definitorie, cu toate kitschurile de parcurs inerente acesteia, prezente în toate societățile care se deșteaptă.<br /><br />La MARe pot fi văzuți în mod constant oamenii care aspiră la altceva, lucrînd pentru a produce schimbarea – tineri, cu sau fără copii, care își construiesc case, nu apartamente, dezvoltă țara și diversifică societatea, se bucură de viață și aduc artă în preajma lor, emulează modele culturale superioare și mai ales își caută o identitate dincolo de rudimentara separare a claselor sociale. Aceasta este direcția recentă în felul sau măcar în aspirația de a trăi a românilor. Acesta e publicul MARe - „tineri care nu știu mare lucru despre domeniul vizual”, cum spune MN/IC, publicul curios și bucuros, care nu își umple viața cu resentimente. Nu e un păcat stilistic sau ideologic, e o realitate. Aceea a bunăstării în creștere, pe care o culpabilizează MN/IC, la fel ca și MNAC, Tranzit sau alte oficine de proiecte ale transnaționale, care țin să păstreze locuitorii acestei țări în condiția de proletariat cu idealuri mari, împachetate în confort II căznit. Paradigma existențială căreia îi corespunde MARe e în plină dezvoltare, cu sau fără voia lui MN/IC. Este adevărat că acest nou strat social activ protestează împotriva guvernării de stînga (egalitaristă și retoric anti-capitalistă și ea), că este interesat de folclor și de tradițiile locale (pe care nu rareori le exploatează creativ), că înclină surprinzător de des spre căutări spiritual-religioase, că merge la biserică și chiar în pelerinaje. De logica istorică a acestei modificări de perspectivă e responsabil și dogmatismul culturii neo-marxiste, înțepenită (precum MN/IC și arta critică) în convențiile datate ale luptei de clasă. Faptul că acest proces de re-calibrare socială și spirituală s-a produs la noi în ultimul deceniu fără ca arta critică (ocupată să-și silabisească decalogul corect politic) să îl sesizeze, spune multe despre acuitatea unor conștiințe înregimentate în convenții ideologice. <br /><br />În cazul MARe lucurile stau flagrant în contrast cu ceea ce susține MN/IC : dintr-o casă închisă, cu o arhitectură flască, în care s-au perindat tot felul de figuri de tristă amintire, a apărut o instituție culturală vizitată de mii de oameni, care face deliciul publicului și al specialiștilor, al copiilor care vin la cursuri, al tinerilor care vin la concerte și la bibliotecă, al oamenilor de cultură, al diplomaților și al oamenilor de afaceri care vin la cafeteria și în grădina muzeului pentru conversații profesionale. Nimeni nu gîndește în termenii luptei de clasă, încolonat ideologic, distant și didactic, în genul MN/IC-MNAC, cei ce ne fac interesul pentru că ei știu mai bine ce este bine pentru fiecare dintre noi. Ca și alți exponenți aiproletariartului progresist (casta artistică asistată care își proclamă privilegiile elitiste drept servitute pretins proletară), MN/IC cultivă conservaționismul cu umbrelă corporatistă, respectul pios și nostalgic pentru viața cumsecade în cămăruțe ideologice corecte politic (de urmărit în textul său ravagiile morale provocate de ideea de clasă socială și de ura nedisimulată față de avere, văzută ca piedică fatală în fața conștiinței, în timp ce criticismul ritual devine automat o garanție a conștiinței; la fel, e de urmărit formula neo-marxistă recurentă „munca artiștilor” prin care se referă, otova, la lucrări de artă, la opera ca ansamblu sau la carierismul drapat în activism).<br /><br />În lumea lui MN/IC nu se vede decît dihotomia dintre palatul de Pipera și garsoniera de Militari, așa cum nu se vede decît polaritatea dintre white cube și casa memorială. Nu se vede un termen mediu, inovator, adaptat actualității. Societatea noastră a ieșit însă din aceste dihotomii. Între Militari și Pipera deja există o serie de alte modele de locuire decentă, cu aspirații rezonabile, caracteristice unei pături tot mai consistente de indivizi responsabili. Dintre acești indivizi facem parte și noi, cei care am pus la cale MARe : și noi avem case, care nu sînt deloc palate, dar au ceva mai mulți pereți decît garsonierele visurilor proletariarte. Pe pereți avem lucrări de artă ceva mai mari și mai multe, pe care însă nu le etalăm nici ca într-un white cube (sec, neutru, de parcă ar vorbi nemuririi, nu locuirii), nici ca într-o casă memorială (dulceag, familiar, ca și cum ar fi ceșcuțe în vitrina bunicii). Le etalăm altfel, așa cum le etalăm și la MARe – cu convingerea că din informația acumulată și din narațiunea pe care o construim prin modul în care instalăm lucrările apare o contribuție la propria edificare istorică și culturală, nu doar la simplul confort de a regăsi prejudecățile istorice și intelectuale cu care ne-a înzestrat mediul. Aceste prejudecăți îl fac pe MN/IC să considere că „colecția permanentă are un aer de salon UAP din anii ’70-80, în care sunt prezente toate numele importante ale momentului, la grămadă, fără vreo împărțire pe medii / direcții / practici diferite”, în vădită contradicție cu realitatea, căci saloanele de altădată erau organizate tocmai în sălile Palatului (ajuns MNAR) sau în Sala Dalles (cu spații la fel de palațiale). Mai mult, doar reaua-credință îl poate face pe un vizitator (mai ales pe unul „profesionist”) să nu observe că etajul 1 este dedicat artei anilor 90-2000, iar etajul 2 artei 1960-1980. Aceeași rea-credință poate să interzică constatarea evidenței, anume că la etajul 2 o întreagă zonă este ocupată de Țuculescu și de ecourile artei sale expresionist-totemice în operele altor artiști din anii 60-70, în timp ce cealaltă zonă este dedicată, în contrast, direcției neo-constructiviste, grupul Sigma și cei din sfera sa de influență fiind prezentați laolaltă, cu un accent clar pus pe conversația (într-un spațiu adiacent) dintre grafica lui Roman Cotoșman și aceea a lui Ștefan Bertalan. La același etaj 2, coridorul cel mai lung este dedicat, demonstrativ și exclusiv, grupului Prolog. În oglindă, coridorul corespunzător de la etajul 1 este dedicat momentului fondator al grupului Rostopasca, care a contestat, la trecerea dintre milenii, validitatea opțiunilor polare de pe scena artei românești. Faptul că în restul muzeului spații similare reflectă (puse fiind în oglindă etajele 1 și 2) activitatea artistică desprinsă din cele două opțiuni polare este evident oricărui vizitator, așa cum și punctele de legătură dintre cele două etaje (Ion Grigorescu, de pildă, plasat în aceeași poziție la ambele etaje, ca punte între spiritualismul neo-ortodoxist și practicile neo-avangardiste) nu pot trece neobservate. MARe este altfel decît normele venerate de MN/IC, este suportul unei experiențe și descoperiri proprii fiecărui vizitator. De aceea informația extra-artistică nu este invazivă, nu direcționează conștiințele, ci cultivă libertatea fiecăruia de a rătăci printre opere. Celor care doresc să afle informații despre fiecare operă în parte și despre conceptul curatorial le stau la dispoziție cataloagele (MARe are cataloage exhaustive pentru toate expozițiile realizate) și tururile ghidate. Dorința lui MN/IC de a avea diferitele medii artistice separate didactic și convențional, ca într-un muzeu de științe naturale, trecînd evoluționist de la pictură la arta video (precum se trece de la nevertebrate la vertebrate) este rodul unui darwinism cultural naiv, care contestă faptul că în realitatea istorică arta a fost concomitent progresistă și tradițională, că mijloacele artistice inovatoare și cele clasice au conviețuit pentru publicul acelor vremuri, care asimila ambele tipologii artistice concomitent. Tocmai de aceea, la MARe sînt expuse picturi, sculpturi, lightbox, fotografie, colaje, artă conceptuală și artă video în același spațiu, care este spațiul de referință al spiritului vremii, nu vreo abstracție metodologică segregaționistă, pur teoretică. Conceptul curatorial MARe ne reprezintă pe noi ca indivizi, nu pe anumite comisii și board-uri anonime. El reflectă propria plăcere estetică în curgerea artei românești din perioada postbelică până la ora actuală, așa cum se vede ea și în casele noastre. Care, e drept, au și ele coridoare, ascunzișuri, luminișuri. Dar sînt doar case, nu ca MNAC, un palat, o Casă a Poporului cu săli mari să te pierzi în ele (Casa Poporului e arhetipul palatelor de Pipera), ci locuințe ale individualității, așa cum este și MARe, care nu are nimic de a face cu un palat. MARe aduce muzeul în lumea apropiată fiecăruia – de aceea nu are plafoane înalte și nici săli prea mari, ci opere de artă de dimensiuni mai generoase, care reflectă (mai mult decît casele) spiritul în care trăim, familiaritatea cu opera de artă într-un spațiu propriu, care nu este acela al istoriei neutre, moarte. Ceea ce nu poate înțelege MN/IC (și întregul sistem al artei critice) este că individualismul nu dăunează comunității. Faptul că individualitatea inventează și deschide un spațiu familiar publicului nu poate fi văzut drept un afront decît de conștiințe ale căror contorsiuni nu sînt altceva decît diversiuni.<br /><br />Iar diversiuni sînt cu nemiluita la MN/IC. Una este referitoare la tabloul de Andrei Cădere din colecția permanentă MARe despre care, doct, MN/IC glosează : „Problema cu asemenea tablouri e că ele trebuie să se dovedească a nu fi falsuri…. În lipsa prezentării publice a unei documentații, tipul ăsta de lucrări incluse în display pot discredita curatorul, care pare că inventează niște capitole din munca artiștilor pentru a putea să le vândă.” Cui și cum ar fi trebuit înfățișată o asemenea documentație, celui care nu a făcut nici o cercetare atunci cînd și-a elaborat diversiunea? Lucrarea MARe în cauză (dealtfel semnată de Andrei Cădere), care se află și în arhiva lui Hervé Bize, cel care alcătuiește catalogul critic al operei artistului, a fost prezentată cu întreaga ei documentație instituției care o expune la ora actuală, pentru cîteva luni, inserată în propria colecție permanentă – Centrul Pompidou de la Paris. Cînd au împrumutat lucrarea lui Cădere de la MARe, specialiștii Centrului Pompidou au cerut documentația, au primit-o, au cercetat și au expus. MN/IC n-a cerut, n-a cercetat, dar a acuzat ca find falsă o lucrare pe care nici nu a privit-o cu atenție, limitîndu-se să propage manipulările emise de colegii din rețeaua artei critice, pentru care cercetarea este un enunț ideologic, nu o practică științifică reală.<br /><br />O diversiune identică este perpetuarea legendei urbane pusă în circulație (pe rețele de socializare, altă sursă bibliografică solidă) de cel interesat, căruia MN/IC îi dă crezare fără discuție (căci a lucrat pentru el și în 2018) : „În cazul Getei Brătescu, e amuzant de amintit că proprietarul muzeului a încercat de fapt să achiziționeze lucrări ale acesteia, dar nu a reușit.” Faptul invocat nu există, niciodată nu a fost vorba despre vreo achiziție Geta Brătescu, iar discuția cu personajul respectiv a avut ca obiect lucrări de Paul Neagu (și nici acelea nu au fost achiziționate, iar asta face de înțeles frustrarea respectivului dealer). Din aceeași categorie face parte și acuza că am numit-o pe Geta Brătescu Barbie Dada. Am inventat această titulatură după aceea a dadaistului german Johannes Baader, care se autotintitula Ober-Dada. În contrast cu provocarea riscantă și scandaloasă a acțiunilor lui Baader, ”opera safe” esteticoasă și supra-dada-mimetică a Getei Brătescu ține de cutia cu păpuși a istoriei artei. Similar cazului P-P, și aici acuzele aduse mie umbresc realitatea în ceea ce o privește pe Geta Brătescu – nu am susținut niciodată că Geta Brătescu nu e la MARe pentru că era la UAP (ar fi fost absurd să susțin acest lucru, în condițiile în care mulți dintre artiștii expuși au fost și sînt membri UAP, lucru absolut normal, fiind vorba despre un sindicat), ci pentru că s-a afirmat, oportunist, în prima expoziție din pavilionul României comuniste de la Bienala de la Veneția. În 1954 Geta Brătescu expunea la Veneția lucrări de grafică dedicate lui 1 Mai muncitoresc, împreună cu figuri legendare ale socialismului realist, precum Cornelia Daneț, Gheorghe Adoc, Eugen Popa, Ana Iliuț sau Natalia Matei, sub oblăduirea unuia dintre cei mai cinici comisari ai jdanovismului, Jules Perahim. <br /><br />Din același registru al delațiunii fondate pe diversiune face parte și acuza că „nu e o întâmplare faptul că magazinul muzeului comercializează un mouse pad al cărui autor e Marian Zidaru. Și care, în jurul logo-ului muzeului, trasează conturul României. Ca să nu mai fie loc de confuzie, lucrarea se numește România Mare – termen care se referă la granițele Regatului României din perioada interbelică, dar care, în timp, a devenit o sintagmă favorită a ultranaționaliștilor locali… E vorba de un naționalism agresiv, de o privire asupra artei care ridică multe semne de întrebare, indicând o serie de inadecvări profesionale”. E stupefiant că MN/IC adaugă lângă textul care conține această gogoriță de-o enormitate cosmică fotografia exactă a respectivului obiect, care este un mouse pad pe care este imprimat conturul României actuale (nu al României Mari !), în centrul căreia se află logo-ul muzeului, MARe (nu Mare !). Nicăieri nu este vorba despre România Mare, iar naționalismul este exclusiv și explicit obiect de zeflemea în acel mouse pad. Toate elucubrațiile corecte politic ale lui MN/IC nu au nici cea mai mică urmă de fundament în afara relei sale credințe, manifestată printr-o dezinformare și manipulare stridentă, denunțată chiar și de ilustrația cu care pretinde că își susține teza. <br /><br />Conștient totuși de turul de forță manipulator pe care îl face, MN/IC caută să-și ofere circumstanțe atenuante, care conduc la și mai perfide diversiuni, pentru că introduc arma sa de artist cea mai redutabilă, autovictimizarea. Făcând referire la lucrarea sa care se află în colecția permanentă MARe, MN/IC aruncă o fumigenă care se vrea cocktail Molotov : „Am luat banii colecționarului și acum îi critic instituția. La acest nivel aș putea răspunde că voi păstra detaliile achiziției în privat, lucru care cred că e în avantajul atât al beneficiarului achiziției, cât și al meu.” Numai că MN/IC nu declară asta pentru a se scuza, ci pentru a acuza, sugerînd că ar fi fost ceva necurat și ascuns în tranzacția respectivă, fără să ofere absolut nici un argument, ci doar rușinoase insinuări. Acest lucru nu este decît în dezavantajul lui MN/IC, căci MARe nu are ce să-și reproșeze - a cumpărat lucrarea de la galeristul lui din acea vreme, a achitat suma convenită, a păstrat și a expus lucrarea în bune condiții, iar la acea vreme, satisfăcut, MN/IC și-a și prezentat produsul artistic pe Facebook. <br /><br />Toate aceste diversiuni sînt legate de ceea ce MN/IC recunoaște în treacăt că este adevărul: „Ar mai fi încă o interpetare, conform căreia scriu ca să mă răzbun”. MN/IC are o problemă cu subsemnatul de foarte mult timp. Spre deosebire de el, eu nu am avut absolut nici o problemă personală cu artiștii despre care am scris negativ sau cu care am polemizat. Pe cei mai mulți nici nu i-am cunoscut (cum nu-l cunosc pe MN/IC), iar cu ceilalți am avut relații absolut decente: nici unul dintre ei nu mi-a dăunat cu ceva, încît acest lucru să mă fi determinat să scriu negativ. De la Sorin Dumitrescu și Horia Bernea la Adrian Ghenie sau Andrei Pleșu, singura rațiune a analizelor mele corozive (nu injurioase) a fost convingerea că acei oameni, cu care aveam relații cordiale sau absente, întruchipează disfuncții profund dăunătoare ale culturii și societății noastre. Disputa, din partea mea, a fost mereu una de idei, nu de animozități, ca la MN/IC.<br /><br />Ranchiuna lui MN/IC față de mine datează din anul 2009. Atunci am făcut parte din juriul care, la ICR Veneția, i-a decernat o rezidență de cinci luni, pe durata Bienalei. Juriului i-au fost prezentate mai multe dosare, dintre care au rămas în competiție doar cîteva, notate în ordine ierarhică de fiecare membru. Notele au fost apoi însumate și s-a făcut un clasament. Nu am fost surprins că MN/IC, clasat de mine pe locul doi (după Zidaru) a fost ales. Portofoliul său plăcuse și altora din juriu, și cumulase cele mai multe puncte, inclusiv de la mine. Numai că proiectul pe care îl prezentase pentru rezidența de la ICR Veneția, Globuri de sticlă era văzut de către președintele italian al juriului drept cel mai slab proiect al lui MN/IC, mult prea similar cu un alt proiect, al unui artist maghrebin, pe care ni l-a și arătat atunci pe laptopul personal. Președintele juriului m-a rugat (pentru că vorbeam românește) să îl sun pe MN/IC și să îi prezint situația, cu rugămintea sa expresă către MN/IC de a trimite, până a doua zi dimineața, cînd trebuia să luăm decizia finală, un alt proiect, care să justifice, chiar el (nu portofoliul de acțiuni trecute) opțiunea juriului. L-am sunat pe MN/IC și i-am comunicat ca atare acest lucru, subliniind dintru-nceput că eram doar purtătorul de cuvînt al juriului în exprimarea acelei cereri. Reacția feroce a lui MN/IC (maestru în diversiuni autovictimizatoare, după cum s-a văzut și în textul referitor la MARe), a fost perpetuată ani de zile – el a făcut o fixație asupra mea, convins că doream să îl privez de rezidență. Recunosc că am fost șocat de procesul de intenție intempestiv pe care mi l-a făcut la telefon. Nu mă mai izbisem pînă atunci de un discurs alcătuit exclusiv din suspiciuni și acuze, care refuza să ia în calcul realitatea. Tocmai de aceea am considerat că MN/IC, așa de obstinat cum părea a fi, trebuie să fie un artist autentic. Am transmis acest lucru juriului, iar a doua zi el primea bursa (proiectul său a fost dealtfel amplificat, prin transformarea rezidenței într-un șir de 14 expoziții dedicate artiștilor români tineri, curatoriate de către MN/IC în cele cinci luni petrecute la ICR Veneția). Simptomatic pentru fixația pe care o are, am constatat azi că pe blogul său am fost radiat din componența juriului care i-a decernat rezidența la ICR Veneția, o răzbunare puerilă care o prefațează pe aceasta de acum, prin care ia la țintă MARe ca efigie a subsemnatului. Același lucru îl face atunci când postulează că ”a include lucrări ale propriei soții în colecția permanentă e un lucru greșit” (poate că și publicarea operei Virginiei Woolf de către editura lui Leonard Woolf a fost greșită?!). Fapt e că în colecția permanentă MARe este expusă o lucrare de Anca Mureșan. Anca Mureșan este un artist român relevant pentru arta de acum. Faptul că este soția mea este mai puțin semnificativ decît semnificația operei sale. Am expus lucrările sale ori de cîte ori ele au inspirat viziunea mea asupra unui subiect, așa cum am expus mereu lucrările unor artiști care mi-au configurat înțelegerea asupra artei. Prefer să fiu onest și angajat față de mediul propriu decît să fiu angajat față de un mediu abstract, retoric, acela al convențiilor ipocrite (precum acelea genwhite cube, impuse de MN/IC).<br /><br />MN/IC e reprezentativ pentru un tip de mentalitate artistică resentimentară, nutrită din critica ajunsă suspiciune sistemică, bazată pe o perspectivă rudimentar neo-marxistă, care împarte lumea în muncitori și exploatatori, artistul arogîndu-și abuziv condiția de proletar. Autovictimizarea din această complacere girează cele mai furibunde agresiuni, alimentate de cercetări frugale și de diversiuni stridente (și de o evidentă stopare a perspectivelor, odată cu trecerea anilor și cu izbirea carierismului de limitele de acces pe care i le trasează sistemul în care a aspirat să intre). Toate acestea stau înfășate în discursul de băiat cuminte, de tînăr pensionar pe caz de goală, dar care picură în jur otrava aversiunii, nostalgia egalitarimului și furia anti-liberală și anti-competițională. Discursul artei critice cumsecade poartă în el morbul defetismului, fuga de fapte și de realitate, aspirația spre existența asistată, spre „munca artistică” nombrilistă. Nu că aceasta din urmă nu ar fi esențială în structurarea conștiinței artistice, dar a rămîne doar la ea (în numele unor filozofii orientale sau doar aiurea orientate) este echivalent cu abandonul de domiciliu artistic, lucru deloc îmbucurător în cazul MN/IC, care nu degeaba figurează cu o lucrare în colecția permanentă MARe.</span>psihopompexhttp://www.blogger.com/profile/01957495542128629772noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-5263386027673792491.post-77232849839057698492018-12-18T04:59:00.001-08:002018-12-26T06:36:13.585-08:00Noua "ramă de aur"<div dir="ltr" style="background-color: white; font-family: "Helvetica Neue", Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 16px; line-height: 1.38; margin-bottom: 0pt; margin-top: 0pt;">
<span style="background-color: transparent; font-family: "arial"; font-size: 11pt; vertical-align: baseline; white-space: pre-wrap;">Acum vreo 10 ani, în urma unui minor accident rutier, mi-am dat seama cît de necesară este prezența obiectelor de artă în viața cotidiană. Acest tip de epifanie s-a petrecut în fața agentului de asigurări. Împreună cu celălat șofer angrenat în minorul accident, ne-am prezentat la biroul firmei care-mi emisese RCA-ul. Tipul care se ocupa de noi avea biroul într-o mini-hală cu încă vreo 5 alte birouri. Pe scurt, am încercat să prezentăm situația și avariile, asiguratorul era suspicios și punea întrebări ca la poliție. M-am enervat, i-am întors ironiile, s-a potolit, ne-am reîmpăcat, testosteronul s-a echilibrat. Și totuși, deși confruntarea trecuse, nu reușeam să mă relaxez. Era ceva în aer care emana radiație apăsătoare. Nu puteam să-mi dau seama pe moment de ce sau ce anume mă făcea să mă simt atît de inconfortabil. Am plecat cu dosarul de asigurări încheiat și totuși cu un sentiment de greață. Pe seară am realizat. Pe niciun perete din tot biroul nu exista o imagine fixă, nu tu o fotografie, un calendar, un poster, nimic. De atunci, de fiecare dată cînd cineva îmi spune că arta nu e o necesitate primă a omului îl încurajez să facă un experiment. Să se ducă acasă, să dea jos tot ce înseamnă imagine de pe pereți, să acopere oglinzile, să astupe ferestrele și să trăiască așa o lună. E un experiment sadic care duce în mod clar și inevitabil spre depresie bine instalată. </span></div>
<div dir="ltr" style="background-color: white; font-family: "Helvetica Neue", Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 16px; line-height: 1.38; margin-bottom: 0pt; margin-top: 0pt;">
<span style="background-color: transparent; font-family: "arial"; font-size: 11pt; vertical-align: baseline; white-space: pre-wrap;">Spațiile în care trăim sunt forme mentale, unghiul drept e greu de găsit în natură. Cuburile sau paralelipipedele în care trăim sunt alienante fiind anti-naturale. Ele au nevoie fie de îmblînziri, fie de ferestre reale, fie de ferestre virtuale de tip - panou mobil (sau tablou, cum i se mai zice). Practic, orice imagine fixă pe perete face diferența între pușcărie și locuire. O lucrare de artă de plasat pe un perete are acest efect de umanizare a spațiului. Introduce vitalitate într-un loc funerar-concentrațional. Modernismul arhitectural și cel artistic în general a introdus acest tip de purism al spațiului alb. Încetul cu încetul s-a dus o luptă totală față de decorația exterioară tradițională (considerată drept simbolism emfatic lipsit de îndreptățire) iar tot ce înseamnă artă de interior era catalogată drept decor inutil. Modernismul în arhitectură ca și cel din arte este de fapt un experiment limită ce vine în consecuția premiselor iluministe care propuneau autonomizarea tuturor domeniilor de cunoaștere. Astfel, modernismul sec arhitectonic este răspunsul la întrebarea: ce este arhitectura în sine (răspunsul este - punerea în act a spațiului tridimensional ca mediu), modernismul pictural este răspunsul la întrebarea ce este pictura și numai ea (reducere la culoare pe suprafață bidimensională). Tot așa, curentul artistic minimalist este încercarea de a despuia sculptura de tot ce e detaliu inutil. Țelul utopic ține de faptul că obiectele minimaliste tind spre reducerea la obiectualitate, la spațiu ca obiect, nu ca mediu. Ele trebuie să fie obiecte generice, de cele mai multe ori paralelipipedice, fasonate impecabil ca niște idei geometrice pure aduse în concret fără ca nota abstractă să sufere. Obsesia modernistă de sorginte iluministă prin care toate artele se autonomizau însemna de fapt o reducere pură și dură la aspectele formale ale lor. Arhitectura la spațiu ca mediu, pictura la spațiu bidimensional plus culoare iar sculptura la spațiu tridimensional ca obiect. Din punct de vedere istoric acest lucru s-a petrecut începînd cu secolului 20 pînă prin anii 70 ai secolului trecut. După aceste experimente artistice, după anii 70, s-a produs o creștere exponențială a numărului instituțiilor de muzeificare ale artei contemporane. În fiecare orășel din vestul Europei există acum un muzeu dedicat artei recente. Încet, încet acest trend ajunge și în estul Europei și mai peste tot în lume. Numărul mai mare de muzee a atras o dublă nevoie: o necesitate sporită de îngrijitori specializați (așa numiții curatori) și o trebuință crescută a obiectelor de factură artistică care să populeze aceste instituții. Brusc, pentru prima oară în istoria artei, după anii 70, raportul artiști - îngrijitori profesioniști ai artei s-a de-balansat dramatic în favoarea intendenților. Odată cu această situație s-au inversat și raporturile de putere instituțională către teoreticieni.</span></div>
<div dir="ltr" style="background-color: white; font-family: "Helvetica Neue", Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 16px; line-height: 1.38; margin-bottom: 0pt; margin-top: 0pt;">
<span style="background-color: transparent; font-family: "arial"; font-size: 11pt; vertical-align: baseline; white-space: pre-wrap;">Teoreticienii-curatori au mai toți o dezvoltare interioară similară. Individuarea lor culturală se face, ca-n mai orice maturizare psihică, prin frondă. Problema constă în faptul că fronda nu e îndreptată spre viață, ci spre artă și istoria ei. Și curatorii încep prin a se “supăra” cu “mama” și cu “tata”. În cazul de față “mama” și “tata” sunt fie mediile tradiționale (pictura sau sculptura), fie panoul mobil (tabloul), fie arta care exclude în mai mare măsură societatea (aici curatorul devine un fanatic al artei sociale). E din start o desincronizare față de felul cum artistul este purtat de propria individuație. Și aici se produce prin frondă însă de cele mai multe ori e vorba de un conflict de neîmpăcat al sinelui cu lumea și realitatea. Rezolvarea acestui conflict produce obiecte de artă. Trebuie spus că primele generații de curatori din diferite areale culturale erau totuși niște intelectuali care trăiau viața și boema artiștilor, stăteau la băute cu ei, încercau să le înțeleagă limbajul, trăiau umăr la umăr viața și doar mai apoi se hazardau să lanseze ipoteze generice sau să articuleze ceva cu sens extras din bolboroseala magică și paradoxală a practicienilor. Nu exista desincronizare psihică, ci parteneriat. Cu timpul, mai ales după explozia instituțiilor de promovare a artei contemporane, curatorii s-au profesionalizat, s-au înstrăinat de artiști, totul a devenit meserie cu niște criterii fixe. Iar acele criterii fixe au fost stabilite mai degrabă de teoreticienii și lupta lor frustrată cu istoria artei decît de artiști și lupta lor cu viața. Efectul trist al anilor 90 a fost că acești servitori ai artei au devenit staruri mediatice, s-au dezinserat de viața unui anumit spațiu cultural (devenind curatori cu acoperire globală) și au determinat apariția unei noi specii de artiști: artiștii de profesie, cei care nu pot exista fără instituții, cei care fac artă pentru idiosincraziile curatoriale. În acest joc mondial au apărut și galeriștii de artă contemporană care au preluat o mare parte din formalismul convențional al curatorilor post-minimaliști. De ce? E foarte simplu, strategiile de formalizare și profesionalizare ale artei picau ca o mănușă pentru generațiile mercantile 2.0 sau 3.0 de galeriști. Modalitatea de expunere folosind schemele de tip white-cube plus retorica curatorială a extinderii sferei artei către aproape orice artefact uman posibil au făcut ca galeriștii să preia rapid noul vocabular modernist. Galeriștii erau fericiți - acum obiectele artistice vor fi nelimitate iar etalarea lor avea seducția pe care o are un altar sacru. Ce mai rămînea de făcut? Să imagineze sistemele de monetizare. Și așa au apărut tîrgurile. Curatorii n-aveau cum să dezaprobe propria lor creație mai ales că tot timpul se putea argumenta că ei “pun osul” în a crea “infrastructură artistică”. Pe lîngă sute de kunsthalle, curatorii au creat și ei versiunea lor de monetizare: bienalele artistice. Ce putea fi rău în tot acest proces? Teoretic această întrebare o poate pune cu multă îndreptățire orice cancer: ce poate fi rău cu multiplicarea rapidă a viului? Chiar așa? Vorba regretatului Marin Gherasim care mi se adresa politicos indiferent de dezacordul pe care-l aveam : și totuși, de ce te opui, dragul meu? Cum pentru mine aceste probleme mi-au punctat ultimii 16 ani, deci mă privesc personal, pot da un răspuns care să încapsuleze această experiență. Pe scurt, cînd am început galeria, în 2002, problema acută era că artiștii tineri erau poveriști din necesitate iar spațiile de expunere erau doar cele ale UAP, prăfuite, nevopsite de decenii, multe pe punctul de a fi pierdute de conducerea de atunci. Nimeni nu era delegat să facă o selecție a expozițiilor, dacă erai membru UAP, puteai, prin manevre mai mult sau mai puțin subterane, să expui la un moment dat. UAP-ul ne-a fost adversar de la început. Primele măsuri au fost legate în special de cosmetica prezentării și a etalării: am desființat sforile și am trecut la cuie. Am renunțat la acel ritual tîmpit al “ungerii” prin care un critic cu verbiaj vorbea despre artistul spășit și mut ce stătea cu ochii în pămînt. Dacă aveam ceva de spus, o scriam într-un mic text. Am încercat să purificăm cît mai spre white-cube (cub alb de acum înainte) galeria, deși lucrul acesta era destul de greu cu un spațiu comercial construit mai mult pentru un gust utilitarist decît pentru unul estetic. Țin minte că la primele expoziții am avut un mare conflict cu părinții mei din cauza unui ficus ce stătea în vitrină. Eu tot încercam să-l car de acolo însă mama mea insista că așa e frumos, că a văzut ea prin Veneția ceva similar. Protestam că o galerie nu e o spițerie și, cu 5 minute înainte de vernisaj l-am scos. Nu ne-am vorbit vreo 4 luni. Acum, cînd în toate galeriile vezi o monstera, o dracena sau o limba soacrei, fie ca notă ambientală fie ca obiect sanctificat artistic prin simpla expunere, retroactiv stau și mă gîndesc cine o fi fost mai avangardist… În fine, miza era atunci, la începutul anilor 2000, să purificăm spațiul expozițional cît mai mult, încercînd să-l transformăm într-un cub alb. Știam că spațiul acesta așa-zis neutru nu era deloc neutru. Cum trecea cineva de pragul unei galerii, se modifica ceva cu modul de a privi. Prin cutumă socială, spectatorul își modifica modul de citire a obiectelor prezente acolo. Dintr-o privire utilitaristă se trecea la una simbolică. Ne-am prins de această putere a spațiului alb însă destul de curînd, ne-am dat seama că este o simplă convenție și că de vreme ce crezi totuși într-o anumită putere de radiere a artei, formalismul sec, aerisit, minimalist al expunerii e opțional, nu obligatoriu. Am și o poveste haioasă legată de acest subiect. În 2005, am ajuns cu galeria H’art ca participanți la tîrgul de artă din Bologna. Era pentru prima oară cînd o galerie românească participă la un tîrg. M-am dus cu Gorzo și am ajuns acolo ca picați din lună. Nu știam cu ce se mănîncă și, uitîndu-mă pe planuri la București am comandat încă trei spoturi de lumină crezînd că e prea puțină. Ajunși la stand, stupoare, standul arăta ca o scenă de teatru supra-saturată de lumină, disco-inferno! După ce am înjurat cu obidă, Gorzo m-a potolit spunîndu-mi să stăm ca babele pe interval și să ne uităm un pic la lume, poate ne vin niște idei. Toți cei care vedeau tăblia cu denumirea galeriei și orașul București pe ea, căscau ochii, era clar că expectația era de exotism. Am văzut și că toți ceilalți galeriști estici “făceau frumos”, panotau excesiv de aerisit, dădeau prețiozitate lucrărilor prin acest tip de etalare. Gorzo ia decizia să facem exact pe dos. Lăsăm lumina să țipe și panotăm cît mai aglomerat și mai dezlînat. Am furat evident toată atenția, în stand la noi intra toată lumea ca la urs, expectația vizitatorilor fiind atunci, după cum spuneam, de exotism. A fost pentru prima oară cînd am pus în tensiune felul de panotare pe care și noi îl consideram vestic-profesionist, acela al aerisirii post-minimaliste a cubului alb. Cu timpul, expunerile au luat o formă hibridă, adaptabilă la fiecare expoziție. Totodată o anumită teorie a expunerii începe să capete contur. Cum una din principalele ocupații pe care le am sunt vizitele la atelier, am realizat că practic, dacă ar exista un loc unde arta se produce cu adevărat, acela este atelierul artistului. Acolo e nucleul incandescent, acolo arta și viața sunt una. După atelier urmează grade succesive de “răcire” ale intensității procesului artistic. Cei care sunt mai apropiați de centru sunt totuși galeriștii sau promotorii din prima linie. Urmează expunerea într-un spațiu de tip kunsthalle sau galerie. Aici se produce o și mai mare răcire și începe marele șir de neînțelegeri ale situației inițiale. De cele mai multe ori acest tip de neînțelegeri țin de faptul că obiectele expuse sunt brusc exilate de procesul și situația existențială care le-a dat naștere. Și lucrul acesta e inevitabil însă există totuși strategii de a întîrzia mumificarea artei. Mai întîi, lucrările sunt de obicei făcute în spații locuite chiar de artiști. Ele, dacă au șansa să fie colecționate, trăiesc mai departe în spații ale locuirii cotidiene. E firesc ca și expunerea lor în regim de galerie să se petreacă în spații calde , unde vrei să stai, să petreci cît mai mult timp, unde nu vrei să pleci ca dintr-un mormînt după 15 minute de vizionare. Galeriștii, după cum spuneam, au preluat și ei stilul post-minimalist al etalării lucrărilor folosind stratagema cubului - alb. De ce? Pentru simplul motiv că acest tip de expunere are niște criterii clare, necunoscutele sunt puține, algoritmul e ușor de pus în practică și mergi la sigur mai tot timpul. Mai mult chiar, galeristul este și un comerciant care apreciază foarte mult schemele de pus în valoare un obiect de artă. În momentul în care pui o singură lucrare pe perete sau, și mai mult, o lucrare în toată expoziția, supoziția subiacentă este că ea poate valora oricît, dar nu puțin. Au existat dintotdeauna în arsenalul dealerilor de artă modalități de a face un obiect să arate și mai prețios. Înaintea spațiului așa zis neutru al cubului alb, regimul preferat de a etala o lucrare era rama “de aur” (de fapt aurită) și soclul. Apariția spațiului alb a făcut ca rama de aur sau soclul să devină artificii de panotare vetuste. De ce? Pentru că erau costisitoare, și, nu puteau transfigura chiar orice. Nu puteai să pui orice într-o ramă sau pe un soclu și lucrurile să funcționeze. În vreme ce într-un cub alb bine luminat, fără ferestre, poți pune absolut orice ready-made și el va deveni un obiect infinit mai prețios decît el însuși. Cubul alb are efectul platonic al scenei în care defilează idei nu instanțe individuale ale ideilor.El este perfecționarea ramei de aur. Este noua ramă de aur. Din aur pur, alb.</span></div>
<div dir="ltr" style="background-color: white; font-family: "Helvetica Neue", Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 16px; line-height: 1.38; margin-bottom: 0pt; margin-top: 0pt;">
<span style="background-color: transparent; font-family: "arial"; font-size: 11pt; vertical-align: baseline; white-space: pre-wrap;"> Pentru mine este clar că practica organizării expoziționale de tip post-minimalist a început prin a fi avangardă artistică la începutul anilor 70 dar a sfîrșit prin a deveni formalism instituțional mecanic și strategie comercială din partea galeriștilor. Mai mult chiar, în vest, sistemul educațional artistic naște artiști care sunt specializați în a face expoziții curate, aerisite, spații în care ai sentimentul că e vorba de același decor minimalist hibridat cu mimă de cercetare. Nu mai există inadecvare între lucrările de artă și spațiu, de cele mai multe ori spațiul aseptic își cheamă și-și produce obiectele care stau bine. Un stil personal inovativ al unui artist produce tot timpul un sentiment de stranietate și inadecvare al obiectului respectiv față de spațiul în care e expus. Nu se mai întămplă acest lucru în cazul expunerilor contemporane. Totul e omogen, iar omogenitatea este rezultatul acestei retorici a spațiului alb paralelipipedic. În astfel de “locuri carteziene” de expus artă se observă un fenomen de uniformizare . Totul devine artă însă cu prețul anihilării efectului de șoc cultural. </span></div>
<div dir="ltr" style="background-color: white; font-family: "Helvetica Neue", Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 16px; line-height: 1.38; margin-bottom: 0pt; margin-top: 0pt;">
<span style="background-color: transparent; font-family: "arial"; font-size: 11pt; vertical-align: baseline; white-space: pre-wrap;">Personal sunt adeptul unei expuneri mai oneste. Arta, e produsă de oameni care o trăiesc la modul cît se poate de plenar și direct, o produc în spații ale locuirii cotidiene. Responsabilitatea unui galerist este să le păstreze atmosfera vitalistă în care au fost făcute. Spațiul de expunere nu trebuie purificat la modul compulsiv-anal. El trebuie să păstreze o atmosferă a vieții, cel care intră în expoziție să trăiască sentimentul că, la limită, acolo se poate și locui. Dacă tot ce pui într-un cub alb devine deja din punct de vedere formal “artă” iar acest efect a fost exacerbat și oficializat de miriadele de spații expoziționale post-minimaliste, e clar că acesta este conformismul curatorial al zilelor.</span><span style="background-color: transparent; font-family: "arial"; font-size: 11pt; font-weight: 700; vertical-align: baseline; white-space: pre-wrap;"> </span><span style="background-color: transparent; font-family: "arial"; font-size: 11pt; vertical-align: baseline; white-space: pre-wrap;">Cubul alb s-a dorit un fel de neutralizare a contextului în așa fel încît calitățile obiectului expus să devină și mai evidente. S-a dorit un fel de test de tip turnesol. Însă, prin iterație și abuz, efectul cubului alb s-a întors împotriva acestei intenții inițiale de verificare a puterii exponatelor. Acum, exact situația opusă ar putea face un fel de test limită</span><span style="background-color: transparent; font-family: "arial"; font-size: 11pt; font-weight: 700; vertical-align: baseline; white-space: pre-wrap;"> </span><span style="background-color: transparent; font-family: "arial"; font-size: 11pt; vertical-align: baseline; white-space: pre-wrap;">ale obiectelor etalate. Putem verifica dacă ele-și păstrează efectul artistic dacă le plasăm </span><span style="background-color: transparent; font-family: "arial"; font-size: 11pt; font-weight: 700; vertical-align: baseline; white-space: pre-wrap;">î</span><span style="background-color: transparent; font-family: "arial"; font-size: 11pt; vertical-align: baseline; white-space: pre-wrap;">n spații ale locuirii cotidiene sau ale tranzitului cotidian. (mai precis în spații de tip apartament sau casă ori în stradă, unde omul de obicei tranzitează și se comportă politic sau utilitarist). Vom putea vedea atunci dacă ele se pierd în decorul locuirii cotidiene sau ajung la gunoi (în cazul expunerii în spații ale tranzitului public). După mine, un galerist cinstit are datoria să creeze un loc de expunere cît mai uman, evitînd aspectele funerare cît mai mult. Ar fi ideal ca și un muzeu care expune arta unor artiști în viață să păstreze o ipostază mai prietenoasă, să evite retorica morbidă a spațiilor aseptice de tip cub-alb. Și iată că avem o încercare de tipul acesta în cazul nou-înființatului Muzeu de Artă Recentă din București. Acolo, spațiul este divers fără să devină complet labirintic, are buzunare surprinzătoare, locuri unde poți să te separi de traseul expozițional. Înălțimea păstrează dimensiunile unei locuiri firești, pereții nu sunt alb-polar ci diferite nuanțe de gri. Arhitectura fără ferestre surprinde dinafară, totul pare sumbru și amenințător dar înăuntru brusc totul recapătă căldură. Vrei să stai, nu să bifezi și să pleci. E o propunere de muzeu care vine în răspărul curentului promovat de curatorii așa-zis profesioniști. Cum multe din galeriile bucureștene sunt spații calde care au puterea de a crea comunități de artiști mai degrabă decît instituții de artă, salut MARe ca fiind piesa lipsă dintr-un peisaj interesant deja. </span></div>
<div dir="ltr" style="background-color: white; font-family: "Helvetica Neue", Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 16px; line-height: 1.38; margin-bottom: 0pt; margin-top: 0pt;">
<span style="background-color: transparent; font-family: "arial"; font-size: 11pt; vertical-align: baseline; white-space: pre-wrap;"> Există și critici la adresa MARe. Cel care s-a precipitat cel mai mult a fost tînărul critic/artist Ionuț Cioană / Mircea Nicolae. Remarc cu tristețe că mai toate întîmpinările lui sunt fie informații neverificate ( deși se consideră jurnalist, domnul Cioană citează cu încredere din reviste de scandal), fie neînțelegeri crase ale unor distincții simple, fie considerații conformiste prezentate doct pentru a mima profesionalismul. Astfel, I.C. începe prin a face afirmațiii despre clădirea dărîmată și reconstruită. Clădirea a fost construită respectînd toate legile în vigoare, ea nu e o clădire de patrimoniu. În capul domnului Cioană o simplă locuire a Anei Pauker (care e prezentată de critic ca fiind “cea mai puternică femeie a anului 1948” de către revista Time nu o o ființă malefică care și-a condamnat chiar soțul la moarte - l.e. se pare că n-a făcut asta totuși. Dacă spun însă că a fost o stalinistă ireductibilă nu cred că greșesc) e suficientă pentru ca locul acela să fie sfînt și deci…monument. Nu e suficient, domnule Cioană. Nici legal, nici moral. Plus că nu exista pic de urmă a locuirii acestei doamne de fier roșu pe care o stimați. O altă dezinformare: clădirea ar fi fost concepută de arhitectul Octav Doicescu. Fals, iar tînărul nostru critic nu s-a chinuit să verifice informația. Jurnalismul de azi are încredere în surse de tip CAN CAN. Nu e o simplă confuzie, domnișorul critic știe că i se poate imputa așa ceva drept pentru care, de fiecare dată cînd dezinformează, pune un condițional “pare să fi fost…” sau “în măsura în care…”. Nici nu am cuvinte pentru a cataloga astfel de subterfugii. Sunt demne de tipul de manipulare distructivă specifică Anei Pauker. Sunt atît de multe critici meschine în textul lui IC încît trec pe fast-forward - el spune că o lucrare de Andrei Cădere e suspectă din punct de vedere al autenticității. El e porta-vocea prietenilor lui de la Salonul de Proiecte care erau enervați de așa o lucrare psihedelic-gay care strică imaginea pură a lui Cădere ca artist minmalist și performer. Vreau să spun că acum 15 ani, cu mult timp ca Andrei Cădere să devină obiectul unui studiu de către Magda Radu, eu personal am văzut lucrări cu exact acest fel de atmosferă făcute în România înainte ca Andrei Cădere să plece. Este în mod sigur autentică și este o ironie delicioasă la adresa autoportretelor sobre de pictori (vezi Luchian). Am trăit să aud comentarii din partea domnilor de la Salonul de Proiecte care spuneau nici mai mult, nici mai puțin, că lucrarea respectivă “strică imaginea” lui Cădere. Cum artistul e mort, sunt de-a dreptul intrigat de ce modalități para-psihologice folosesc domnii și doamnele de la Salonul de Proiecte de vorbesc cu atîta siguranță în numele lui Cădere. Să falsifici istoria artei datorită unor dorințe puriste ale tale, iată o altă tehnică demnă de Ana Pauker. Un alt atac din text vine să reproșeze muzeului absența Getei Brătescu. Un muzeu privat nu are datoria colecționării exhaustive a tuturor artiștilor din arealul propus, acest lucru îl poți pretinde unui muzeu de stat care funcționează pe banii tuturor. Și totuși, domnul IC ne relatează o încercare a fondatorului acestui muzeu care ajunge la galeristul doamnei Brătescu și caută o lucrare de muzeu. Încercarea eșuează, însă întrebarea mea este următoarea: vine un colecționar care are resurse la tine în galerie, e clar că e dispus să cumpere, iar tu, galerist profesionist, ratezi această ocazie??? Mai mult, prizonier al frustrării, acest galerist face publică această negociere?( e totuși un “faux pas” în breaslă). E penibil. Și confuzia textului lui Cioană continuă: să vezi că Marian Zidaru ar fi un fel de exponent al partidului România Mare, să nu vezi ironia din obiectul mouse-pad-ului menționat e o dovadă de lipsă de suplețe mentală sau pur și simplu un exemplu de rea voință. Îmi aduce aminte de scena din “Cel mai iubit dintre pămînteni” în care Petrini este întrebat la Securitate ce “ordine” primește din străinătate deși încearcă disperat să spună că e vorba de un alt cuvînt - “ordonanțe”. Acest tip de obtuzitate face parte tot din arsenalul Anei Pauker, “cea mai puternică femeie a anului 1948” cum citează Ionuț din wikipedia (netul este singura sursă de informare pentru acest jurnalist de canapea). La final, IC își dă în petic. După ce ne spune că și el ca artist este prezent în expunerea MARe termină în derizoriu spunînd că directorul Erwin Kessler a greșit achiziționînd-o pe Anca Mureșan (soția lui) în colecția muzeului. Aici am rămas bouche bee. Acest tip de pretenție o poți avea în ceea ce privește achizițiile unei instituții ce funcționează pe bani publici. Cînd e vorba de bani privați, colecționarul poate lua exact ce vrea el. Ce nu spune Ionuț Cioană este că Anca Mureșan are o singură lucrare în colecția permanentă a MARe, la fel ca dumnealui. În fine, și acest lucru e, de fapt, o strategie de atac la persoană prin ignorarea distincției privat - de stat. O tehnică pe care Ana Pauker o practica fără ezitare. Nu m-aș fi ocupat de confuziile tînărului critic dacă nu ataca un subiect despre care am scris mai sus. Practic, atacul critic cu privire la spațiu și panotare în MARe merită un pic de atenție. IC pornește de la biblia curatorială - cartea lui Brian O’Doherty - Inside the white cube -The ideology of the white cube. Excursul critic a lui IC este interesant doar pentru că pune în joc exact tot canonul curatorial “profesionist”. E evident că este adeptul acestei paradigme, e firesc, fără efectul teribil al spațiului alb purificant și sanctificant al galeriei lucrările semnate sub pseudonimul Mircea Nicolae ar fi un simplu decor de cofetărie. Toate ideile panotării post-minimaliste asociate cubului - alb sunt preluate și nemestecate, domnul Cioană nu e interesat să vadă în ce măsură aceste strategii de organizare ale unei expoziții și-au trăit vremurile și în ce măsură pot fi ele depășite în favoarea unei sinteze mai bune. În argumentația lui el mimează că ar putea exista o soluție și menționează Fundația Barnes. Problema e că acel exemplu nu e, de fapt, o alternativă care să țină seama de locuirea post 2k. Barnes Foundation era o soluție de prezentare a artei avangardei de pînă în 1925 iar locuirea avea sens pentru acea generație. În opinia mea MARe reușește să ofere o soluție ce este actuală și ține cont de zeitgeistul unei vieți urbane bucureștene de după anii 2000. Dar acest lucru nu poate fi digerat de minți conformiste. E păcat să vezi că acest convenționalism se petrece și în cazul celor tineri de la care te aștepți să vezi curaj conceptual, claritate argumentativă și mai puțină pizmă personală. Ca să devii un critic mai bun, domnule Ionuț Cioană, e nevoie de ceva mai multă suplețe sufletească iar ca să devii un artist mai bun domnule Mircea Nicolae e nevoie de mai puțină dorință de a deveni “profesionist”. </span><br />
<span style="background-color: transparent; font-family: "arial"; font-size: 11pt; vertical-align: baseline; white-space: pre-wrap;"><br /></span>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEipUn8zTx06F3T-war3UrhBPBRiHYAPHFcUfSOG5tHHLAKF2guLp75TaECpQ_K4NJLSLtUzR1PrqIxq_jT0KHbr0n5tLEzZx2w1DvZl9E6PxUypAwYyxX__OWK3Qtcrmeosbos5oDxpbjE/s1600/cabinet+2.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="426" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEipUn8zTx06F3T-war3UrhBPBRiHYAPHFcUfSOG5tHHLAKF2guLp75TaECpQ_K4NJLSLtUzR1PrqIxq_jT0KHbr0n5tLEzZx2w1DvZl9E6PxUypAwYyxX__OWK3Qtcrmeosbos5oDxpbjE/s640/cabinet+2.jpg" width="640" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Anca Mureșan - imagine din expoziția "Cabinet. Fără titlu"</td></tr>
</tbody></table>
<span style="background-color: transparent; font-family: "arial"; font-size: 11pt; vertical-align: baseline; white-space: pre-wrap;"><br /></span></div>
psihopompexhttp://www.blogger.com/profile/01957495542128629772noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-5263386027673792491.post-27997294864356110292018-11-13T02:32:00.001-08:002018-11-13T23:42:23.380-08:00text de sală la Giuliano Nardin - "Salutări din Cișmigiu"<span style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: "helvetica" , "arial" , sans-serif; font-size: 14px;">Pentru mine, parcul Cișmigiu este inima Bucureștiului. De fiecare dată cînd am nevoie să atenuez zgomotul și furia zilei, mă duc acolo. Nu trebuie să fac mare lucru, e suficient să stau ca un moș pe bancă. Dacă e mijlocul săptămânii, e cu atît mai bine, partenerii mei de deambulație sînt și mai puțini, extremele vîrstelor par foarte bine reprezentate: bătrînii și copii sînt tot timpul prezenți. Copilărind aici, Cișmigiul funcționează în cazul meu ca o mare instalație de depresurizare psihică , e sînul lui Avraaam, o grădină edenică ce mi se adresează direct. “Pairidaeza” era cuvîntul vechi persan pentru parc, aceste grădini ale desfătării unde miza este să se pună în act versul din Baudelaire: “Là, tout n'est qu'ordre et beauté, Luxe, calme et volupté.” Natura domesticită și ordonată a fertilizat în așa măsură fantezia umanității încît orice imagine a raiului face apel în mod inevitabil la o grădină. “Pairidaeza” persană care însemna grădină cu ziduri (îngrădire) a fost preluată frenetic, ștafeta fiind dată prin greacă și latină pînă în limbile moderne. A creat “paradis”, varianta ordonat-monoteistă a Cîmpiilor Elizee. E locul de dincolo unde natura, prima creație a lui Dumnezeu, trăiește în armonie deplină cu suprema creație a lui, omul. Orice parc tinde să aibă acest tip de efect. Evident, niciodată nu-l va realiza pe de-a-ntregul, se întîmplă multe grozăvii în paradis. Aici am fost mușcat de un cîine prima oară, am văzut copii batîndu-se tot pentru prima oară, iubiți certîndu-se, ciori devorînd un porumbel accidentat. În explozia primăverii, odată cu guguitul păsărilor și țipetele reconfortante ale copiilor apar nebunii parcurilor. Sunt familiari și lugubrii, discută în cavalcade cu spirite fie blînde, fie agitate. Nu ești sigur niciodată că tot suspinul și întristarea a dispărut, că nu mai există niciun pericol, nebunii te avertizează că în continuare există amenințări nevăzute. Parcul ca paradis terestru presupune că-n momentul în care natura a fost aseptizată, domesticită, cînd nu mai există primejdie pentru om, se instaurează calmul și voluptatea, astenia ce anulează răul. Firește că nu-i așa. Ba mai mult, parcul este un aparat psihic de tip turnesol. Pune în evidență la modul plenar faptul că răul nu are consistență naturală, că este produs de oameni sau doar numit de oameni, că-l purtăm cu noi oriunde ne-am duce. Degeaba scopim natura de nesiguranțele pădurii, cînd apare un om în “pairidaeza”, se luminează scena, Lucifer apare. </span><br />
<span style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: "helvetica" , "arial" , sans-serif; font-size: 14px;">Giuliano Nardin are ca ritual zilnic o plimbare în Cișmigiu cu fiul său. Seria de lucrări expuse acum sunt toate realizate în 2018, și pun în scenă exact acest tip de ambivalență a parcului. Pentru Giuliano e un loc al copilăriei unde se produc strigăte de groază, unde roboțeii - jucării sunt speriați, lebedele sunt cînd calme și defilează-n grup ca pe o scenă de modă, cînd se topesc într-o furtună pe lac. Femeile fac cînd plajă voluptuoasă cînd sunt angrenate într-o regie apocaliptică în care mîinile sunt ridicate în semn de disperare. Animalele au aer de marionete simpatice cu colții rînjiți într-un mod intimidant. Agresivitatea e însă transformată în circ și Giuliano face încă un efort de a echilibra spațiul grădinii desfătărilor. Răul e caricaturizat prin stilul arhaic, e îmblînzit, devine ireal și comic, e transformat în fantezie copilărească benignă. E un “god-like mode” de a privi scîrnăvia secretată în continuu de către om chiar și în locurile paradiziace. În Cișmigiu, un artist are în continuare treabă, el e îngrijitorul de parc responsabil cu echilibrul edenic, trebuie să facă curățenie în imaginar și să curețe în măsura puterilor omul de balastul stigmatului său atît de apăsător. </span><br />
<span style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: "helvetica" , "arial" , sans-serif; font-size: 14px;"><br /></span>
<span style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: "helvetica" , "arial" , sans-serif; font-size: 14px;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgmodVAULmpOzl3A7hq9x2TTrBdqCe4TidajduCPnpnKNZQ1fTEe2Vrtz_A8xCSCNbg4J3J-BWxtbB94ZXxU0UntzgkdN1MBqR6mXAdISfoUMSGxE9i1hgWU7cpZ3SRLkFdWbR0qtzPEjI/s1600/P1010162.JPG" imageanchor="1"><img border="0" height="285" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgmodVAULmpOzl3A7hq9x2TTrBdqCe4TidajduCPnpnKNZQ1fTEe2Vrtz_A8xCSCNbg4J3J-BWxtbB94ZXxU0UntzgkdN1MBqR6mXAdISfoUMSGxE9i1hgWU7cpZ3SRLkFdWbR0qtzPEjI/s400/P1010162.JPG" width="400" /></a></span><br />
<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhYw3RuDxuC1eykUHnV2jYnXJVbpxyORuXXhWP90IB7M3PucD7Ed_ZsVQTdoiYz_cOVAFpTasPDx4Mcyz3FtUhYmIBHZ_eXgKKNFA1FW-jUG9E4ldp29o_xSxUQdvl6ZOjvRQQgTDRtCr0/s1600/P1010193.JPG" imageanchor="1"><img border="0" height="311" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhYw3RuDxuC1eykUHnV2jYnXJVbpxyORuXXhWP90IB7M3PucD7Ed_ZsVQTdoiYz_cOVAFpTasPDx4Mcyz3FtUhYmIBHZ_eXgKKNFA1FW-jUG9E4ldp29o_xSxUQdvl6ZOjvRQQgTDRtCr0/s400/P1010193.JPG" width="400" /></a><br />
<br />
<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEibDG0u9H5sO5wzDlvvGw5zQ3393qnpN03ktGaj2w8pyBQppwG9DPS3q371hdHDdtkBerWySdw97Oqrg86fFebIDXBjmEMd-t8tgzdK5IZUzvSfOHObes5zZpb-4cLjlseUshQEm6YUZmY/s1600/PA290062.JPG" imageanchor="1"><img border="0" height="283" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEibDG0u9H5sO5wzDlvvGw5zQ3393qnpN03ktGaj2w8pyBQppwG9DPS3q371hdHDdtkBerWySdw97Oqrg86fFebIDXBjmEMd-t8tgzdK5IZUzvSfOHObes5zZpb-4cLjlseUshQEm6YUZmY/s400/PA290062.JPG" width="400" /></a><br />
<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiumSKOLc_AL4WkOU3PXhbAr9-LA_H2F_394dOPE10CkDdy42zscoVeVV-sf0QOLqdwWJeMZvzm7T1R0U6BlbPpwcn4iFG4dpZ8IY8DOpHNLvS3QPN0KMHqeyv88Mzb1Dp49DBe-5QR1TM/s1600/PA290063.JPG" imageanchor="1"><img border="0" height="277" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiumSKOLc_AL4WkOU3PXhbAr9-LA_H2F_394dOPE10CkDdy42zscoVeVV-sf0QOLqdwWJeMZvzm7T1R0U6BlbPpwcn4iFG4dpZ8IY8DOpHNLvS3QPN0KMHqeyv88Mzb1Dp49DBe-5QR1TM/s400/PA290063.JPG" width="400" /></a><br />
<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgK6gedCw02puJc55Ioc_M-dsAgn-DPlRTtJe52keWKMuwo5ioY1IwPo-_mXwZAYdUbZWsSoGaxxCZ2eT_PplQP0cgwXwlvOqlAgf7ADa795xgwQeDw74rjMi94uORtNVg9IR9_aVMM2lw/s1600/PA290079.JPG" imageanchor="1"><img border="0" height="278" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgK6gedCw02puJc55Ioc_M-dsAgn-DPlRTtJe52keWKMuwo5ioY1IwPo-_mXwZAYdUbZWsSoGaxxCZ2eT_PplQP0cgwXwlvOqlAgf7ADa795xgwQeDw74rjMi94uORtNVg9IR9_aVMM2lw/s400/PA290079.JPG" width="400" /></a><br />
<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjsBwkQ1Izn0QDBgXmjb2ZKUnRq8n8s90lqvkoyg8_Uf2JrG5mKW4R9JKlam5IrbZz2Cvyvi8pDqW-z5f8RaWpleYXlN32po7KOt25CM9OS7NZSX4G2aR0UXWB4iOLfQB0IMivsHG7_RII/s1600/P1010175.JPG" imageanchor="1"><img border="0" height="305" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjsBwkQ1Izn0QDBgXmjb2ZKUnRq8n8s90lqvkoyg8_Uf2JrG5mKW4R9JKlam5IrbZz2Cvyvi8pDqW-z5f8RaWpleYXlN32po7KOt25CM9OS7NZSX4G2aR0UXWB4iOLfQB0IMivsHG7_RII/s400/P1010175.JPG" width="400" /></a><br />
<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjiktzCfc_OWkq10pFGReXw3HMAqodz1HK0ZxxGzPEgsPCnbSZithEhqYAPOT0nT8CMtq3_n7xuqp5NGdUyFRWYu1WRWw64l1wps8gtnEW3JENi5E2yto0uDu3uuyiJLjPKbhtdFKAEENE/s1600/P1010170.JPG" imageanchor="1"><img border="0" height="306" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjiktzCfc_OWkq10pFGReXw3HMAqodz1HK0ZxxGzPEgsPCnbSZithEhqYAPOT0nT8CMtq3_n7xuqp5NGdUyFRWYu1WRWw64l1wps8gtnEW3JENi5E2yto0uDu3uuyiJLjPKbhtdFKAEENE/s400/P1010170.JPG" width="400" /></a>psihopompexhttp://www.blogger.com/profile/01957495542128629772noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-5263386027673792491.post-55119573481478663222018-10-17T13:38:00.000-07:002018-11-01T05:31:23.151-07:00text expoziția "Redescoperirea apei calde" de Alexandru Paul<div dir="ltr" style="line-height: 1.38; margin-bottom: 0pt; margin-top: 0pt;">
În desenele pe care le vedeți aici Alexandru Paul are ca miză nu atît construcția unei imagini plastice cît mai degrabă un proces psihic, o deșarjare terapeutică a zgurei inconștiente. E un procedeu suprarealist, apropiat dicteului automat. De ce acest procedeu și-n ce constă el? Desenatorul pornește de la hîrtia goală, fără vreun program sau vreo formă în intenție. E ca și cum ai lăsa mîna să parcurgă fără “cîrmaci” coala de hîrtie. Ea doar aparent este fără minte, de fapt, acest tip de ieșire în peisaj a intenției conștiente a artistului lasă loc sau face cu putință accesarea unui substrat inconștient mai relevant și mai spectaculos. Subiacent, orice artist care folosește un astfel de procedeu crede că sediul adevărului psihic e în inconștient, că de obicei el este inavuabil, greu de accesat și că tot ce este construct conștient este doar o suprastructură justificativă. Această manieră de a privi adevărul psihic este principala influență a psihanalizei în artă. Sigur, la Alexandru Paul, în momentul producerii desenului există un moment de dicteu automat dar, după ce bolboroseala inconștientă se potolește, artistul pune în joc mult discernămînt plastic. Practic culorile și texturile sunt alegeri estetice. Texturile sunt hașuri semi-pointiliste, destul de frecvente în desenul mural contemporan. E un fel de pixel generic care de cele mai multe ori este însoțit la artiștii stradali de culori electrice, așa zisele culori speciale. Alexandru Paul nu optează însă pentru toată formula de tip muralist-electric. Culorile sunt griuri colorate, compuse în cheie clasică. Pînă și aceste alegeri sunt relevante pentru Sandu, profilul interior ni se creionează destul de clar - Sandu Paul nu face scufundări în ape tulburi pentru că ele au fost clarificate și liniștite prin multiple sesiuni de pescuit abisal. Expoziția de față nu e altceva decît o înfățișare a trofeelor cinegetice determinate de acest procedeu de vînătoare artistică în pădurile inconștientului.<br />
<br />
<br />
<br /></div>
<div dir="ltr" style="line-height: 1.38; margin-bottom: 0pt; margin-top: 0pt;">
<br /></div>
<div dir="ltr" style="line-height: 1.38; margin-bottom: 0pt; margin-top: 0pt;">
</div>
<div dir="ltr" style="line-height: 1.38; margin-bottom: 0pt; margin-top: 0pt;">
<br /></div>
<div dir="ltr" style="line-height: 1.38; margin-bottom: 0pt; margin-top: 0pt;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjPXTYCyiG1EkWrf7GSYmFFzRV4SqmlzQGWynoRLq0J8TDSryDNDOVYfbQ2Z3ejryle8GJ7b_J4lpMmF9PoXb7Mfrzy00e5V9T0EX1Potiv-vGnXWTWKqNo85DacAJ43Q52m7PoAbVJL6g/s1600/20171118144522alexandrupaul-drawings-167-big.jpg" imageanchor="1"><img border="0" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjPXTYCyiG1EkWrf7GSYmFFzRV4SqmlzQGWynoRLq0J8TDSryDNDOVYfbQ2Z3ejryle8GJ7b_J4lpMmF9PoXb7Mfrzy00e5V9T0EX1Potiv-vGnXWTWKqNo85DacAJ43Q52m7PoAbVJL6g/s640/20171118144522alexandrupaul-drawings-167-big.jpg" width="494" /></a></div>
<div dir="ltr" style="line-height: 1.38; margin-bottom: 0pt; margin-top: 0pt;">
<br /></div>
<div dir="ltr" style="line-height: 1.38; margin-bottom: 0pt; margin-top: 0pt;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiaoQChXqaNPzHZOUK1PQnJcLGHzBrCl5zPYW3sLvFQfSqnb4KcmhRY-VuLmOSGN7I4CA-Dgn0SsHV6ASjIC8s1_I8cEt2fLuM6zLo9HNoq8x5uY-vu896trrbugmT266-M1hSrIFnM1Vw/s1600/20171118151813alexandrupaul-drawings-192-big.jpg" imageanchor="1"><img border="0" height="492" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiaoQChXqaNPzHZOUK1PQnJcLGHzBrCl5zPYW3sLvFQfSqnb4KcmhRY-VuLmOSGN7I4CA-Dgn0SsHV6ASjIC8s1_I8cEt2fLuM6zLo9HNoq8x5uY-vu896trrbugmT266-M1hSrIFnM1Vw/s640/20171118151813alexandrupaul-drawings-192-big.jpg" width="640" /></a></div>
<div dir="ltr" style="line-height: 1.38; margin-bottom: 0pt; margin-top: 0pt;">
<br /></div>
<div dir="ltr" style="line-height: 1.38; margin-bottom: 0pt; margin-top: 0pt;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgX90rNWoCk_3a18f-RMr3HlA0_79QaNheBGdzna1-9JdAIvPjFYXpIBPDURp9M_QQFL415wNuYI_9PF2qyh0hYBqmZ59iDOiIF32a535tbFY5NQL7FLAD3sva6H4CVInbFx6Li4lwycF0/s1600/20171118145119alexandrupaul-drawings-177-big.jpg" imageanchor="1"><img border="0" height="474" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgX90rNWoCk_3a18f-RMr3HlA0_79QaNheBGdzna1-9JdAIvPjFYXpIBPDURp9M_QQFL415wNuYI_9PF2qyh0hYBqmZ59iDOiIF32a535tbFY5NQL7FLAD3sva6H4CVInbFx6Li4lwycF0/s640/20171118145119alexandrupaul-drawings-177-big.jpg" width="640" /></a></div>
<div dir="ltr" style="line-height: 1.38; margin-bottom: 0pt; margin-top: 0pt;">
<br /></div>
<div dir="ltr" style="line-height: 1.38; margin-bottom: 0pt; margin-top: 0pt;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjjP38uN4o7DFOzXxoulpBiTFKfp-FVPUB_9ZRAw5_V7Qj7HVYj9vhUpr-atlI4wVVcbE4B4fx6QEWrkjA6s8A8EcraHBBLy2Hw-oUQgD-6nSXuQtgpM2iywgEGyjaLxkUYqFQS1K_dB-I/s1600/20171118145152alexandrupaul-drawings-179-big.jpg" imageanchor="1"><img border="0" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjjP38uN4o7DFOzXxoulpBiTFKfp-FVPUB_9ZRAw5_V7Qj7HVYj9vhUpr-atlI4wVVcbE4B4fx6QEWrkjA6s8A8EcraHBBLy2Hw-oUQgD-6nSXuQtgpM2iywgEGyjaLxkUYqFQS1K_dB-I/s640/20171118145152alexandrupaul-drawings-179-big.jpg" width="474" /></a></div>
<div dir="ltr" style="line-height: 1.38; margin-bottom: 0pt; margin-top: 0pt;">
<br /></div>
<div dir="ltr" style="line-height: 1.38; margin-bottom: 0pt; margin-top: 0pt;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi4O86FJRU2G7u32AsvxVsdU5Jk_k0NU9RGhxpGmfu9Azn6WMzydyJnfV6o2q3j4IP97kcEMFLjh-SVWnyLVZ2bC_r9dcluPRbOvJpsILNme9FbayqKCvj3LLXctsa8LcPId9Dq_kw9_vg/s1600/20171118141100alexandrupaul-drawings-136-big.jpg" imageanchor="1"><img border="0" height="452" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi4O86FJRU2G7u32AsvxVsdU5Jk_k0NU9RGhxpGmfu9Azn6WMzydyJnfV6o2q3j4IP97kcEMFLjh-SVWnyLVZ2bC_r9dcluPRbOvJpsILNme9FbayqKCvj3LLXctsa8LcPId9Dq_kw9_vg/s640/20171118141100alexandrupaul-drawings-136-big.jpg" width="640" /></a></div>
<div dir="ltr" style="line-height: 1.38; margin-bottom: 0pt; margin-top: 0pt;">
<br /></div>
<div dir="ltr" style="line-height: 1.38; margin-bottom: 0pt; margin-top: 0pt;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjiHJpRkscRqqpVtgvMNgFbVUBmar61TbG-CiYWQOFujj6if94s8XxUAE2F_wIbUvog0e4eICzT4g7NxA98dAXZGoAfdvsVUiaeRmk2zG9OjxbzyOjhk7dLlW9n0qsS_yVl2qOzhMFEff4/s1600/20171118151349alexandrupaul-drawings-191-big.jpg" imageanchor="1"><img border="0" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjiHJpRkscRqqpVtgvMNgFbVUBmar61TbG-CiYWQOFujj6if94s8XxUAE2F_wIbUvog0e4eICzT4g7NxA98dAXZGoAfdvsVUiaeRmk2zG9OjxbzyOjhk7dLlW9n0qsS_yVl2qOzhMFEff4/s640/20171118151349alexandrupaul-drawings-191-big.jpg" width="490" /></a></div>
psihopompexhttp://www.blogger.com/profile/01957495542128629772noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-5263386027673792491.post-60213683018213017212018-08-27T11:04:00.001-07:002018-08-29T07:14:55.845-07:00 Relaxy - Pop<span style="font-family: arial; font-size: 12pt; white-space: pre;"> </span><br />
<b id="docs-internal-guid-29da2f54-7fff-d28b-ae15-0cbb1d094227" style="font-weight: normal;"><br /></b>
<br />
<div dir="ltr" style="line-height: 1.38; margin-bottom: 0pt; margin-top: 0pt;">
<span style="background-color: transparent; color: black; font-family: "arial"; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: 400; text-decoration: none; vertical-align: baseline; white-space: pre-wrap;">“Și vom lăsa mașinile să plîngă-n locul nostru” (Claudiu Komartin)</span></div>
<b style="font-weight: normal;"><br /></b>
<br />
<div dir="ltr" style="line-height: 1.38; margin-bottom: 0pt; margin-top: 0pt;">
<span style="background-color: transparent; color: black; font-family: "arial"; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: 400; text-decoration: none; vertical-align: baseline; white-space: pre-wrap;">După ce prinzi vreo cinci generații de artiști pe care-i cunoști sau cu care lucrezi, se așterne, insidios ca o pulbere, o ceață albă pe privire. Nu te mai impresionează mare lucru, le-ai văzut pe toate, crezi cumva că știi care e calea cea bună. E, firește o iluzie, soluțiile de armonizare personală pe care le produce practica artistică nu țin cont de expectațiile mele. Deși sunt mai multe evenimente ca oricînd, sentimentul meu de ne-ignorat este că arta autentică are de depășit condiții social-existențiale din ce în ce mai toxice. Deși chinuită precum un arbore pitic crescut în betonul unui balcon părăsit, ea găsește încă modalități de echilibrare. Ele sunt anemice, soluții de compromis, dar, pînă la urmă, sunt feluri prin care se ține flacăra aprinsă cînd e furtună. Nu le gust prea tare, e ca și cum aș mînca metale, însă, chiar și așa, dacă mesteci bine… poți să extragi ceva minerale. </span><span style="background-color: transparent; color: #ff9900; font-family: "arial"; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: 400; text-decoration: none; vertical-align: baseline; white-space: pre-wrap;"> </span><span style="background-color: transparent; color: black; font-family: "arial"; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: 400; text-decoration: none; vertical-align: baseline; white-space: pre-wrap;">Ca să trec direct la subiect, voi vorbi despre noua generație de artifecși, de meșteșugari în ale artelor. Sunt tipi sau tipe care s-au născut după 1989 așa încît viața în comunism le este la fel de străină precum lumea de dincolo. Pentru ei, realitatea are concretețea vieții capitaliste. Generațiile mai vechi, neadaptate, sunt doar niște plîngăcioși. În viziunea lor nu-i nimic putred în Danemarca. Sau cum ar spune chiar Duchamp - Il n'y a pas de solution, parce qu'il n'y a pas de problème. Soluțiile au fost găsite și singura necunoscută este legată de succesul înăuntrul acestui sistem. E o ruptură dramatică cu generaţia 2000 (cei care au ieșit din facultate de la sfîrșitul anilor 90 pînă la începutul anilor 2000) care a apucat copilăria și eventual începutul adolescenței în comunism iar restul formării ca adulți s-a petrecut în tranziția spre capitalismul strălucitor. Pentru douămiari nicio organizare socială nu-i mulțumitoare, iar răspunsul artistic al acestora a fost fie fronda, fie o cercetare artistică privată, separată de social sau politic și concentrată pe investigații abisal-sufletești. Practic arta pentru douămiari era anti-realitate. Ceea ce se petrece în afara sufletului, adică viața efemeră, penibilă și plină de degringoladă a lumii comune trebuia fie reformată printr-o răzvrătire personală sau evitată prin refuz de factură ascetică. Se construia totul în jurul sufletului. Și eu fac parte din această generație drept pentru care multă vreme am crezut că acest tip de răspuns "în răspăr" față de inerțiile vieții așezat-confortabile este cel firesc. M-am înșelat, e de fapt cea mai rară situație artistică. Inamicul era impersonalul "așa se face", "așa trebuie" sau "așa se zice". Nicio soluție socială nu ne mulțumea, am trăit momente unice în care ce era enorm, de ne-doborît a devenit mic, insignifiant, un scuipat în vînt. Căutările erau individuale, accentul era de obicei pus pe interioritatea care aspira să fie ceva mai durabilă decît gargara socială a lumii. Și această atitudine de căutare însemna să faci artă. Totul era personal, nu exista separație între viață privată și artă. Arta nu era o simplă meserie. Era un instrument de viață, una dintre căile cele mai scurte către fericire. Practic, douămiarii erau niște fanatici ai atelierului și a soluțiilor existențiale directe, individuale, anti-sociale. Cred că marea ruptură s-a produs abia după ce arta lor a convins, după ce "au învins", cînd faima i-a ajuns din urmă, cînd la suprafață lucrurile s-au rezolvat. Nu mai funcționează fronda cînd lumea te aplaudă iar atelierul e din ce în ce mai greu de întreținut cînd internetul e cu tine pe buze... </span></div>
<div dir="ltr" style="line-height: 1.38; margin-bottom: 0pt; margin-top: 0pt;">
<span style="background-color: transparent; color: black; font-family: "arial"; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: 400; text-decoration: none; vertical-align: baseline; white-space: pre-wrap;"> </span></div>
<div dir="ltr" style="line-height: 1.38; margin-bottom: 0pt; margin-top: 0pt;">
<span style="background-color: transparent; color: black; font-family: "arial"; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: 400; text-decoration: none; vertical-align: baseline; white-space: pre-wrap;">Ca orice generație, și cei născuți după revoluție nu cad toți sub descrierea pe care urmează s-o fac acum. Există excepții, tineri care sunt încă din lumea veche. Cei despre care voi vorbi acum sunt un grup de artiști centrați în jurul lui Radu Pandele și Lucian Hrisav. Aici se coagulează o “nouă” formulă artistică. În primul rînd amîndoi au terminat secția de pictură însă au funcționat și ca artiști ce fac grafiti. Încă o mai fac. Aici putem observa și prima influență majoră în opțiunile lor plastice. Grafitiul de factură muralistă nu mai e de ceva vreme o artă de tip gherilă. “Lucrătorii la perete” au devenit de ceva vreme niște meseriași ai decorativismului urban. Sunt angajați de diferite corporații în a face frumos prin oraș. Folosesc spray-uri și culori supra-saturate, e firesc, dacă ar folosi griuri colorate orice perete s-ar confunda cu peisajul. Situații de subminare tip-Banksy nu există mai deloc prin urbe. Nici nu prea cred că au existat multe pe la noi, poate doar în zona artei urbane care folosește șablonul și tot douămiarii au avut cele mai notabile reușite. “Vin în 5 minute” al lui Gorzo sau “Eminem” a lui Vlad Nancă sunt de neegalat. Acum, în ultimii ani, cel mai vizibil grafiti făcut cu șablon era cel comandat de Artmark să-și facă reclamă pentru vînzarea Cumințeniei. E practic o situație paradigmatică, noua burghezie s-a obișnuit cu fronda și o preiau în jocul lor corporatist de social responsibility. În cazul tinerilor post-decembriști nu se pune problema gherilei artistice, ei se încolonează foarte docil în vîrtejurile dinamicii capitaliste. Spre contrast, pot să povestesc o situație amuzantă de prin 2004-2005 în care o bancă mai deschisă la vremea aceea către arta contemporană organizează un eveniment de socializare cu clienții, lansează un catalog cu 32 de pictori români și Gorzo e angajat să picteze live într-un cub transparent pînă cînd artistul dispare sub pictare. Evident că indicațiile reprezentanților băncii au fost subtile, de tipul: poate se poate fără obscenități… Rezultatul final a fost amuzant, Gorzo a pictat numai măscări, cireașa de pe tort fiind o poză cu prim-ministrul de atunci - Tăriceanu pozînd lîngă cușcă iar din cap îi țîșnește un falus enorm. Pentru generația 2000 acest tip de reacție era de la sine înțeles, orice indicație externă trebuia minată, așteptările trebuiau frustrate chiar și dacă această schemă era pusă-n practică doar pentru plăcerea luptei. Nu însă și pentru cei tineri. Ce sens ar avea să le scuipi semințe-n ochi firmelor care “au înțeles valoarea socială a artei”? Nu are sens. Mai bine jucăm în incintă.</span></div>
<div dir="ltr" style="line-height: 1.38; margin-bottom: 0pt; margin-top: 0pt;">
<span style="background-color: transparent; color: black; font-family: "arial"; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: 400; text-decoration: none; vertical-align: baseline; white-space: pre-wrap;">Tot astfel, fiecare generație are un model diferit al arhitecturii conceptului de realitate. Ruptura introdusă de post-decembriști ține de faptul că nu doar obiectele tehnologiei devin realitate ci chiar și brandurile devin entități aproape vii. Frutti Fresh este pentru Radu Pandele mai important ca laptele matern. Obsesiile, ce-i drept, sunt pentru artiști benzina cu care avansezi în artă însă în cazul lui Pandele e pentru prima oară prin spațiul dîmbovițean cînd e vorba de un brand la mijloc. Obsesiile veneau pe o filieră clasică și aveau legătură cu consumul sufletului nu al corpului. Pe de altă parte, pînă acum, arta modernă și contemporană se hrănea din acest du-te vino între artă oficială și arta avangardistă care căuta noul pas înainte prin banlieu-rile gustului, selectînd arhaicul în detrimentul armoniosului pentru că e mai expresiv, preferînd kitsch-ul în loc de elemente rafinate pentru că e mai brutal. Astfel, noile formule estetice avansau. Periodic se instaura un nou model estetic care era minat mereu de o altă propunere avangardistă. Era totuși important ca cel puțin pentru o perioadă un anume gust să predomine. Acum, cînd în privința bunului gust nu se mai pune de acord nimeni, cînd de fiecare dată cînd faci o judecată estetică sar pe tine 10 oameni cu tot cu pisici de pe rețelele de socializare, acum zic, acest drept al judecății estetice apăsate a fost luat de brand. Brandul nu e contrazis de nimeni. Brandul e cool. Brandul e frumos. Brandul e buooon. E kalokagaton. Mă gîndesc că acum, în mod normal, o avangardă ar trebui să vină împotriva autoritarismului estetic fără precedent al constelației brandurilor. Problema este că sistemul capitalist a devenit atît de versatil încît orice revoltă artistică este foarte rapid transformată în fenomen artistic împachetat, livrat ștampilat și branduit. Post-decembriștii nici nu se mai chinuie să fie în răspăr, ei susțin direct acest gust convențional. Pandele și-a tatuat Frutti Fresh pe piele într-un loc mai intim și mai puțin vizibil decît SPQR-ul de pe umărul soldaților romani. E o declarație definitivă și onestă, brandul Frutti Fresh este pentru el o realitate cît se poate de prezentă, e chimie românească post-revoluționară, e contingența lichefiată a tranziției, e artificialul care a îngenuncheat naturalul. Cei de la European Drinks, dacă ar avea puțină inspirație, l-ar angaja pe viață pe Pandele oferindu-i oportunitatea să le refacă identitatea vizuală. </span></div>
<div dir="ltr" style="line-height: 1.38; margin-bottom: 0pt; margin-top: 0pt;">
<span style="background-color: transparent; color: black; font-family: "arial"; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: 400; text-decoration: none; vertical-align: baseline; white-space: pre-wrap;"> Odată cu opțiunea clară față de culorile supra-saturate în defavoarea culorilor grizate, post-decembriștii nu prea mai au tragere de inimă spre natură. Să fii hippie este cea mai proastă opțiune de life-style acum. Ei sunt profund urbani, nu sunt risipitori și n-au obsesia ecologiei. Tehnologizați la zi, au cultul brandurilor și chimiei dar nu al naturii. Bucolicul unei vieți simple, naturale, trăită în comune de nudiști la malul mării, cu părul despletit, este o nevinovăție a unor bătrîni neadaptați. E și firesc să refuzi o astfel de viață. Să fii hippie însemna să crezi că arhitectura socio-politică nu e ok, că ea înstrăinează omul de un firesc natural. Această idee este pentru artiștii născuți după 89 un nonsens, societatea de acum este cea mai bună dintre cele posibile, trăim în rai, trebuie doar să avansăm în ierarhia lui…. </span></div>
<b style="font-weight: normal;"><br /></b>
<br />
<div dir="ltr" style="line-height: 1.38; margin-bottom: 0pt; margin-top: 0pt;">
<span style="background-color: transparent; color: black; font-family: "arial"; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: 400; text-decoration: none; vertical-align: baseline; white-space: pre-wrap;">Spuneam că cei doi exponenți ai tinerilor combatanți sunt mari amatori ai culorilor vii, saturate. Spray-ul a înlocuit pensula în mare măsură. Diifuzia spray-ului oferă în sine un efect de vopsire industrială. Folosirea pensulei punea în joc mult aleator ce ținea de imperfecțiunea ta. Pensula e legată de mînă iar mîna e o prelungirea a interiorității tale. Orice om care a folosit acest instrument știe că ea operează ca o supapă pentru toate defectele tale. Felul cum tu îți depășești acele defecte creează stilul tău. Nesiguranțele astea sunt parțial ocolite prin folosirea difuziei cu spray sau cu aerograf. Se produce un fel de face-lift al tușei care dă bine în aproape orice circumstanță. E ceva similar cu efectul de auto-tune din muzică care reușește să facă dintr-un răget de măgar un sunet de privighetoare metalică. Spray-ul va da efecte picturale generice iar supra-saturația culorilor va produce o lumină electrică ce de multe ori va fi una rece precum a ecranului LCD. Situația asta este dusă mai departe de cei doi exponenți ai artiștilor post-decembriști, irizările cromatice sunt omniprezente atît la Pandele dar mai ales la Hrisav. De vreme ce nu natura ci tehnologia este realitatea lor imediată și inspirația pentru artă, nu e de mirare că luciul irizant pe care-l produce ecranul omniprezent a devenit element plastic principal. La Hrisav efectul menționat mai sus este de cele mai multe ori chiar subiectul lucrărilor. La Pandele subiectele sunt autoficțiuni personale, organizarea lucrărilor fiind de tipul colaj-suprarealist. Mai precis, e vorba de juxtapunere de elemente (sticla mototolită de Frutti Fresh, skateboard-uri, țigări, țigări aranjate ca-ntr-un fel de joc jenga, laptopuri, radiografii, lanțuri, autoportrete generice lichefiate, cagule, cărucioare de mall și iar lanțuri. Compozițiile sunt de multe ori făcute într-un program numit zbrush ce e utilizat în fasonarea 3D digitală. Softul respectiv face ca toate formele să aibă un caracter sculptural generic, e varianta 3D a sprayului și are același efect impersonal al modelării. După ce sunt făcute pe calculator ele fie sunt pictate, fie sunt printate. Perplexitatea ține de faptul că privite de la mai mult de 3 metri nu poți să pariezi care lucrare e pictată și care e tipărită. Un element revine destul de frecvent la Pandele, e vorba de silueta unui bărbat (chiar artistul) în poziția “într-o rînă” sau poziția “Lorelai”, practic e vorba de o postură în care erau înfățișate în special zeitățile fluviale în Antichitate. Pandele are un print digital în care această siluetă e subiectul principal: “În poziția de (sic!) relaxy ești ferit de rele și de grele”. Aceasta e mantra stilului de viață actual: trebuie să fi cool, high dar niciodată hot. Cum ar veni... să fii relaxy. Iată cum se rupe filmul iar cu antecesorii lor. Pentru două-miari să fii călduț era fatal iar relaxarea era inacceptabilă. E pentru prima oară cînd putem vorbi despre o veritabilă artă-pop. E îndeplinită toată grila specifică ei: avem atît relaxarea jucat-stupidă a lui Warhol, dorința (mai degrabă inconștientă) de a transforma gestul artistic în artificializare robotică, fascinația față de logo-uri și branduri, optimismul nedisimulat față de situația socială, anti-elitismul, cochetăria apariției personale și absența discursului critic. Stop. Suntem în era pop. Relaxy-pop.</span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><img alt="" height="640" src="https://scontent.fotp3-1.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/29694970_1707164572656021_698110972203630592_n.jpg?_nc_cat=0&oh=3518407f3b2b9ecbf76cfaac8b699bb8&oe=5C2F36AF" style="margin-left: auto; margin-right: auto;" title="" width="426" /></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif; font-size: small;">Radu Pandele - În poziția de relaxy ești ferit de rele și de grele/<br style="background-color: white; color: #1d2129; text-align: left;" /><span style="background-color: white; color: #1d2129; text-align: left;">Modelare 3d/print unic pe metal 120/85 cm</span></span></td></tr>
</tbody></table>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><img height="316" src="https://scontent.fotp3-1.fna.fbcdn.net/v/t31.0-8/25189098_1590114131027733_5370663013324843644_o.jpg?_nc_cat=0&oh=b673c0bb09b8d2b4d9918873ec00ee43&oe=5BEDA62C" style="margin-left: auto; margin-right: auto;" width="400" /></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif; font-size: small;">Radu Pandele - Linie care niciodată nu subliniază nimic-<br style="background-color: white; color: #1d2129; text-align: left;" /><span style="background-color: white; color: #1d2129; text-align: left;">Spray și ulei pe pânză -38/46 cm</span></span></td></tr>
</tbody></table>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><img height="640" src="https://scontent.fotp3-1.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/39519402_1880535975318879_5695571228035645440_n.jpg?_nc_cat=0&oh=07010f459873452cbcffbea68cfa82ee&oe=5C0350F4" style="margin-left: auto; margin-right: auto;" width="409" /></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif; font-size: small;">Radu Pandele - Pre-life relaxy ,12/4 metres mural in Baia Mare</span></td></tr>
</tbody></table>
<div dir="ltr" style="line-height: 1.38; margin-bottom: 0pt; margin-top: 0pt;">
<br />
<span style="background-color: transparent; color: black; font-family: "arial"; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: 400; text-decoration: none; vertical-align: baseline; white-space: pre-wrap;"></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><img alt="Fotografia postatÄ de Pandele Pandele." height="640" src="https://scontent.fotp3-1.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/30262035_1710364555669356_4480492114907496448_n.jpg?_nc_cat=0&oh=09fd884d233d9459507693f6d00d68ce&oe=5C024A58" style="margin-left: auto; margin-right: auto;" width="444" /></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif; font-size: small;">Radu Pandele - Still Life - 3dmodeling/unique print on metal 120/98 cm<br /><br />Pentru lucrările lui Lucian Hrisav vizitați link-ul <a href="https://www.saatchiart.com/lucianhrisav">Lucian Hrisav works </a> </span><br />
<br />
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif; font-size: small;"></span><span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif; font-size: small;"><br /></span><span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif; font-size: small;"><br /></span><span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif; font-size: small;"><br /></span><span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif; font-size: small;"><br /></span><br />
<br /></td></tr>
</tbody></table>
<div dir="ltr" style="line-height: 1.38; margin-bottom: 0pt; margin-top: 0pt;">
<span style="background-color: transparent; color: black; font-family: "arial"; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: 400; text-decoration: none; vertical-align: baseline; white-space: pre-wrap;"></span></div>
<br />
<br />psihopompexhttp://www.blogger.com/profile/01957495542128629772noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5263386027673792491.post-27893077737433541782018-06-04T23:12:00.001-07:002018-08-27T11:17:26.389-07:00He’s the fire starter<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><br /></span>
<br />
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><i>f</i></span><i style="font-family: arial, helvetica, sans-serif;">or english scroll down</i></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><span lang="RO" style="line-height: 107%;">Nu intenționam să scriu
despre textul lui Erwin Kessler </span><span style="line-height: 107%;">“</span><span lang="RO" style="line-height: 107%;">Abibag” <a href="https://revista22.ro/70270268/abibag.html">https://revista22.ro/70270268/abibag.html</a>
<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>din
„22</span><span style="line-height: 107%;">”.
Mă gîndeam că Erwin își face treaba și atunci cînd exagerează, efortul lui
critic acid e unic și fertil pentru o comunitate mult prea egolatră. M-am
răzgîndit. Veți vedea de ce. <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>În cazul articolului
de mai sus tot ce spune despre Ion Bitzan și Wanda Mihuleac e valabil și valid
construit argumentativ. În cazul lui Gigi Rasovszky, de dragul simetriei
argumentului, Erwin lasă să se înțeleagă că Gigi ar fi flirtat în aceeași măsură
cu sistemul comunist precum colegii de expunere de la MNAC. Nu e cazul. Mai
mult, Erwin nu reușește să identifice felul cum Rasovszky este un fel de model
al life-style-ului artistic actual. Să fii cool-punk, relaxat și dezinserat de
probleme apăsătoare, tot timpul informat și la zi cu valurile trendului, Gigi e
un fel de proto hipster de factură cinic-dadaistă. Dar Erwin n-are cum să simtă
lucrurile astea, el nu e cool și viața unui artist îl interesează numai în
măsura în care ea s-a terminat și a avut ceva memorabil în sensul moral, nu estetic.
Hiper-estetică e viața lui Rasovszky <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>însă
arta lui <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>suportă tot timpul un procedeu clar
de sorginte dadaist-suprarealistă prin care construiești o lucrare, o faci să
stea, să fie echilibrată, după care o destructurezi printr-un efect kitsch sau
printr-o aparentă greșeală cromatică. E un procedeu construit, e din cap, nu
din vintre și de aceea nu este pe gustul lui Erwin. Nu pot însă să nu văd
influența lui Gigi în generația născută după 89, care a trecut încă un nivel,
de la kitsch la brand și care detestă natura și naturalul, iubește
artificialul, spray-urile de culori speciale, saturate și metalizate. <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Dar despre noua generație relaxy-pop… voi scrie
în altă parte, e suficient să spun că Gigi e un bunic artistic influent chiar
dacă n-o știe nici el și în mod sigur n-o știe nici Kessler. Erwin Kessler nu
este în acest articol nici mai mult nici mai puțin acid ca în alte texte din 22.
Însă de data aceasta se pare că a atins o serie de ganglioni dureroși. Au
început astfel replicile: cea așteptată a Magdei Cârneci <a href="https://revista22.ro/70270418/bitzan-mihuleac-rasovszky-kessler.html">https://revista22.ro/70270418/bitzan-mihuleac-rasovszky-kessler.html</a>
care reproșează precum <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>o învățătoare de
gimnaziu atitudinea agresivă a domnului Kessler (acuza de mentalitate
post-colonială nu numai că e hilară și vagă dar e și suspectă pentru o
suporteră a discursului progresist. <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Înlocuiți “postcolonial” cu “degenerat”, “vetust”
sau “formalist” </span><span lang="RO" style="line-height: 107%;">și veți verifica foarte
clar natura argumentului ca făcînd parte din arsenalul de propagandă a unor societăți
închise). Urmează Adrian Guță care e și el enervat de </span><span style="line-height: 107%;">“tonul”
domnului Kessler (<a href="https://revista22.ro/70270677/toxic.html">https://revista22.ro/70270677/toxic.html</a>)
și-i face niște corecturi de confrate - istoric de artă. Îmi repugnă să-l
menționez și pe domnul Călin Dan care în două articole dă drumul la pulsiunile
sale resentimentare. <a href="https://levantin54.wordpress.com/2013/02/14/kesslerul-vazut-de-calin-dan">https://levantin54.wordpress.com/2013/02/14/kesslerul-vazut-de-calin-dan</a>
și <a href="https://www.observatorcultural.ro/articol/inconsecventele-revistei-22-si-nepasarea-fata-de-arta-contemporana-din-romania/">https://www.observatorcultural.ro/articol/inconsecventele-revistei-22-si-nepasarea-fata-de-arta-contemporana-din-romania/</a>
<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Ce diferență enormă între el și Mihai
Oroveanu (predecesorul său de la MNAC). Oroveanu se enerva dar rămînea un boier
generos, în vreme ce domnul Călin Dan sare isteric la fiecare critică încercînd
să facă poliția opiniilor. Textele lui sunt simple împilări pline de elan jdanovist.
Nu mă miră agresivitatea acestui domn “</span><span lang="RO" style="line-height: 107%;">în
funcție</span><span style="line-height: 107%;">”,
doar în tinerețe, acesta se exersa în a curta sistemul roșu prin cărți roșii
care analizau imaginea muncitorului. Dar reacțiile nu se încheie aici. Ionuț
Cioană scrie și el în Scena 9 <a href="https://www.scena9.ro/article/expozitie-florin-mitroi-zile-arcub">https://www.scena9.ro/article/expozitie-florin-mitroi-zile-arcub</a>
. E singurul care prezintă cît de cît disputa Kessler vs restul lumii, după
care se declară și el într-o stare de confuzie. Stilul “</span><span lang="RO" style="line-height: 107%;">vitriolic</span><span style="line-height: 107%;">” </span><span lang="RO" style="line-height: 107%;">este
prea mult pentru Ionuț. După ce trece în revistă scandalul, tînărul critic
încearcă să ia în discuție o expoziție a cărei curator este Erwin Kessler – „Zile.
Florin Mitroi” de la ARCUB. E înduioșător să vezi cum încearcă pentru prima
oară o interpretare originală la o expoziție. </span><span style="line-height: 107%;">“Dubla distan</span><span lang="RO" style="line-height: 107%;">ță</span><span style="line-height: 107%;">” e un concept livresc pe care domnul Cioan</span><span lang="RO" style="line-height: 107%;">ă îl aplică probabil doar sub influența ultimelor lecturi
iar paralela cu budismul este o suprainterpretare comică. E totuși un pas
înainte în stilul tînărului interpret: e pentru prima dată cînd se riscă folosind
în analiză nu doar link-uri de pe net sau citate din cărți ci chiar un interes sufletesc
interior și deși totul sfîrșește în fantezie e pentru prima oară cînd nu joacă la
sigur. Dar lucrurile au devenit interesante abia cînd au început să scrie
artiștii. Mai precis, însuși Gigi </span><span style="line-height: 107%;">Rasovszky</span><span lang="RO" style="line-height: 107%;"> a cerut drept la replică <a href="https://revista22.ro/70271183/despre-renaterea-lui-erwin-k.html">https://revista22.ro/70271183/despre-renaterea-lui-erwin-k.html</a>
iar ceva mai încolo, într-o dorință de punere la punct a situațiilor,
patriarhul generației sale – Dan Perjovschi s-a exprimat în fraze cartuș, un trade-mark
al său <a href="https://revista22.ro/70271469/critic-critic-artist-art.html">https://revista22.ro/70271469/critic-critic-artist-art.html</a>
. Trec peste intervenția lui Iosif Kiraly de pe Facebook care n-are nimic
interesant, inteligent sau artistic și e doar o încercare plicticoasă de PR
pentru MNAC. După cum spuneam, Gigi răspunde articolului kesslerian printr-o
stratagemă ce anunța ceva simpatic, ironic și pișcător. Inițial am crezut chiar
că va face un pseudo-exercițiu de </span><span style="line-height: 107%;">“admira</span><span lang="RO" style="line-height: 107%;">ție</span><span style="line-height: 107%;">” care va duce totul la absurd. </span><span lang="RO" style="line-height: 107%;">Și articolul începe voios și bine însă pe final devine
prolix și fără umor, ba chiar la sfîrșit Gigi ajunge să se explice/justifice. E
tot timpul problematic în momentul în care un artist ajunge să se și bată-n
argumente cu un critic. E ca și cum ai asista la un meci de box între mamă și
moașă. Artiștii au un avantaj imbatabil, fără ei ... nu se poate, nu cîntă muzica.
Ei dau naștere. Noi restul, cei de pe marginea terenului nu facem altceva decît
să comentăm. De aceea, printr-o ieșire la rampă, în arena luptei critice, un
artist riscă mult. De data aceasta </span><span style="line-height: 107%;">Rasovszky</span><span style="line-height: 107%;"> <span lang="RO">a greșit după mine, nu i-a ieșit nici
textul ironic-fantastic și toată lumea știe acum că s-a atacat. E ciudat cum
generația optzecistă e probabil ultima care se supără cînd apare vreo critică.
Problema e că optzeciștii au ocupat acum toate gările și reacțiile lor sunt
isterice, convenționale și fără umor. <o:p></o:p></span></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><span lang="RO" style="line-height: 107%;">Și acum despre Perjo... Dan
scrie în butade, încearcă să producă-n cuvinte ce face-n desene. E un stil
propriu, e drept. Și un cititor superficial ar putea să decidă, după ce lecturează
cele 10 puncte că ele sunt justificate și echilibrate. La o analiză ceva mai
aprofundată observăm însă următoarele: 1. Începe prin a spune că nimeni nu
suportă critica. Fals. Generația lui n-o suportă. Cunosc artiști care au fost
luați la bani mărunți de Kessler și au luat acest lucru ca pe o medalie 2. </span><span style="line-height: 107%;">“Nu
avem o scen</span><span lang="RO" style="line-height: 107%;">ă de artă funcțională. L</span><span style="background: white; line-height: 107%;">ipsesc piese de bază, instituții, bugete, cercetări pe
verticală și orizontală</span>”. Aici avem ideea fix<span lang="RO" style="background: white; line-height: 107%;">ă a lui Perjo veche de prin anii 90. În
jurul acestei lamentații și-a construit cariera. Premisa era că nimic nu
funcționează în România și că singurul mod în care ar putea funcționa ține de
existența unor instituții (Perjovschi se contrazice la final unde în post
scriptum face un pomelnic al instituțiilor-prietene care totuși funcționează) .
E o viziune de istoric de artă mai degrabă decît una a unui artist. Sau, și mai
simplu, e profesiunea de credință a unui artist de carieră. Pentru că e extrem
de simplu de ce crede Perjo că nu există artă decît cea instituționalizată.
Imaginați-vă că n-ar exista instituții (nici autohtone și nici internaționale).
Ce ar mai rămîne din ce face Perjo s-ar consuma cel mult ca grafitti pe pereții
orașelor (în măsura în care ar face-o guerilla-style și nu cred c-a făcut-o
vreodată) sau în ziare, cot la cot cu Ando sau Ion Barbu. Cariera lui e strîns
legată de instituții și aici e și marea diferență care separă cele două modele
de gîndire. Kessler crede că arta e o afacere privată și că artistul de viziune
apare indiferent dacă există muzee, galerii, spații artistice sau nu. O insituție
e tot timpul o entitate post-festum, are un aspect oarecum funerar, produce o
îngropăciune. Pot spune că această idee este motto și pentru cîțiva artiști din
generația mea, nu doar pentru Kessler. Credeam la un moment dat că viziunea
asta e împărtășită de mai mulți. E, de fapt, o iluzie de-a mea. Oamenii din
domeniul artistic sunt mult mai conformiști decît îmi place mie să cred. Dorința
multora care activează pe scena artistică este să aibă </span><span style="background: white; line-height: 107%;">“o carier</span><span lang="RO" style="background: white; line-height: 107%;">ă</span><span style="background: white; line-height: 107%;">”, arta e v</span><span lang="RO" style="background: white; line-height: 107%;">ăzută ca o slujbă nu ca o „chemare”, iar instituțiile sunt firmele care au
datoria să-i angajeze. Trist. Iar culmea ipocriziei este că aceste instituții
sunt de cele mai multe ori finanțate de către fonduri publice iar ele consideră
că sunt independente. Își și spun <span style="mso-spacerun: yes;"> </span></span><span style="background: white; line-height: 107%;">“</span><span lang="RO" style="background: white; line-height: 107%;">sectorul
independent” cînd, de fapt, nimic nu e independent acolo, sursele de finanțare susțin
tot timpul o anumită orientare ideologică a temelor. E, în opinia mea, un alt
mod, mai insidios, de a face propagandă.<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif; line-height: 107%;">3. Cînd vorbește de
Kessler, Perjo îi concede dreptul la critică deși se enervează că lumea nu
scrie să contracareze atacurile criticului. Își face și o mea culpa din faptul
că n-a reacționat la articolul lui Erwin despre Knorr. Cum îl apără? Tot
printr-un argument ce trimite la autoritatea unor instituții. Dacă Knorr a
expus la Kunsthalle Basel atunci... e valoros, nu? Nu, Dane, implicația nu e în
sine evidentă și nici necesară. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif; line-height: 107%;">4. Spre final Perjo îl
amendează pe Kessler că de vreme ce este directorul unui muzeu (chiar dacă încă
nelansat la apă) va trebui să-și tempereze elanul critic. E firesc ca un
apostol al instituționalizării artei să vrea reguli de conduită pentru rolurile
dinăuntrul scenei. Incoerența ține însă de faptul că Perjo este totuși un progresist
în ceea ce privește posibilitatea extinderii sferei artei și un conservator în
ceea ce privește organizarea socială a artei. Să mă explic. Dan Perjovschi
consideră că ceea ce poate deveni un obiect artistic nu ține de materialitatea
obiectului. Artă poate fi o idee, un gest, un dans, o discuție politică, o
pancartă, un grafiti, un anotimp, un an, un timp... Mă rog, nu așa poetic,
Perjo nu e poetic. Ideea e că obiectul artei poate fi variabil și el devine
artistic în funcție de context (iarăși obsesia instituțiilor) și de felul cum e
împachetat ideatic. Însă dacă-l întrebi în ce măsură trebuie aplicată aceeași
oca și rolurilor artistice (artist, curator, critic, galerist) iată că avem
parte de un răspuns conservator. Ne distrăm, ne veselim, dar în incintă. Pe
scurt, un director de muzeu n-ar trebui să se mai exprime critic, ar trebui să-și
castreze discernămîntul și să se ocupe dracului de organizarea instituției. Ha!
Ideea este mai frecventă decît vă imaginați. Și mie mi s-a reproșat că am
păreri și expectații prea contondente față de artă și că sunt în off-side de
vreme ce sunt galerist. Un galerist ar trebui să se mărginească în a fi un
combinator de realități artistice și nimic mai mult. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><span lang="RO" style="line-height: 107%;">Intrînd în detaliile
decalogului lui Perjo putem observa falia care separă două vizuni concurente în
arta contemporană. Și îmi pare rău să văd că Dan are mai multe în comun cu Călin
Dan decît cu Kessler în ceea ce privește premisele de bază. Ce e totuși extrem
de amuzant e că atît Perjo cît și restul doamnelor și domnilor care au
reacționat prin texte la articolul lui Erwin cred în forța socială a artei. Arta
trebuie să aibă impact, să fie critică și să schimbe societatea în bine dacă se
poate. Ei bine, cel care aprinde atmosfera și creează conținut cultural și
dispută publică e Kessler. Sunt puțin invidios, un astfel de efect de reacție
în lanț nu-i la îndemîna oricui. Așa că pun și eu întrebarea din tribună lui Perjo:
cine-i artistul în toată disputa asta, Dane? Who</span><span style="line-height: 107%;">’s the fire starter?<o:p></o:p></span></span><br />
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><span style="line-height: 107%;"><br /></span></span>
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><span style="line-height: 107%;"><br /></span>
</span><br />
<div style="background-color: white; color: #26282a; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">I wasn't planning on writing about Erwin Kessler's text, 'Abibag', in the '22' magazine <a href="https://revista22.ro/70270268/abibag.html" rel="nofollow" shape="rect" style="color: #196ad4;" target="_blank">https://revista22.ro/70270268/abibag.html</a>. I thought Erwin does a good job even when he's exaggerating, that his biting criticism is unique and fertile in a much too egolatric community. I've since changed my mind, and I'll tell you just why. In the above article, everything said about Ion Bitzan and Wanda Mihuleac stands, and is built upon a valid argument structure. When it comes to Gigi Razovsky, for the sake of symmetry, Erwin hints at Gigi having flirted with the Communist system as much as his fellow MNAC exhibitors. This is not the case. Moreover, Erwin does not manage to pinpoint how Razovsky is a lifestyle role-model nowadays. To be cool-punk, laid-back, and untethered to cumbersome issues, always up to speed with the trend, Gigi is a sort of cynical-dadaist proto-hipster. But this completely goes over Erwin's head, he can't feel these things, and how could he? He's anything but cool; an artist's life only interests him insofar as it's concluded, and has produced something morally memorable, rather than aesthetically so. Razovsky's life is hyper-aesthetic, but his art always undergoes a clear process of a dadaist-surrealist flavor, in which one builds a piece up, one props it up, stabilizes it, then destructures it through kitsch or a supposed chromatic error. It's a constructed process, it stems from the brain, and not from the groin, and that's precisely why Erwin has no love for it. I can't, however, not notice Gigi's influence on the generation born after '89, who's moved up yet another level, from kitsch to brand, who hates nature and all things natural, loves the artificial, custom spray colours, saturated and metallic. But about this new relaxy-pop generation I will be writing elsewhere... suffice to say, Gigi is an influential artistic grandpa, even if he himself is not aware of it, and even if Kessler is just as unaware. Erwin Kessler is no more stinging in this article than he's been in other '22' texts. But, this time, it would seem he's hit quite a few nerves. The replies commenced: the expected one, from Magda Cârneci <a href="https://revista22.ro/70270418/bitzan-mihuleac-rasovszky-kessler.html" rel="nofollow" shape="rect" style="color: #196ad4;" target="_blank">https://revista22.ro/70270418/bitzan-mihuleac-rasovszky-kessler.html</a>, who scolds, like a middle school teacher, the aggressive attitude of Mr. Kessler (the accusation of post-colonial mentality is not only vague and hilarious, but also suspicious, coming from a supporter of progressive discourse. Replace 'post-colonial' with 'degenerate', 'formalist' or 'dated', and you can clearly pinpoint the nature of this argument as pertaining to closed society propaganda). Following that, Adrian Guță, who's also pissed off with Mr. Kessler's 'tone' (<a href="https://revista22.ro/70270677/toxic.html" rel="nofollow" shape="rect" style="color: #196ad4;" target="_blank">https://revista22.ro/70270677/toxic.html</a>), and makes some peer suggestions, as a fellow art historian. It sickens me that I must also mention Mr. Călin Dan, who lets loose his resentfulness in two articles. <a href="https://levantin54.wordpress.com/2013/02/14/kesslerul-vazut-de-calin-dan" rel="nofollow" shape="rect" style="color: #196ad4;" target="_blank">https://levantin54.wordpress.com/2013/02/14/kesslerul-vazut-de-calin-dan</a> and <a href="https://www.observatorcultural.ro/articol/inconsecventele-revistei-22-si-nepasarea-fata-de-arta-contemporana-din-romania/" rel="nofollow" shape="rect" style="color: #196ad4;" target="_blank">https://www.observatorcultural.ro/articol/inconsecventele-revistei-22-si-nepasarea-fata-de-arta-contemporana-din-romania/</a>. What a huge difference between him and Mihai Oroveanu (his MNAC predecessor)! Oroveanu would get mad, but he'd remain a generous baron the entire time, while Mr. Călin Dan hysterically leaps at every criticism, trying to police opinions. His writings simply reek of Zhdanovist oppression. Make no mistake, I'm not surprised by this 'ruling' guy's rage - after all, in his youth, he wooed the Red system by writing Red books analyzing the worker's image. But this isn't the last of the reactions. Ionuț Cioană also writes in Scena 9 <a href="https://www.scena9.ro/article/expozitie-florin-mitroi-zile-arcub" rel="nofollow" shape="rect" style="color: #196ad4;" target="_blank">https://www.scena9.ro/article/expozitie-florin-mitroi-zile-arcub</a>. He's the only one who sort of outlines the Kessler vs. World dispute, after which he states his own confusion. The 'vitriolic' style is too much for Ionuț. Upon reviewing the scandal, the young critic attempts to discuss a show curated by Erwin Kessler - 'Days. Florin Mitroi' from ARCUB. It's endearing to see his first attempt at an original interpretation of a show. The 'double distance' is a bookish concept, that Mr. Cioană applies, likely under the direct influence of his latest readings, and the parallel with Buddhism is a comical over-interpretation. It's still a step forward for the youngster's style: it's the first time he takes a chance, employing personal spiritual interest in his analysis, rather than mere Internet links or book quotes. And, although everything ends in fantasy, it's the first time he's taken such a gamble. But things only get interesting when artists start replying. Specifically, Gigi Razovsky himself asked for the right to a rebuttal <a href="https://revista22.ro/70271183/despre-renaterea-lui-erwin-k.html" rel="nofollow" shape="rect" style="color: #196ad4;" target="_blank">https://revista22.ro/70271183/despre-renaterea-lui-erwin-k.html</a> and, a little later, in an attempt to right the wrong, the patriarch of his generation - Dan Perjovschi imparted his trademark bullet-points <a href="https://revista22.ro/70271469/critic-critic-artist-art.html" rel="nofollow" shape="rect" style="color: #196ad4;" target="_blank">https://revista22.ro/70271469/critic-critic-artist-art.html</a>. I'll skip over Iosif Kiraly's intervention on Facebook, since it offers nothing interesting, clever or artistic, and is just a boring attempts of PR-ing for MNAC. As I was saying, Gigi responds to Kessler's article through a ploy heralding something cute, ironic and biting. Initially, I thought he would stage a fake exercise in 'admiration', leading up to absurdity. And the article starts off in a joyous, promising manner, but, by the end, turns humorless and wordy, and Gigi even resorts to explaining/justifying himself. It's always problematic when an artist ends up arguing with a critic. It's like a brawl between the mother and the midwife. Artists have an unbeatable advantage, without them... there's nothing, the music won't play. They give birth. The rest of us, those on the sidelines, we can do nothing but comment. That's why, by stepping into the ring, in the critics' arena, an artist stands to lose a lot. This time, I think Razovsky fucked up; he couldn't pull off the fantastic-ironical text, and now everyone knows he's offended. It's weird how the '80s generation is probably the last one to get mad when a critic pops up. The problem is that, now, they're stationed everywhere, and their reactions are hysterical, conventional and humorless.</span></div>
<div style="background-color: white; color: #26282a; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">And now, about Perjo... Dan writes quips, attempting to conjure with words what he does with his drawings. It's its own style, admittedly. But, upon closer inspection, we can observe the following: 1. He starts off by saying no one can stand criticism. Not true. It's only his generation who can't stand it. I know artists who've been chewed up and spat out by Kessler, and wear it as a medal. 2. 'We have no functional art scene. There are essential pieces missing, institutions, budgets, vertical and horizontal research'. Here we can see Perjo's fixation, dating back to the '90s. It's around this very lamentation that he's built his career. The premise was that nothing works in Romania, and the only way things <i>could</i> work was through some institutions (Perjovschi contradicts himself in the end, in the post scriptum where he lists the friend-institutions that are actually around). It's an art historian's vision, rather than an artist's. Or, rather, it's a professional artist professing his faith. Because it's plain to see why Perjo believes that there is no art other than the institutionalized one. Imagine there were no institutions (not local, nor international). What's left of Perjo's work would be consumed at most as graffiti (and, that is, <i>if</i> he were to do it guerilla-style, and I don't think he ever has), or in papers, side by side with Ando or Ion Barbu. His career is entwined with institutions and therein lies the biggest difference between these two schools of thought. Kessler thinks art is a private affair, and that the visionary artist spawns regardless of museums, galleries, art spaces, and so on. An institution is always a post-festum entity, it has a rather gloomy aspect to it, almost like an entombment. I can safely say this idea is a motto for a few artists in my generation, not just for Kessler. I used to think that this vision is shared by many others. Turns out, it's just one of my own delusions. People in the art field are much more conformist than I'd like to admit. The common desire among many on the art scene is to have a 'career', art is seen as a job, not as a 'calling', and institutions are companies with a duty to employ them. Sad. And, to top it off with extreme hypocrisy, these institutions are, more often than not, funded by public money - yet, they consider themselves independent. They call themselves 'the independent sector' when, in fact, there is nothing independent there; the funding sources always come attached to a certain thematic ideology. It's, in my opinion, another, more insidious avenue for propaganda.</span></div>
<div style="background-color: white; color: #26282a; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">3. When speaking of Kessler, Perjo concedes that he has a right to criticize, although he's angry that people don't write to counter his attacks. He even does a mea culpa for not having reacted to Erwin's article about Knorr. And what's his defense? Again, an argument invoking institutional authority. If Knorr had a show in Kunsthalle Basel, then... he's valuable, right? No, Dan, the implication is not self-evident, nor is it mandatory.</span></div>
<div style="background-color: white; color: #26282a; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">4. Towards the end, Perjo condemns Kessler for not reining in his criticism, since he is the director of a museum (albeit one that's not official yet). It's only natural that an apostle of institutionalized art would demand rules of conduct for the roles on this stage. But there is an inconsistency in the fact that Perjo is progressive in regards to expanding the art sphere, and conservative in the social structuring of art. Allow me to elaborate. Dan Perjovschi believes that whatever makes something into an art object has nothing to do with the materiality of it. Art can be an idea, a gesture, a dance, a political debate, a sign, graffiti, a season, a year, a time... well, perhaps not that poetic. Perjo isn't poetic. The point is that the object of art can vary, and it becomes artistic depending on the context (again, the obsession with institutions) and also depending on the ideatic packaging it's wrapped in. But, when it comes down to applying the same measure to artistic roles (artist, curator, critic, gallery owner), lo and behold, a conservative stand. Go wild, be free, but with measure. In short, a museum director should no longer express any critical opinion, he should castrate his own discernment and manage his own fucking institution. Ha! This type of thinking is more widespread than you could imagine. I, myself, have been reprimanded for being too abrasive towards art, for having too high expectations, while owning a gallery. A gallery owner should stick to being an artistic matchmaker, and nothing more.</span></div>
<div style="background-color: white; color: #26282a; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">A closer look at Perjo's decalogue reveals the rift between two competing visions in contemporary art. And it saddens me to see that Dan has more in common with Călin Dan than with Kessler, when it comes to basic premises. What's extremely funny, however, is that Perjo, as well as the other ladies and gentlemen who have reacted to Erwin's article, believe in the social power of art. Art needs to have impact, it needs to be critical and change society, for the better, if possible. Well, the one who lights the match and creates cultural content and public dispute is Kessler. I'm a bit envious, not anyone can start such a chain reaction. So, I'm asking Perjo from the sidelines: who's the artist in all this drama, Dan? Who's the fire starter?</span></div>
<div style="background-color: white; color: #26282a; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><br /></span></div>
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><span style="line-height: 107%;"></span><br /></span>
<br />
<div style="background-color: white; color: #26282a; margin-bottom: 0in;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Traducere: Flavia Yasin</span></div>
</div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif; font-size: 12.0pt; line-height: 107%;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif; font-size: 12.0pt; line-height: 107%;"><br /></span></div>
<br />psihopompexhttp://www.blogger.com/profile/01957495542128629772noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-5263386027673792491.post-50292362893578127892018-05-14T00:00:00.003-07:002018-05-22T06:37:27.018-07:00text de sală - Giuliano Nardin expoziția "001"<i><span style="background-color: white; color: #4b4f56; font-family: "helvetica" , "arial" , sans-serif; font-size: 14px;">fo</span><span style="background-color: white; color: #4b4f56; font-family: "helvetica" , "arial" , sans-serif; font-size: 14px;">r english scroll down</span></i><br />
<i><span style="background-color: white; color: #4b4f56; font-family: "helvetica" , "arial" , sans-serif; font-size: 14px;"><br /></span></i>
<span style="background-color: white; color: #4b4f56; font-family: "helvetica" , "arial" , sans-serif; font-size: 14px;">Giuliano Nardin (n.1978) a terminat pictura la Vladimir Zamfirescu exact cînd sistemul de galerii se contura. Încearcă să expună în perioada 2006-2010 însă ajunge să fie decepționat de modalitățile de promovare nou născute. Recunosc că la vremea respectivă și eu am trecut cu privirea peste ceea ce făcea și n-am reacționat. Giuliano este un oltean timid și introvert. E ușor să interpretezi greșit o astfel de fire. Nu se descurajează și continuă să lucreze fără să mai participe la marea sarabandă a “lumii artei” și-și întoarce privirea spre obsesiile interioare. Interioritatea e tot timpul un teren mai ferm pe care poți construi temeinic. Timp de aproape 10 ani Giuliano realizează o adevărată operă la cheie pe ca</span><span class="text_exposed_show" style="background-color: white; color: #4b4f56; display: inline; font-family: "helvetica" , "arial" , sans-serif; font-size: 14px;">re începem să o desfășurăm acum cu prima expoziție intitulată “001”. E vorba despre lucrări făcute în special prin 2007. Selecția a fost făcută de Gili Mocanu împreună cu artistul. Trebuie spus că Gili a fost ochiul care mi-a atras atenția asupra acestei opere bogate și subtile.Seria de lucrări de față evidențiază un motiv de legătură - vălul de mireasă ca element de putere. Lucrările sunt toate portrete de caractere, nu de persoane reale, toate înzestrate cu un văl-manta ce poate fi în același timp un simbol al virginității dar și al unei abilități de super-erou. Este o investigație vizuală de antropologie a caracterelor interioare posibile. Deși arată primitiv și trimit spre ideea de mască, ele sunt de fapt ceea ce ascunde masca umanității sociabile și amabile. Civilizația este un joc interactiv de constructe artificiale care ajunge să confunde realitatea intersubiectivității cu adevărul interior. Giuliano dă jos măștile, vălul e de fapt modalitatea de a ascunde fața psihismului de ochii conformiști ai societății. El are și funcția de mantie, care înfășoară și ascunde. În engleză, cuvîntul pentru mantie – cloak poate deveni verb – cloaking care înseamnă a ascunde, a face invizibil. Mantaua ca văl este un atribut al puterii care se poate construi doar prin deghizarea naturalului și a firescului.<br />Orice rege știe că ritualul încoronării pune în joc un subtil arsenal de simboluri: înconjurarea capului cu un inel prețios învestește purtătorul cu autoritate, dar în același timp el devine sclavul acelui rol. Puterea de tip regal este prima încercare a omului de a se artificializa complet. Regele nu mai poate fi altcineva și nici măcar cineva anume, experiențele comune mai sunt cu putință doar în escapade nocturne în împărăție, deghizat incognito. Fiecare gest, de la manierele de masă pînă la cele de după paravanul regal al defecației este ritualizat, transformat în emfază elegantă. Ideea de bază a artificializării constă în a transforma naturalețea umanului în construct generic. Un rege ridică furculița, nu o furculiță, securea pedepsei nu orice bardă, cînd închide ochii se face noapte în regat. Un rege face cu adevărat din țînțar un armăsar. De aceea în multe dintre simbolurile puterii stau la pîndă înțelesurile mai adînci ale pactului pe care orice “rege” îl face cu diavolul. Pactul cu diavolul este de fapt tot ceea ce este nenecesar în ordinea firească a sufletului și este un construct al minții. Artificializarea nu vine decît în sensul negării naturalului biologic și sufletesc. Este într-o mare măsură tot ce ne înconjoară, civilizația înseși și, evident, chiar și arta. Este vorba despre arta care slujește, cum a făcut-o de-a lungul secolelor, instaurării și perpetuării puterii sociale. Arta a avut acest rol de mare maître des cérémonies multă vreme și, în multe din exprimările ei contemporane o are și astăzi. Există puțini artiști care refuză transformarea lor în ustensile ale unui discurs religios (oricît de salvator ar fi el) sau ideologic (oricît de progresist ar fi el) și care încearcă dezvrăjirea de realitate considerată ca fiind anti-artistică. Aici, Giuliano realizează o demascare (a lui, a noastră, a lor) prin învăluire, tot ce e construit și ne-caracteristic sufletesc – dispare. Ce e în ordinea invizibilului interior – rămîne.</span><br />
<span class="text_exposed_show" style="background-color: white; color: #4b4f56; display: inline; font-family: "helvetica" , "arial" , sans-serif; font-size: 14px;"><br /></span>
<span class="text_exposed_show" style="background-color: white; color: #4b4f56; display: inline; font-family: "helvetica" , "arial" , sans-serif; font-size: 14px;"><span style="font-family: "helvetica" , "arial" , sans-serif;">Giuliano Nardin (b. 1978) studied painting at Vladimir Zamfirescu, right when the gallery system was beginning to coalesce. He attempted exhibiting between 2006-2010, but became disillusioned by the newly formed ways of promotion. I admit that, at the time, I'd also overlooked what he'd been doing. Giuliano is a shy and introverted Oltenian. It's easy to misinterpret such a character. He, however, was not discouraged, and kept working outside the great big 'art world' song and dance, turning his gaze inwards, towards his obsessions. The self is always sturdier ground, more suitable for building. For almost 10 years, Giuliano has put together a treasure trove of work, which we're beginning to uncover now, starting with his first show, '001'. It consists of works done around 2007, selected by Gili Mocanu, along with the artist. One must give credit where credit is due, and state that Gili was the eye who drew my attention to this rich and subtle work. The current series of works outlines a bond motif - the bridal veil as a power element. The works are all character portraits, not at all real people, and are all endowed with a cloak-veil that can be, simultaneously, a symbol of virginity, but also of superhero ability. It's an anthropological visual investigation of potential internal characters. Although they look crude and bear some resemblance to masks, they are, in fact, that which is hidden underneath the mask of social, polite, humanity. Civilisation is an interactive play of artificial constructs which confounds inter-subjective reality with inner truth. Giuliano unmasks, the veil is actually a way to conceal the face of the psyche from the conformist eye of society. It also doubles as a cloak, which envelops and obscures. The English word, 'cloak', can be used as a verb, 'cloaking', meaning 'obscuring', 'making invisible'. The cloak as a veil is an attribute of power which can only be constructed through disguising what is natural and normal. </span><br style="font-family: Helvetica, Arial, sans-serif;" /><span style="font-family: "helvetica" , "arial" , sans-serif;">Any king knows that the ritual of coronation employs a subtle symbolic arsenal: encircling the head with a precious ringlet bestows authority upon the wearer, while enslaving him at the same time. The regal kind of power is also man's first attempt at becoming entirely artificial. The king cannot be just anyone, moreover, the king cannot be any ONE specifically, regular experiences are only possible during nocturnal escapades, in disguise. Every gesture, from table manners to the ones behind the regal defecation screen, is ritualised, transformed with elegant emphasis. The basic idea of artificialising consists of transforming that which is simply human into a generic construct. A king lifts the fork, not just any fork, the axe of punishment, not just any old hatchet, when he closes his eyes, night falls on his entire kingdom. A king can truly conjure up a storm in a glass of water. That's why, within many symbols of power, lurk deeper meanings of the deal that any 'king' makes with the devil. The deal with the devil is, actually, all that is unnecessary within the natural order of the soul, and is a mental construct. Artificialising but denies what is spiritually and biologically natural. It is, to great extent, all that surrounds us, civilisation itself and, of course, even art. I'm talking about art that serves, as it has done for centuries, establishing and perpetuating social power. Art has held this position of master of ceremonies for the longest time and, in many of its contemporary forms, it still holds on to it. There are few artists who refuse to turn into mere tools of religious discourse (no matter how absolving), or ideological discourse (no matter how progressive), and who try to demystify the reality they see as anti-artistic. Here, Giuliano performs an veiled unmasking (his, ours, theirs), all that is built and spiritually uncharacteristic vanishes. What is in alignment with the invisible interior remains.</span></span><br />
<span class="text_exposed_show" style="background-color: white; color: #4b4f56; display: inline; font-family: "helvetica" , "arial" , sans-serif; font-size: 14px;"><br /></span>
<span class="text_exposed_show" style="background-color: white; color: #4b4f56; display: inline; font-family: "helvetica" , "arial" , sans-serif; font-size: 14px;"><br /></span>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgWv9JoDd2QwmpPqWOuwf23d-C9doaUaJufM8HgQTkbRrQ8UYD9xAvfDYahH_5ZGqMlrfcQ2vuVYmyTj-stCYxkLJkMyHgCF1ZqOaysS7ySdC651BFWwaNMTCM_UHkuOvmqvPAXtoY0X-0/s1600/invitatie.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="1112" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgWv9JoDd2QwmpPqWOuwf23d-C9doaUaJufM8HgQTkbRrQ8UYD9xAvfDYahH_5ZGqMlrfcQ2vuVYmyTj-stCYxkLJkMyHgCF1ZqOaysS7ySdC651BFWwaNMTCM_UHkuOvmqvPAXtoY0X-0/s640/invitatie.jpg" width="443" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEggFkJOQfNAnFFh3-V96PtGdcKn-zZGhHUktdVyeZgMJpzSE1MUXtrg5EhB1pBK1-sOWAX9JfHPELyQ5_R65S5kSe3rfZ1afpFDsL7oeIafrTm6_lpnD8XIRWtIR7hFQIqC9TW517rQlT4/s1600/giuliano+nardin99351.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1500" data-original-width="1182" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEggFkJOQfNAnFFh3-V96PtGdcKn-zZGhHUktdVyeZgMJpzSE1MUXtrg5EhB1pBK1-sOWAX9JfHPELyQ5_R65S5kSe3rfZ1afpFDsL7oeIafrTm6_lpnD8XIRWtIR7hFQIqC9TW517rQlT4/s400/giuliano+nardin99351.jpg" width="315" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi3DpwdH-lyq9yLwRF4Ylvr3QzjHaTiMR4528Vn_rXJTKbGxI_egCHeiVPh0Ah56oMvyaBDaTz1MmgE5wdm-1vL98V8_5hPZTxHqjcvIg0B36sqpirimfMgdzAPsTHjo6kmcUQiZtvDapc/s1600/giuliano+nardin99367.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1500" data-original-width="1093" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi3DpwdH-lyq9yLwRF4Ylvr3QzjHaTiMR4528Vn_rXJTKbGxI_egCHeiVPh0Ah56oMvyaBDaTz1MmgE5wdm-1vL98V8_5hPZTxHqjcvIg0B36sqpirimfMgdzAPsTHjo6kmcUQiZtvDapc/s400/giuliano+nardin99367.jpg" width="291" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh2qL6OvHCjEO_u_OH83KxGCy7nGqsB9qDkOUDHFVHI2DAPVjBoFv-xYPItj8w4YUOy4DyZBoK46Z0-QZ941wNHfi5mN4Tt6x9Z08qdqcoXZfczFL8J14LWR9fRQ52ekurVBfoKXI5BnlI/s1600/giuliano+nardin99386.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1500" data-original-width="1174" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh2qL6OvHCjEO_u_OH83KxGCy7nGqsB9qDkOUDHFVHI2DAPVjBoFv-xYPItj8w4YUOy4DyZBoK46Z0-QZ941wNHfi5mN4Tt6x9Z08qdqcoXZfczFL8J14LWR9fRQ52ekurVBfoKXI5BnlI/s400/giuliano+nardin99386.jpg" width="312" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjzIoTj7Idkn7b6d9EvQOyLK8-zIRLkPXYAX2UfxNso1KXZX5OGyofehV6WduzJNdXToMWvYLQkqRNETYEk1CEHFPA3d0Zw89U-YctrfeWXIpMV7FJCxQug-o7wRFhPy0V1idj_GYK8RA8/s1600/giuliano+nardin99387.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1500" data-original-width="1149" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjzIoTj7Idkn7b6d9EvQOyLK8-zIRLkPXYAX2UfxNso1KXZX5OGyofehV6WduzJNdXToMWvYLQkqRNETYEk1CEHFPA3d0Zw89U-YctrfeWXIpMV7FJCxQug-o7wRFhPy0V1idj_GYK8RA8/s400/giuliano+nardin99387.jpg" width="306" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj56lxhcAyT5TiyYjEBSAwJ0q-iVdyFMG7uPT3ZGAwk6kHi5Pz-ZHy2gtAss2mLY1Iojft8a2gw81n-lUFMvuZ4_JzfXM8CowfALiGF8wTEENw8zvRYjNRpdHmqmrv_SFY_Hh3f6d33c9E/s1600/giuliano+nardin99393.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1500" data-original-width="1140" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj56lxhcAyT5TiyYjEBSAwJ0q-iVdyFMG7uPT3ZGAwk6kHi5Pz-ZHy2gtAss2mLY1Iojft8a2gw81n-lUFMvuZ4_JzfXM8CowfALiGF8wTEENw8zvRYjNRpdHmqmrv_SFY_Hh3f6d33c9E/s400/giuliano+nardin99393.jpg" width="303" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEisCZwiKE6Ddyy_enKdGI5TA6J8oxu7WUr6fZez-s-nN5Ylq__P_u7zVmEtxbJVEiVFKKBS8MjFIqgPhFr1KfMn8dvYWc0kgup3n_F37jLC6JWQTBh-UN1qQX1eB1ZRZoqfzuDzHYSx-C0/s1600/giuliano+nardin99395.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1500" data-original-width="1091" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEisCZwiKE6Ddyy_enKdGI5TA6J8oxu7WUr6fZez-s-nN5Ylq__P_u7zVmEtxbJVEiVFKKBS8MjFIqgPhFr1KfMn8dvYWc0kgup3n_F37jLC6JWQTBh-UN1qQX1eB1ZRZoqfzuDzHYSx-C0/s400/giuliano+nardin99395.jpg" width="290" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhf3qfj8JrNikkcGs0W299F7xKGcKhgrBEsGgGcWg_FOMy7LorV1oZPcSg9hyCHggVQcZzu1qAFmxRWdsbm5Raniuw2C5ExXBn6q-SwzzNAhSABjaE72nchXQgXnLBbBmXcyaTmKryhQ9o/s1600/giuliano+nardin99398.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1500" data-original-width="1173" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhf3qfj8JrNikkcGs0W299F7xKGcKhgrBEsGgGcWg_FOMy7LorV1oZPcSg9hyCHggVQcZzu1qAFmxRWdsbm5Raniuw2C5ExXBn6q-SwzzNAhSABjaE72nchXQgXnLBbBmXcyaTmKryhQ9o/s400/giuliano+nardin99398.jpg" width="312" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh40i2RjysgHqztr_0zcqYqzk19tlaFjmWcv7qtnX1Ezeki3Yphx8hMMWP5FkTWi2TZuOM4czWsrn0bSx4mKkN53QFsmC2S5I2pxO5JfY5zNRP8o6lyxlvEZLcGdD2x14W5969UkZF-v0c/s1600/giuliano+nardin99399.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1500" data-original-width="1209" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh40i2RjysgHqztr_0zcqYqzk19tlaFjmWcv7qtnX1Ezeki3Yphx8hMMWP5FkTWi2TZuOM4czWsrn0bSx4mKkN53QFsmC2S5I2pxO5JfY5zNRP8o6lyxlvEZLcGdD2x14W5969UkZF-v0c/s400/giuliano+nardin99399.jpg" width="321" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj0RC8FlltKHtrgQeRyyWp-mfDNcvmC39rjpYHs7u_xihwZSEMwznRi8TmGHtRxW3S9ce6qyyfrvBgzjjG64B5j0KWf_pruWcjg61L8KB6fglrUWKHQpDEod3QMfgwarN6TBXaKm-mX9sc/s1600/giuliano+nardin99401.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1500" data-original-width="1196" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj0RC8FlltKHtrgQeRyyWp-mfDNcvmC39rjpYHs7u_xihwZSEMwznRi8TmGHtRxW3S9ce6qyyfrvBgzjjG64B5j0KWf_pruWcjg61L8KB6fglrUWKHQpDEod3QMfgwarN6TBXaKm-mX9sc/s400/giuliano+nardin99401.jpg" width="318" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj4bWCqnklwXPl0PhZbiyBblWLDGjuFkPI2XpC1H718FmGgkoTjQkhnPRTAf9KRd74eRCDPRdLHXrkgwRGHeSgBB7EfiKeEIeGD8hKHEGlqXlEE1LlbUxZ2SNA_9dxP6DrI6dMMA6osVUw/s1600/giuliano+nardin99406.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1500" data-original-width="1200" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj4bWCqnklwXPl0PhZbiyBblWLDGjuFkPI2XpC1H718FmGgkoTjQkhnPRTAf9KRd74eRCDPRdLHXrkgwRGHeSgBB7EfiKeEIeGD8hKHEGlqXlEE1LlbUxZ2SNA_9dxP6DrI6dMMA6osVUw/s400/giuliano+nardin99406.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgqtXdQ85cK8L3hj5JeoUGsNUCIB-evPptZpVK3QfqemxQWiGwCPTFefm4IvwcedEM-iXWtep9Dz49DMlE5Ko7SIZvPFKCAQiIvnztW4miRVZK-tA5QAHekmoMqeA-ubfP3sAvKDM4pADg/s1600/giuliano+nardin99408.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1500" data-original-width="1134" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgqtXdQ85cK8L3hj5JeoUGsNUCIB-evPptZpVK3QfqemxQWiGwCPTFefm4IvwcedEM-iXWtep9Dz49DMlE5Ko7SIZvPFKCAQiIvnztW4miRVZK-tA5QAHekmoMqeA-ubfP3sAvKDM4pADg/s400/giuliano+nardin99408.jpg" width="301" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhzf3ZcBAI7D7EqBDN2qCVwzDsyLycHOgzgfuiYEzZSFB-vWha0Xtu2Pfoq-d-QG-5Try3a5nMmz6Lakmq9ZqCtVjeYPAF0npvztaLPKoWvitSYb6n4v-hjHSm8k3zy42p6Ph_2Z-DYB3M/s1600/giuliano+nardin99409.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1500" data-original-width="1230" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhzf3ZcBAI7D7EqBDN2qCVwzDsyLycHOgzgfuiYEzZSFB-vWha0Xtu2Pfoq-d-QG-5Try3a5nMmz6Lakmq9ZqCtVjeYPAF0npvztaLPKoWvitSYb6n4v-hjHSm8k3zy42p6Ph_2Z-DYB3M/s400/giuliano+nardin99409.jpg" width="327" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhhMMGmd1pwmKO8IRhJ0Bqa2ij9bTOpl3hGAk369FU73Ja-px6XLzsZ58ulqTAid-42K5DfD7exTrNWxU9a3vPNhYL4ptWRaO6rHEoKuLylE0zx5Y4rc6uB6rigVReZatNlRIHRMUvFD3I/s1600/giuliano+nardin99412.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1500" data-original-width="1199" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhhMMGmd1pwmKO8IRhJ0Bqa2ij9bTOpl3hGAk369FU73Ja-px6XLzsZ58ulqTAid-42K5DfD7exTrNWxU9a3vPNhYL4ptWRaO6rHEoKuLylE0zx5Y4rc6uB6rigVReZatNlRIHRMUvFD3I/s400/giuliano+nardin99412.jpg" width="318" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhW4eoPzSqUB6afJys5-V0fsvjwuZ-lXnNNyJQPRAl160xXgakYGBRVvPMYbx2VhMWgMYPqWs1ZaJOANsD4E1RyQBsDIclaAKsuMbwI4EGmFvg6d2xbB02X65dx_bvq5f4tlhPRAE_U_PI/s1600/giuliano+nardin99415.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1500" data-original-width="1042" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhW4eoPzSqUB6afJys5-V0fsvjwuZ-lXnNNyJQPRAl160xXgakYGBRVvPMYbx2VhMWgMYPqWs1ZaJOANsD4E1RyQBsDIclaAKsuMbwI4EGmFvg6d2xbB02X65dx_bvq5f4tlhPRAE_U_PI/s400/giuliano+nardin99415.jpg" width="277" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgVIXeGa4ngk8kzjVRAexXecxwr625KI58dHHM1Ho4g7aFSKpJH90KHMtnqez1NGyKnbbcBTVBp36DoY_6ij3IW9l-kuaatTTyNTkm7LFfXVt4t_EF8OscBrSykhw3zJ_fKUMDbefR4iKA/s1600/giuliano+nardin99417.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1500" data-original-width="1041" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgVIXeGa4ngk8kzjVRAexXecxwr625KI58dHHM1Ho4g7aFSKpJH90KHMtnqez1NGyKnbbcBTVBp36DoY_6ij3IW9l-kuaatTTyNTkm7LFfXVt4t_EF8OscBrSykhw3zJ_fKUMDbefR4iKA/s400/giuliano+nardin99417.jpg" width="277" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgjAm9KBUg07c2SWu6hpTbhv6yOyzuTNiaJy_YeK6OCNr51LVXQU5J0DRx4RMCfdvqhD0ZfjbGZsD70XDX7U9ZBCpi3XCBg7cOGI4yyODwChzGtJiMv2MhF6wh3o0lk1iYkLO0KYAdaue8/s1600/giuliano+nardin99419.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1500" data-original-width="1038" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgjAm9KBUg07c2SWu6hpTbhv6yOyzuTNiaJy_YeK6OCNr51LVXQU5J0DRx4RMCfdvqhD0ZfjbGZsD70XDX7U9ZBCpi3XCBg7cOGI4yyODwChzGtJiMv2MhF6wh3o0lk1iYkLO0KYAdaue8/s400/giuliano+nardin99419.jpg" width="276" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi7tGVTqjLZF5sQlBk78jdNroX4bZMWTZyIRfxf2tGAFcoth7TvVJoLQLEblfowGc96DaEHxVo7fkT05ajp8JS8lxNHiEiFukPLJEGdRzfwqTtuECxK31bmdUs_QZ0FStfFWtNHkTrs80I/s1600/giuliano+nardin99421.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1500" data-original-width="1038" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi7tGVTqjLZF5sQlBk78jdNroX4bZMWTZyIRfxf2tGAFcoth7TvVJoLQLEblfowGc96DaEHxVo7fkT05ajp8JS8lxNHiEiFukPLJEGdRzfwqTtuECxK31bmdUs_QZ0FStfFWtNHkTrs80I/s400/giuliano+nardin99421.jpg" width="276" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEir1RMKZ4ELMfoLJwF3qY68wgDMQBUn73p1p8kwWBntuovuc-M8HL2mJ-OLBs3QIjiKhgCbK1puoyfBGUuOFEFoIyvWJzf2RPGrO_qloMTGz4mCroAdCau90mVFJ_3Qqgw_lUJKyCa68dU/s1600/giuliano+nardin99422.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1500" data-original-width="1042" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEir1RMKZ4ELMfoLJwF3qY68wgDMQBUn73p1p8kwWBntuovuc-M8HL2mJ-OLBs3QIjiKhgCbK1puoyfBGUuOFEFoIyvWJzf2RPGrO_qloMTGz4mCroAdCau90mVFJ_3Qqgw_lUJKyCa68dU/s400/giuliano+nardin99422.jpg" width="277" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjE83u4yt9M5-1ehhyEcVkRDyrhwEeOs9oA21eAmKiZEgtgpSUD_bzP7DjF9QhOKhufhfBPcrZkSbibHHc2QM34eiDJEM7ajOIOFb-41p-bfOkcwf9kAjLdQfTnYkQKudJ_VLbp9jb0E1c/s1600/giuliano+nardin99425.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1500" data-original-width="1039" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjE83u4yt9M5-1ehhyEcVkRDyrhwEeOs9oA21eAmKiZEgtgpSUD_bzP7DjF9QhOKhufhfBPcrZkSbibHHc2QM34eiDJEM7ajOIOFb-41p-bfOkcwf9kAjLdQfTnYkQKudJ_VLbp9jb0E1c/s400/giuliano+nardin99425.jpg" width="276" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg2qsq_gBzGiN7Mo4HBmSOjz8yRtFcj99ZssB4GSog6-cwAPJoicWpr5Bt3s317mvLIxGIvmheaaWn20pP1hiyXK5erPmKc-Ma4Qz15SirhEA5YhGhydzqftwUfo2xHIBngq0_I8yfB8UU/s1600/giuliano+nardin99429.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1500" data-original-width="1040" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg2qsq_gBzGiN7Mo4HBmSOjz8yRtFcj99ZssB4GSog6-cwAPJoicWpr5Bt3s317mvLIxGIvmheaaWn20pP1hiyXK5erPmKc-Ma4Qz15SirhEA5YhGhydzqftwUfo2xHIBngq0_I8yfB8UU/s400/giuliano+nardin99429.jpg" width="276" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgEJ7rqikC55aDgJQu_oibvSp2z8EAr1SU5l2cwEeBQpm2Z6xpgtmkd8wRttZ1FaVWvfG8T-1rbJtmLgoFqRNMz23TL87_Pl-srq5HnuNHx1GVfvZfZzZ6ayeKrQ9HV2MvegcgQGGeI4NU/s1600/giuliano+nardin99432.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1500" data-original-width="1034" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgEJ7rqikC55aDgJQu_oibvSp2z8EAr1SU5l2cwEeBQpm2Z6xpgtmkd8wRttZ1FaVWvfG8T-1rbJtmLgoFqRNMz23TL87_Pl-srq5HnuNHx1GVfvZfZzZ6ayeKrQ9HV2MvegcgQGGeI4NU/s400/giuliano+nardin99432.jpg" width="275" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhMBDmXfyQuJsMPFi5ICHfWrNb4DspCPMHLpss81MZMTCURC1Eke-MmJF_G8TJnnhQB8y_y8oum5dkDKZD1d4xRV_sgUkjhSfOMnAPtEO7ArlgmJFi3JRt5-kzGEU2Rz9ab-3wVitnWZS8/s1600/giuliano+nardin99438.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1500" data-original-width="1195" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhMBDmXfyQuJsMPFi5ICHfWrNb4DspCPMHLpss81MZMTCURC1Eke-MmJF_G8TJnnhQB8y_y8oum5dkDKZD1d4xRV_sgUkjhSfOMnAPtEO7ArlgmJFi3JRt5-kzGEU2Rz9ab-3wVitnWZS8/s400/giuliano+nardin99438.jpg" width="317" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgFJnaKee1j1xvqCYNrP8Jm7UNGhltdGrs__u3YeOj6_nAUit-JcE4EmfPmEnO9sK0F21gJGeGrZZK2jd_2_1SmoEwX2YBEa3AHJ8Sl_-lX9puI1BsmBuVHax9W8ZIbj_p_EAUiqd5NGE8/s1600/giuliano+nardin99440.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1500" data-original-width="1197" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgFJnaKee1j1xvqCYNrP8Jm7UNGhltdGrs__u3YeOj6_nAUit-JcE4EmfPmEnO9sK0F21gJGeGrZZK2jd_2_1SmoEwX2YBEa3AHJ8Sl_-lX9puI1BsmBuVHax9W8ZIbj_p_EAUiqd5NGE8/s400/giuliano+nardin99440.jpg" width="318" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjkMJbFQh8Jxz-hT4moSxuQ479wsBDVmnFlwZa0w_JlV0sLz2nR-ZTLAzCtvpr4Zz0mXWakl1qRK2dQyIR6qh9nP0tL20MTSqd3nLSQUf_vfVnCvuxH-wwu1V0hwQrn_Zig2Uz4LP7fh0s/s1600/giuliano+nardin99448.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1500" data-original-width="1119" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjkMJbFQh8Jxz-hT4moSxuQ479wsBDVmnFlwZa0w_JlV0sLz2nR-ZTLAzCtvpr4Zz0mXWakl1qRK2dQyIR6qh9nP0tL20MTSqd3nLSQUf_vfVnCvuxH-wwu1V0hwQrn_Zig2Uz4LP7fh0s/s400/giuliano+nardin99448.jpg" width="297" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgMq9lxWn7acF0_La7hWDm4hnv-NsAbZrSabfap8neTcdklLUl29Yhc-MPL3dhCTzh88jyAgw1odbo1lYRW0f5cueeCb7BsIUPxr9_rd9ZMAhLjG1a2GgNX4Nmebbc3gsiNVxsoBuU1mA4/s1600/giuliano+nardin99452.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1500" data-original-width="1120" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgMq9lxWn7acF0_La7hWDm4hnv-NsAbZrSabfap8neTcdklLUl29Yhc-MPL3dhCTzh88jyAgw1odbo1lYRW0f5cueeCb7BsIUPxr9_rd9ZMAhLjG1a2GgNX4Nmebbc3gsiNVxsoBuU1mA4/s400/giuliano+nardin99452.jpg" width="297" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjyAje5NnvtSDB2P_hs5AtLMktLaGo63TfYXVSLsvRj_TCyYESGXlz-hGT2Gym26C8YkKoGJkeSCTUn6jEhWVLG-sw9h_DrluSNZ07ud6bAPUmTN6uMmLjv7ApE9osl8p8lQ7PSeZpMSHk/s1600/giuliano+nardin99459.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1500" data-original-width="1111" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjyAje5NnvtSDB2P_hs5AtLMktLaGo63TfYXVSLsvRj_TCyYESGXlz-hGT2Gym26C8YkKoGJkeSCTUn6jEhWVLG-sw9h_DrluSNZ07ud6bAPUmTN6uMmLjv7ApE9osl8p8lQ7PSeZpMSHk/s400/giuliano+nardin99459.jpg" width="296" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjtGsPtA6FWCwaxR0eTH8O1BXF5ozhOgh-tzvzTycZSVNgiwmCNHlYNONw2LPZcHdckhHzj6BVI3-4OFEiQafVbBU7cEhyMeRu2Nv1egFJe3IANSW6biaA59TAHw9fojUtH5niV3XuBkkA/s1600/giuliano+nardin99411.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1500" data-original-width="1213" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjtGsPtA6FWCwaxR0eTH8O1BXF5ozhOgh-tzvzTycZSVNgiwmCNHlYNONw2LPZcHdckhHzj6BVI3-4OFEiQafVbBU7cEhyMeRu2Nv1egFJe3IANSW6biaA59TAHw9fojUtH5niV3XuBkkA/s400/giuliano+nardin99411.jpg" width="322" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgrZzh2tiKN76PQ6UeCPuG9sjZCN6bD_Bi3k4RKafxvNhCJN5Gvk6Ki04FQhV8xr5TYlgB5tMUtEdS5NkKYb6Ut8FFZPhIyb2eDGHC2JXdpo6eBvPqN-l6Ab8Dwqnou4gElGGV3TU_GAIY/s1600/giuliano+nardin99377.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1500" data-original-width="1187" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgrZzh2tiKN76PQ6UeCPuG9sjZCN6bD_Bi3k4RKafxvNhCJN5Gvk6Ki04FQhV8xr5TYlgB5tMUtEdS5NkKYb6Ut8FFZPhIyb2eDGHC2JXdpo6eBvPqN-l6Ab8Dwqnou4gElGGV3TU_GAIY/s400/giuliano+nardin99377.jpg" width="316" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjV9Oe9JzwKV3os0XxFu3jf_XmClP1Wx-3MqRTPCmXvRrRhRKAcnofi5jub-egQN0vxeHxFBnsGEh0Xt0gmC4zkuHSyOZ10QU7ql9mNQmJmPVkdIhEgwv7RJMMEZ4RJ7voXZ6YgidMcmaU/s1600/giuliano+nardin99435.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1500" data-original-width="1140" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjV9Oe9JzwKV3os0XxFu3jf_XmClP1Wx-3MqRTPCmXvRrRhRKAcnofi5jub-egQN0vxeHxFBnsGEh0Xt0gmC4zkuHSyOZ10QU7ql9mNQmJmPVkdIhEgwv7RJMMEZ4RJ7voXZ6YgidMcmaU/s400/giuliano+nardin99435.jpg" width="303" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<span class="text_exposed_show" style="background-color: white; color: #4b4f56; display: inline; font-family: "helvetica" , "arial" , sans-serif; font-size: 14px;"><br /></span>psihopompexhttp://www.blogger.com/profile/01957495542128629772noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5263386027673792491.post-38755686536975657602017-12-08T12:38:00.001-08:002018-01-05T04:06:57.264-08:00text pentru expoziția "Am reușit în viață!" de Ioana Ursa<div class="MsoNormal">
<span style="background: white; color: #4b4f56; font-family: "arial" , sans-serif;"> <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="background: white; color: #4b4f56; font-family: "arial" , sans-serif;"> <i>for english scroll down</i></span><br />
<span style="background: white; color: #4b4f56; font-family: "arial" , sans-serif;"> <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="background: white; color: #4b4f56; font-family: "arial" , sans-serif;"> Ioana Ursa
(n.1984 în București) este o artistă interesată de funcția simbolului ca
modalitate de a îmblînzi și neutraliza demonii interiori. Orice artă cu funcție
simbolică are ca interes vital acest tip de terapeutică: aduci demonii în
conștient, îi plasezi la vedere și ei își vor atenua capacitatea de a produce
haos. În seria de picturi ce stau sub sloganul-titlu ironic și grandilocvent
"Am reușit în viață" veți putea face o descindere într-un iad abisal
în care imaginile omului care a reușit (practic noi toți) sunt înfățișări ale
ororilor umane, mult prea umane. Prezentarea de mai sus e un text de tip cîrlig
de presă, o necesitate a comunicării de tip rețea de socializare. Mă doare tot
timpul cînd trebuie să-l produc, mă uimește că unii artiști celebrii îl
recomandă ca obligatoriu în comunicatele de presă. Deh, arta ca și viața și-a
accelerat bătăile cărnii. Memoria de golden–fish și precipitarea zilelor nu mai
fac cu putință un eseu care să respire pe mai multe pagini. Așa că, în manualul
comunicării, totul trebuie să se petreacă în fraze-cartuș. Bang! Bang! Mpîrț!
Și totuși, acest tip de efort de copyrighter din partea unui galerist, curator
sau chiar artist tot e o reușită față de majoritatea discursurilor în care
prețiozitatea limbajului pare un exercițiu dada peticit cu cioburi de idei din
structuraliștii francezi. De ceva timp mă tot distrez cu o aplicație pe net
care generează discursuri curatoriale absurde după ce bifezi vreo 5-6 concepte
cheie. Vă puteți juca și voi intrînd pe </span><a href="http://500letters.org/"><span style="background: white; font-family: "arial" , sans-serif;">http://500letters.org</span></a><span style="background: white; color: #4b4f56; font-family: "arial" , sans-serif;"> Iată ce
mi-a dat pentru Ioana Ursa după ce am bifat pe rînd – pictură, romantism,
post-modernism. Păstrez textul în engleză pentru că-n română grotescul
situației e prea evident. În engleză el pare plauzibil, din nefericire
producînd aceeași muzică ca-n cazul textelor alcătuite de mulți curatori datori
să-și profesionalizeze bombastic excursurile autofage. </span><o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="background: white; color: #4b4f56; font-family: "arial" , sans-serif;"><br /></span></div>
<i><span style="background: white; color: #4b4f56; font-family: "arial" , sans-serif;">“Ioana Ursa
(Bucharest, Romania) is an artist who mainly works with painting. By choosing
mainly formal solutions, Ursa seduces the viewer into a world of ongoing chaos
and the interval that articulates the stream of daily dreams. Moments are depicted that only exist to
punctuate the human drama in order to clarify our existence and to find poetic
meaning in everyday life.<o:p></o:p></span></i><br />
<i><span style="background: white; color: #4b4f56; font-family: "arial" , sans-serif;">Her work urge us
to renegotiate painting as being part of a reactive or – at times – autistic
medium, commenting on oppressing themes in our contemporary society. By
rejecting an objective truth and global cultural narratives, she makes works
that can be seen as self-portraits. Sometimes they appear idiosyncratic and
quirky, at other times, they seem typical by-products of after 89
superabundance and marketing.<o:p></o:p></span></i><br />
<i><span style="background: white; color: #4b4f56; font-family: "arial" , sans-serif;">Her works
sometimes radiate a cold and latent violence. At times, disconcerting beauty
emerges. The inherent visual seductiveness, along with the conciseness of the
exhibitions, further complicates the reception of their manifold layers of
meaning. By referencing romanticism, grand-guignolesque black humour and
symbolism, she tries to develop forms that do not follow logical criteria, but
are based only on subjective associations and formal parallels, which incite
the viewer to make new personal associations.<o:p></o:p></span></i><br />
<i><span style="background: white; color: #4b4f56; font-family: "arial" , sans-serif;">Her works are
often classified as part of the new romantic movement, however, this reference
is not intentional, as this kind of art is part of the collective memory. By
applying a poetic and often metaphorical language, she wants to amplify the
astonishment of the spectator by creating compositions or settings that
generate tranquil poetic images that leave traces and balances on the edge of
recognition and alienation.<o:p></o:p></span></i><br />
<i><span style="background: white; color: #4b4f56; font-family: "arial" , sans-serif;">Her works appear
as dreamlike images in which fiction and reality meet, well-known tropes merge,
meanings shift, past and present fuse. Time and memory always play a key role.
By emphasizing aesthetics, she creates work through labor-intensive processes
which can be seen explicitly as a personal exorcism ritual. They are inspired
by a nineteenth-century tradition of works, in which an ideal of ‘Fulfilled
Absence’ was seen as the pinnacle.<o:p></o:p></span></i><br />
<i><span style="background: white; color: #4b4f56; font-family: "arial" , sans-serif;">Her works are
based on formal associations which open a unique poetic vein. Multilayered
images arise in which the fragility and instability of our seemingly certain
reality is questioned.” (discurs generat de site-ul </span></i><a href="http://500letters.org/"><i><span style="background: white; font-family: "arial" , sans-serif;">http://500letters.org</span></i></a><i><span style="background: white; color: #4b4f56; font-family: "arial" , sans-serif;">) </span></i><o:p></o:p><br />
<i><span style="background: white; color: #4b4f56; font-family: "arial" , sans-serif;"><br /></span></i>
<span style="background: white; color: #4b4f56; font-family: "arial" , sans-serif; line-height: 106%;">Amuzant, nu? E și
trist și inevitabil. Limbajul de lemn a fost, ca și conformismul oamenilor, o
modalitate de a lupta cu imprevizibilul, cu trecerea, cu moartea. Și totuși, ce
ar putea face un “îngrijitor” al artei care nu s-a robotizat? Care este tonul util, discursul eficient?
Pentru mine un discurs util artei nu poate avea decît două valențe: în primul
caz e vorba despre înfățișarea anumitor instrucțiuni de folosire a imaginii iar a doua valență ține de împărtășirea efectului sufletesc obținut în urma
utilizării artei. În cazul Ioanei Ursa vă propun un experiment. La vernisaj,
cînd e multă lume, sau în altă zi, cînd nu e așa de multă, încercați să
petreceți mai mult de 5 minute în fața unei lucrări. Să zicem lucrarea de pe
peretele din spate, în camera din dreapta cum intrați în galerie. E o lucrare
mare, de </span><span style="color: #4a4a40; font-family: "arial" , sans-serif; line-height: 106%;">210 cm pe 190 cm. În
primul rînd ce vedeți dincolo de gălăgia detaliilor? Ioana Ursa pictează cu
asiduitate cam toată suprafața pînzei. Centrul de interes al compoziției este o
femeie așezată pe vine cu un prunc la sîn. Femeia nu pare a fi o madonă solară,
e vorba mai degrabă de o ființă telurică, întunecată, o mama natură cu figură
de mumă a pădurii. Bestialitea este subtil accentuată de faptul că mîna dreaptă
e pusă pe pămînt ca și cum ar funcționa ca picior, sugestia fiind că mersul
biped ar fi o imposibilitate. Ea alăptează și naște în același timp. Născuta
este încapsulată într-o membrană sferică, e singura figură antropoidă din
tablou care e înfățișată complet, chiar dacă într-o poziție de contorsionistă
chineză. Poziția e jucăușă, fetița are o mină curioasă. Totul în jur ține însă
de dezastru. Colajul de capete, mîini și pumnale, foetuși evacuați, icoane
sparte, flăcări și sînge, toate aceste elemente vin să construiască o limbă de
foc a lumii. Trebuie observat că-n aproape fiecare lucrare Ioana folosește
această aglomerare de tip colaj de elemente. Ele fac corp comun în sensul că nu
sunt asocieri paradoxale de elemente ci au un aer de familie, par a fi decupaje
din visele unei singure persoane. Colajele moderniste nu au neapărat acest fir
stilistic unitar. Ele mizează pe absurdul alăturării, sparg un sens, nu
construiesc. E în mod clar vorba de o mărturisire, o punere în scenă a unei
anxietăți. În planul îndepărtat, atît aici cît și în alte lucrări, sunt oameni,
chipuri enorme care veghează. Ele par perplexe, speriate de spectacolul vieții,
sunt grimasele sufletului care contemplă masacrul și dinamica cărnii ce produce
prin repetiție toate miturile și rolurile sociale. E o descindere în iad, iadul
e aici, iar îndemnul de pe frontispiciu nu prescrie abandonul speranței. Nu,
la intrarea ni se pretinde să reușim în viață. Și ni se oferă pe tavă această
reușită plină de catastrofe dezolante și sanglante. Trebuie doar să gustăm. </span><br />
<span style="color: #4a4a40; font-family: "arial" , sans-serif; line-height: 106%;"><br /></span>
<span style="color: #4a4a40; font-family: "arial" , sans-serif; line-height: 106%;"><br /></span>
<div class="MsoNormal">
I've made it in life<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Ioana Ursa (born 1984 in Bucharest) is an artist preoccupied
with the symbol as a means to tame and subdue inner demons. Any symbolically
significant art has, as a vital interest, this type of therapy: you wrest the
demons into consciousness, you place them in plain sight, and they will be less
capable of generating chaos. In the series of paintings titled, ironically and
presumptuously, 'I've made it in life', you can descend into a hellish abyss, in
which images of the man who made it (basically, all of us) are depictions of
human, much too human, horrors. The presentation above is a sort of tabloid
hook, a necessity in communicating on social networks. It pains me to have to
write it, I'm amazed that some famous artists deem it as a must-have in press
releases. Eh, art, like life, has accelerated its fleshly throbbing. Goldfish
memory span and the rapid succession of days no longer permit an essay spanning
multiple pages. As etiquette would have it, everything has to happen in
bullet-points. Bang! Bang! Phrrrbt! And, yet, this copywriter's effort from a
gallery owner, a curator, and even an artist is a step above most speeches
where haughty language seems like a patchwork dada effort with shards of French
Structuralism. For some time, I've been having fun with a web tool that
generates absurd curatorial speeches based on 5-6 key concepts you select. You,
too, can play this game, on <a href="http://500letters.org/">http://500letters.org</a>.
Here's what I got about Ioana Ursa, after I'd checked 'painting, 'romanticism',
'post-modernism'. I will append the text verbatim, in English, because, in
Romanian, the grotesque of it all would be too jarring. In English, it seems
plausible, sounding sadly similar to many curator texts whose authors feel
compelled to bombastically inflate their self-rimming endeavors. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
“Ioana Ursa (Bucharest, Romania) is an artist who mainly
works with painting. By choosing mainly formal solutions, Ursa seduces the viewer
into a world of ongoing chaos and the interval that articulates the stream of
daily dreams. Moments are depicted that only exist to punctuate the human drama
in order to clarify our existence and to find poetic meaning in everyday life.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Her work urge us to renegotiate painting as being part of a
reactive or – at times – autistic medium, commenting on oppressing themes in
our contemporary society. By rejecting an objective truth and global cultural
narratives, she makes works that can be seen as self-portraits. Sometimes they
appear idiosyncratic and quirky, at other times, they seem typical by-products
of after 89 superabundance and marketing.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Her works sometimes radiate a cold and latent violence. At
times, disconcerting beauty emerges. The inherent visual seductiveness, along
with the conciseness of the exhibitions, further complicates the reception of
their manifold layers of meaning. By referencing romanticism,
grand-guignolesque black humour and symbolism, she tries to develop forms that
do not follow logical criteria, but are based only on subjective associations
and formal parallels, which incite the viewer to make new personal
associations.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Her works are often classified as part of the new romantic
movement, however, this reference is not intentional, as this kind of art is
part of the collective memory. By applying a poetic and often metaphorical
language, she wants to amplify the astonishment of the spectator by creating
compositions or settings that generate tranquil poetic images that leave traces
and balances on the edge of recognition and alienation.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Her works appear as dreamlike images in which fiction and
reality meet, well-known tropes merge, meanings shift, past and present fuse.
Time and memory always play a key role. By emphasizing aesthetics, she creates
work through labor-intensive processes which can be seen explicitly as a
personal exorcism ritual. They are inspired by a nineteenth-century tradition
of works, in which an ideal of ‘Fulfilled Absence’ was seen as the pinnacle.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Her works are based on formal associations which open a
unique poetic vein. Multilayered images arise in which the fragility and
instability of our seemingly certain reality is questioned.” (generated by <a href="http://500letters.org/">http://500letters.org</a>)<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Amusing, isn't it? It's sad and unavoidable. Wooden language
has been, like human conformity, a way to fend off unpredictability, passage,
death. And yet, what could an art 'custodian' do, if they haven't yet become a
cyborg? Which is the adequate tome, the right discourse? For me, a useful art
discourse can only be one of two things: firstly, it's about depicting certain
instructions for the use of image, and, secondly, it can be about sharing the
impact that the usage of art has had on one's soul. In the case of Ioana Ursa,
allow me to suggest an experiment. During the opening, when there are plenty of
people around, or maybe some other day, when it's not that crowded, try to
spend more than 5 minutes in front of a piece. Let's say, the one on the back wall,
on the right side as you enter the gallery. It's a big piece, 210x190 cm. First
off, what do you see, beyond the noise of detail? Ioana Ursa arduously paints
pretty much all over the canvas. The focal point of the composition is a
squatting woman, with a baby cradled at her breast. The woman doesn't seem to
be a solar Madonna, she's rather an earthly being, darkened, a mother nature
with the face of a forest she-troll. The bestiality of it is subtly enhanced by
the right hand placed on the ground, as if it were another leg, the suggestion
being that upright walking is impossible. She nurses and births at the same
time. The newborn is encapsulated in a spherical membrane, she's the only fully
fleshed out anthropoid in the painting, albeit in a Chinese contortionist pose.
The pose is playful, the girl seems rather curious. Everything around, however,
is disastrous. The collage of heads, hands and daggers, expelled fetuses,
broken icons, flames and blood, each of these build the world's fiery language.
We must take note that in almost each piece, Ioana employs this kind of
collage-style clutter. They merge together, in the sense that they are not
paradoxical pairings, but have a familiar air about them, they seem carved from
the dreams of a single person. Modernist collage doesn't necessarily hold on to
this unified stylistic thread. It boasts the absurdity of the combo, it breaks
the sense, it doesn't build. Obviously, it's all about a confession, about
staging an anxiety. In the distance, here as well as in other pieces, there are
people, huge looming faces. They seem perplexed, scared of life's spectacle,
they are the grimaces of the soul that contemplates massacre and the throbbing
flesh, which, repeated, produces all the social roles and myths. It's an infernal
descent, Hell is here, and the warning at the front door does not prescribe the
abandonment of all hope. No, upon entry, we are required to make it in life.
And we are offered this lavish success, full of desolating, bloodied
catastrophes. All we need to do is nibble. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<span style="color: #4a4a40; font-family: "arial" , sans-serif; line-height: 106%;">
</span><br />
<div class="MsoNormal">
Traducere: Flavia Yasin<o:p></o:p></div>
<span style="color: #4a4a40; font-family: "arial" , sans-serif; line-height: 106%;"><br /></span>
<span style="color: #4a4a40; font-family: "arial" , sans-serif; line-height: 106%;"><br /></span>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi8AMTbVNHppc81P56nPqfhXrNQaA4EgO_d6k95HV4yG-9mhJlV0Ar4dq4Xk6hGTXn-pZf0OROQ-FXs2GyPXBvI5zvUIb9_nqet8C4jnfg3IlB1Uz-lHayW5YPfnhkXGCG_3HV6_ua-czU/s1600/18818008_10207174989933542_1863790143_o.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="1473" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi8AMTbVNHppc81P56nPqfhXrNQaA4EgO_d6k95HV4yG-9mhJlV0Ar4dq4Xk6hGTXn-pZf0OROQ-FXs2GyPXBvI5zvUIb9_nqet8C4jnfg3IlB1Uz-lHayW5YPfnhkXGCG_3HV6_ua-czU/s640/18818008_10207174989933542_1863790143_o.jpg" width="588" /></a></div>
<span style="color: #4a4a40; font-family: "arial" , sans-serif; line-height: 106%;"><br /></span>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<br />
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<span style="color: #4a4a40; font-family: "arial" , sans-serif; line-height: 106%;"><br /></span>psihopompexhttp://www.blogger.com/profile/01957495542128629772noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-5263386027673792491.post-63407349321836625212017-11-26T11:13:00.001-08:002017-11-30T06:07:36.309-08:00Prezența frapantă - text pentru expoziția "ePOCALIPS@" de Marian Zidaru de la Muzeul de Artă din Craiova<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"> Prezența frapantă<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<i>for english scroll down </i><br />
<br />
<br />
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 105%;">Există în teologie
conceptul de </span><span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 105%;">“absen</span><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 105%;">ță
frapantă</span><span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 105%;">” , un termen apofatic care vine s</span><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 105%;">ă
ofere încă un argument în plus că lumea reală nu are cum să se susțină singură.
Simțim că ceva lipsește, că tot ceea ce este contingent nu poate ființa în sine
sau, mai bine zis, tot ce ne înconjoară
sub titulatura de realitate poate să fie sau să nu fie. Precaritatea întregii
realități este o situație existențială pe care oamenii o privesc cu suspiciune,
în mod sigur e nevoie de altceva, ceva esențial, un punct de sprijin. </span><span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 105%;">“Absen</span><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 105%;">ța frapantă</span><span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 105%;">” este un sentiment al
nedes</span><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 105%;">ăvîrșirii și al dorinței de
liniștire. Marian Zidaru nu folosește însă demersul negativ în a căuta tăria în
invizibil. El pornește de la credință, astfel că în cazul lui orice manifestare
artistică este o prezență bine definită, complet închegată. Nesiguranța nu
există, Marian Zidaru cioplește și desenează la sigur, totul decurge firesc din
profesiunea de credință. Astfel, se poate vorbi mai degrabă despre lucrările lui Marian ca de niște prezențe
frapante, acesta e pariul lui, afirmația apăsată, reificată. E o abordare
riscantă în peisajul artei contemporane, nu cred că există ceva mai în răspăr
pentru noua digestie a sistemului curatorial actual decît un artist cu viziune.
Dacă pe lîngă viziune se mai profilează și o latură mistică atunci șansele de a
fi catalogat fie fundamentalist, fie tradiționalist, sunt foarte mari. Și, după
cum știm, astăzi, termenii </span><span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 105%;">“fundamentalist” </span><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 105%;">sau </span><span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 105%;">“tradi</span><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 105%;">ționalist</span><span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 105%;">” sau “naționalist” sunt sperietorile
conceptuale ale noii manipulări ideologice. Zidaru nu ține însă cont de modele
intelectuale ale vremii. Toate lucrările lui vorbesc despre stațiile și
situațiile sufletului. Premisa filosofică este că, desi de natură
extrasenzorială, sufletul este în primejdie continuă în lumea concretă,
contingentul se comportă ca un vierme care roade la fundament. Arta ar fi un
semnal de alarmă, un fel direct și pe față de a povesti despre primejdiile la
care e supusă viața interioară. De altfel, nu trebuie să ne mirăm de faptul că
titlul expoziției de la Craiova trimite spre o referință apocaliptică, toate
lucrările lui Zidaru prezintă această caracteristică în a dezveli un mesaj
simplu și a anunța un pericol potential legat de situația sufletului în
contemporaneitate. Dacă misticismul n-ar fi de ajuns, Marian Zidaru își
denumește stilul – romantism mistic. Aici romantic nu înseamnă sentimental,
umed, cochet sau liricoid. Nu, nu e vorba de dulcegărie romantică de tipul
dramoletelor din filmele hollywoodiene sau bollywoodiene. Accentul cade mai
degrabă pe hotărîrea romantică, redescoperirea credinței în pofida proslăvirii
rațiunii. Pe scurt, mai întîi viața este o cădere, ce-i important este
sufletul. Arta pentru Zidaru este un mijloc de redresare a psyche-ului și de
punere de repere și jaloane pentru sine și pentru ceilalți. Nesiguranță nu
există pentru că viziunea inițială este clară: salvarea interioară e urgența,
restul decurge de aici. Nesiguranța este un ingredient al artei moderniste ce
are o importanță covîrșitoare și în contemporaneitate. N-o s-o găsiți la Marian
Zidaru, după cum spuneam, el merge la sigur. De fapt, el merge firesc în urma
unei siguranțe. Tonul apocaliptic vine în urma unei îngrijorări, că suntem în
primejdie, că înainte să murim cu trupul riscăm să devenim zombii. Arta -
Zidaru este pe față, e dezvăluire, cum șade bine unui misticism apocaliptic. E
clară, verbul plastic este apăsat, fără ezitări sau frici dar și fără tezisme.
Stilul este atît de pregnant încît, la nivel uman, Zidarii reușesc să modifice
orice spațiu existential în care sunt plasați. În oraș sau la țară, locul se
transformă, stilul modifică viața, îi dă vector. Cred că și dacă ar fi aruncați
în pușcărie sau plasați pe Lună, mediul s-ar reforma, stilul Zidaru ar reuși să
contagieze totul precum un virus ce funcționează în slujba Binelui.</span><br />
<span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 105%;"><br /></span>
<span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 105%;"><br /></span>
<br />
<div class="MsoNormal">
The stunning presence<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
There exists, in theology, a term such as 'stunning
absence', it's an apophatical term offering yet another argument towards the
real world not being able to sustain itself. We feel as if something is
missing, that everything cannot simply 'be', in and of itself, or, to put it
another way, everything surrounding us, bearing the name of 'reality', might
very well not exist. The precariousness of reality is an existential situation
people tend to regard with suspicion, there's definitely something more needed,
something essential, a steady point. 'The stunning absence' is a feeling of lack
of fulfillment, a yearning for soothing. Marian Zidaru, however, does not
employ the negative endeavor of seeking strength in the invisible. He starts
with faith, and, thus, in his case, any artistic occurrence is a well-defined
presence, completely cohesive. There is no uncertainty, Marian Zidaru carves
and draws with precision, everything flows naturally from his profession of
faith. So, we can rather speak of Marian's works as stunning presences, that's
his wager, his bold statement, elevated. It's a risky approach in the context
of contemporary art, I don't think there's anything more backwards from the
standpoint of the current curatorial system than an artist with vision. If,
alongside vision, the artist happens to also exhibit a mystical side, then the
odds of him being pegged as either a fundamentalist, or a traditionalist, are
sky-high. And, as we know, today, the terms 'fundamentalist', or
'traditionalist', or 'nationalist' are the conceptual scarecrows of the new
ideological manipulation. Zidaru doesn't care, though, about the intellectual
templates of his time. All his works speak of the states and events of the
soul. The philosophical premise is that, although of an extra-sensory nature,
the soul is constantly endangered in the concrete world, the contingent acts
like a worm, weakening the foundation. Art seems to be an alarm being sounded,
a direct and straightforward way of warning of the dangers threatening internal
life. It shouldn't take us by surprise, anyway, that the title of the show in Craiova
refers back to an Apocalyptical term, all of Zidaru's works exhibit this trait
of unveiling a simple message, of heralding a potential danger to the soul's
status in our current times. As if mysticism wasn't enough, Marian Zidaru calls
his style – mystical romanticism. Here, romantic doesn't mean sentimental,
eye-watering, ridden with coquetry, or lyricoidal. No, there can be no talk of
sugary romanticism like in Hollywood or Bollywood dramas. The emphasis falls on
romantic determination, the rediscovering of faith in spite of praising reason.
In short, life is, at first, a fall, what matters is the soul. Art, for Zidaru,
is a means of re-calibrating the psyche, the setting of guides and landmarks,
for one's self, and for the others. There is no uncertainty, because the
initial vision is clear: internal salvation is the emergency, and everything
else derives from it. Uncertainty is an ingredient of modernist art which also
carries tremendous weight in the contemporary setting. You won't find it within
a mile of Marian Zidaru, as I was saying, he goes all in. Actually, he
naturally follows a certainty. The apocalyptic tone follows a concern, we are
in danger, before we physically die, we risk becoming zombies. Art – Zidaru
lays all its cards on the table, it's unveiling, as befits apocalyptic
mysticism. It's all clear, the plastic verb is resounding, with no hesitations,
fears, but also with no theses. The style is so pervasive that, on a human
level, the Zidarus manage to tweak every existential space they are placed in.
In the city, or the countryside, the place is transformed, style shapes life,
gives it a vector. I think even if they were thrown in jail, or placed on the
Moon, the environment would be reshaped, the Zidaru style would contaminate everything,
like a virus in the service of Good. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Traducere: Flavia Yasin<o:p></o:p></div>
</div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 105%;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 105%;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 105%;"><br /></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhHBPmZGXZdmoske5GmsXf_GDhBVqVIzdt9vWAk5ww4-RSLpHG9J9FDfU7OF2xS8LhYLu1gewt-FEYqxcvjTTGlkALIi43TPrt-VGti9rxOAHymdo4E7HvzyEcaatwv-1tpnwCgnmDp0aY/s1600/_MG_8095.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1000" data-original-width="1500" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhHBPmZGXZdmoske5GmsXf_GDhBVqVIzdt9vWAk5ww4-RSLpHG9J9FDfU7OF2xS8LhYLu1gewt-FEYqxcvjTTGlkALIi43TPrt-VGti9rxOAHymdo4E7HvzyEcaatwv-1tpnwCgnmDp0aY/s400/_MG_8095.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjbXMRWI1fSW1glRaxRnAeJnLYQ7i9D4U0y60EUQMnYtFA66EXXMf7GRIkDkP__2C9-I_bPqLMpy_1NwE47_V8uu19WL84Kun5Wu8GdA92eCGVEyaPj_xknVMA5ts9pOK3KD9nwPrX0jp0/s1600/_MG_8166.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1500" data-original-width="1000" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjbXMRWI1fSW1glRaxRnAeJnLYQ7i9D4U0y60EUQMnYtFA66EXXMf7GRIkDkP__2C9-I_bPqLMpy_1NwE47_V8uu19WL84Kun5Wu8GdA92eCGVEyaPj_xknVMA5ts9pOK3KD9nwPrX0jp0/s640/_MG_8166.jpg" width="425" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjH28rC3uzmH08oeD-vuTMJh2_gaSjnaApnGr_awq3A6UULGThQce8QfavlbiWSbnSXmdGqvd9ipef8vxIIaMEA_0Au__6jGVkQVMr7o3WGdogmBve_TE6oiPgcAFID_vMP6Non06ibeCI/s1600/_MG_8222.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1000" data-original-width="1500" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjH28rC3uzmH08oeD-vuTMJh2_gaSjnaApnGr_awq3A6UULGThQce8QfavlbiWSbnSXmdGqvd9ipef8vxIIaMEA_0Au__6jGVkQVMr7o3WGdogmBve_TE6oiPgcAFID_vMP6Non06ibeCI/s400/_MG_8222.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhSNxdxo984G6j7F13FZtYgHf6biE1yBKMxjX6U0rY740NQtC6G7a7eIulAa9Eb3RX-eaLODQlBDcfHS2rpGSRIlHVEtR0AG6MoDqW3ecYkzLKou9ETcM2TbdsuKgCJ0UeiM6v4jnwhlKY/s1600/_MG_8144.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1500" data-original-width="1000" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhSNxdxo984G6j7F13FZtYgHf6biE1yBKMxjX6U0rY740NQtC6G7a7eIulAa9Eb3RX-eaLODQlBDcfHS2rpGSRIlHVEtR0AG6MoDqW3ecYkzLKou9ETcM2TbdsuKgCJ0UeiM6v4jnwhlKY/s400/_MG_8144.jpg" width="266" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEio7q-nqzNgGS3uGlQZoXbpwsHJDWPsUxKRDJH2PJmV4QkNq7QNohr51AdW-ykLeoFL_mXPfvLceCS3AAKnuDLnZtlKwrC75dFNOu47HEknuSSZBmt_u4fv-Qjv3owhT3JleCt5GSLuslQ/s1600/_MG_8292.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1000" data-original-width="1500" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEio7q-nqzNgGS3uGlQZoXbpwsHJDWPsUxKRDJH2PJmV4QkNq7QNohr51AdW-ykLeoFL_mXPfvLceCS3AAKnuDLnZtlKwrC75dFNOu47HEknuSSZBmt_u4fv-Qjv3owhT3JleCt5GSLuslQ/s400/_MG_8292.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgiJFD_X59236ssv8VOFvVab0M3HoHeImA8jsrS3Z-yIFnI71yH7IcE_kz4Fp6IL7rIzKabAXVH6VUfMs7XwfHiSDO-_ae2uLPorpCWo7wjMg_xfP1Ibjlv00pU1wGOtRijn9_WMQ7M8eE/s1600/thumbnail+%25281%2529.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1000" data-original-width="1500" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgiJFD_X59236ssv8VOFvVab0M3HoHeImA8jsrS3Z-yIFnI71yH7IcE_kz4Fp6IL7rIzKabAXVH6VUfMs7XwfHiSDO-_ae2uLPorpCWo7wjMg_xfP1Ibjlv00pU1wGOtRijn9_WMQ7M8eE/s400/thumbnail+%25281%2529.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjVWryQtl3A0mK2ylMPSicWBAFmxY9MGIxN3CVN3DKwrEHmZQl3wYt_INMZnrA-gi7w-B9iL3NuoFjiDsyvBDda0GKOQEKzjAmrty8XhUW7IbymrI2_1QVE0VswpExFeeD4WdVsO-_ot7Q/s1600/thumbnail+%25284%2529.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1500" data-original-width="1000" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjVWryQtl3A0mK2ylMPSicWBAFmxY9MGIxN3CVN3DKwrEHmZQl3wYt_INMZnrA-gi7w-B9iL3NuoFjiDsyvBDda0GKOQEKzjAmrty8XhUW7IbymrI2_1QVE0VswpExFeeD4WdVsO-_ot7Q/s400/thumbnail+%25284%2529.jpg" width="266" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgN3xSoBdoS2gGeCsq4pdIPo9pjgQIkEcYp5xXRi5jLGElC1SPUuhBx2r0KX1-krLHnHLZ0CUIVPCuqY7ildb3jfeMm9_BNseH_UoioOkY18KDfEXez6oDSXG9eQ_0Qr3RkPkdBGF3CoIM/s1600/thumbnail+%25285%2529.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1000" data-original-width="1500" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgN3xSoBdoS2gGeCsq4pdIPo9pjgQIkEcYp5xXRi5jLGElC1SPUuhBx2r0KX1-krLHnHLZ0CUIVPCuqY7ildb3jfeMm9_BNseH_UoioOkY18KDfEXez6oDSXG9eQ_0Qr3RkPkdBGF3CoIM/s400/thumbnail+%25285%2529.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgfcHNXVPVAhFTnY_4LeM0SZdFYEwKIPp3V815TjNQ2tBXBFlylvhiKGu7wM28_f3JGf7iZXYSQaPVqbfNEMRqZEBVJ_k0k-Mo708SVsEVc3DceOMgGA5i2cZ-M16Hn9EWIEKl8aAoLPhw/s1600/thumbnail+%25286%2529.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1000" data-original-width="1500" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgfcHNXVPVAhFTnY_4LeM0SZdFYEwKIPp3V815TjNQ2tBXBFlylvhiKGu7wM28_f3JGf7iZXYSQaPVqbfNEMRqZEBVJ_k0k-Mo708SVsEVc3DceOMgGA5i2cZ-M16Hn9EWIEKl8aAoLPhw/s400/thumbnail+%25286%2529.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEijCb52sXhyphenhyphenw2u5wA_QrOtT1G17EY9mK75nXu45DtMDPdJJVEoIsc7ccMjGxgV4q80KTvWlpjzbQsud4Xsk12qSVhAYDWoRe76yroG7xu1JaRFaT0GAOrq7usLCtTi0cvMQ88fwn4_L6BA/s1600/thumbnail+%25287%2529.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1500" data-original-width="1000" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEijCb52sXhyphenhyphenw2u5wA_QrOtT1G17EY9mK75nXu45DtMDPdJJVEoIsc7ccMjGxgV4q80KTvWlpjzbQsud4Xsk12qSVhAYDWoRe76yroG7xu1JaRFaT0GAOrq7usLCtTi0cvMQ88fwn4_L6BA/s400/thumbnail+%25287%2529.jpg" width="266" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgpX72chXgcQAm9eS_kARRHIFI9Xlm7uTR-X00lpgga4Oo09vM8NOFvW6AY3dZvftDEAYwCmx6nIsXoW_ItKL0t-sGQrET6Pv5LVL00iPFwlC545BpJy6zI7b4S-DLOz3Yt31vZUBDMTAM/s1600/thumbnail+%25289%2529.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1500" data-original-width="1000" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgpX72chXgcQAm9eS_kARRHIFI9Xlm7uTR-X00lpgga4Oo09vM8NOFvW6AY3dZvftDEAYwCmx6nIsXoW_ItKL0t-sGQrET6Pv5LVL00iPFwlC545BpJy6zI7b4S-DLOz3Yt31vZUBDMTAM/s400/thumbnail+%25289%2529.jpg" width="266" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
fotografii de Alexandru Paul</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
psihopompexhttp://www.blogger.com/profile/01957495542128629772noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5263386027673792491.post-85608869361681815912017-03-25T06:14:00.001-07:002017-04-05T02:06:07.315-07:00text vernisaj Ion Panaitescu - Al-XIII-lea Congres<div style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 14px; margin-bottom: 6px;">
<i>for english scroll down</i></div>
<div style="background-color: white; display: inline; margin-top: 6px;">
<div style="color: #1d2129; font-family: helvetica, arial, sans-serif; font-size: 14px;">
Înainte de 1989, în zona artelor plastice, nu a existat dizidență veritabilă. Acest lucru era firesc, artiștii erau o clasă socială respectată, susținută și folosită în propaganda socialistă. Aveau acces la tabere de vară, puteau spera să primească un atelier de la UAP, materialele de lucru ale Fondului Plastic erau accesibile, puteau chiar să intre într-un circuit de colecționari (celebrii doctori și avocați), erau achiziționați de stat cu condiția să execute teme muncitorești (canonul nu era atăt de opresiv și lăsa loc pentru interpretări "deștepte"). Dacă nu doreau să viziteze subiecte socialiste, un artist mai avea soluția realizării de obiecte unice de design vestimentar pe care părinții noștri le cumpărau de la Fondul Plastic. În anumite condiții puteai să călătorești în vest la expoziții sau cu facultatea prin Italia și Franța cu scop academic. Și dacă toate aceste farmece ale lumii nu l-ar fi deturnat pe vreun artist din dorința lui de libertate, tot s-ar fi împiedicat de o situație legată de eficiența mesajului. Lumea pre-decembristă se desfășura într-o paradigmă veche, logocrată. Cuvîntul era lege, el făcea lumină, el isteriza masele avînd șanse să ajungă pînă-n ultimele cătune din țară. Un scriitor, un poet, în momentul cînd "rupea lanțul", producea rumoare națională. Îmi amintesc că era prin 1987 și tatăl meu discuta cu un prieten de nu știu ce poezie publicată printr-un ziar, cum a depistat un acrostih subversiv la adresa sistemului. Cuvîntul, nu imaginea avea impact. Un artist plastic putea spera eventual să facă o expoziție în care să treacă de cenzură și să determine un performance anti-sistem însă aria de eficacitate a mesajului era minimă. A doua zi, totul ar fi fost închis, artistul vizita poliția, orice eventuală filmare ar fi fost confiscată, n-ar fi rămas decît o poveste vagă spusă de puținii prezenți la vernisaj. Astăzi paradigma s-a răsturnat, lumea a devenit una vizuală, cu o preferință pentru imaginea mișcată și cu o din ce în ce mai mare aprehensiune față de imaginea fixă. Acum, artele vizuale pot produce discurs subversiv, măcar în primă instanță, pînă cînd noul tip de captatio al sistemului se recalibrează pentru a aglutina și fenomene artistice de reacție socială. E noul mod de a castra un discurs coroziv: faci din Nadejda de la Pussy Riot o divă-pop, pe un artist din Vojna îl convingi că-n vestul Europei e doar lene existențială, iar lui Petr Pavlensky îi regizezi un viol. America, Europa și acum și Rusia au anticorpi foarte eficienți în a steriliza un discurs coroziv.</div>
<div style="color: #1d2129; font-family: helvetica, arial, sans-serif; font-size: 14px;">
Pe de altă parte, cei care construiesc imagini fixe din nimic, artiștii de atelier în special, știu că tot ce e plăsmuit în zona vizibilului are un caracter efemer, parțial, subiectiv. Imaginea se apropie de miraj. Practica de atelier pune în tensiune încrederea în imagini și face din artist un om care va vedea și lumea așa-zis exterioară ca un teatru kabuki. Imaginile vor supăra mai puțin decît cuvintele pentru că ele doar devăluie iluzia lumii în vreme ce un cuvînt înființează lumea. O vorbă poate s-o și desființeze. Cu toții am avut experiența asta, mii de cuvinte de aur care au fost uitate și un sigur cuvînt - topor scos drept înjurătură la nervi care rămîne întipărit pentru vecie.</div>
<div style="color: #1d2129; font-family: helvetica, arial, sans-serif; font-size: 14px;">
Înainte de revoluție mai exista totuși un anumit tip de artă cu bătaie socială care risca ceva și putea rezolva ceva. E vorba despre arta de sertar. Era "de sertar" pentru că nu putea fi expusă. Subiectele erau prohibite sau stilistica era neconformă cu normele realismului socialist. Artistul le făcea totuși pentru plăcerea lui și a altor cîțiva cunoscuți. Arta de sertar avea scop terapeutic individual, era un mod de a-ți igieniza sufletul.</div>
<div style="color: #1d2129; font-family: helvetica, arial, sans-serif; font-size: 14px;">
Ion Panaitescu (n.1936 - d. 2013) a absolvit facultatea de Arte la clasa lui Vasile Kazar. În anul 1982, în așteptarea celui de-al XIII-lea Congres al PCR el produce o serie de xilogravuri erotice în care cupluri ce seamănă cu cei doi Ceaușești experimentează poziții care mai de care mai explicite. Tipărește o serie pe care o arată cîtorva prieteni. Vestea se duce iar poliția îi răvășește atelierul în căutarea gravurilor. Nu găsesc tipăritura ci doar plăcile, care, fiind cioplite în oglindă îi nedumeresc pe anchetatori.</div>
<div style="color: #1d2129; font-family: helvetica, arial, sans-serif; font-size: 14px;">
Inspirația îi vine din genul japonez de xilogravuri ce se intitulează "shunga" care s-ar traduce foarte poetic prin "imagini de primăvară". E vorba despre un gen de artă erotică provenit din tradiția ukyo-e în care Hokusai, Utamaro sau Kunisada au excelat. Compoziția trimite la xilogravurile erotice japoneze însă linia este mai dură, medievală, mai degrabă o tăietură decît un contur grațios. Cînd sursa de inspirație nu e erotica japoneză, Panaitescu face cu ochiul la "Originea lumii" de Courbet sau la imagini de posturi yoghine de cuplu. Într-un mod paradoxal, în traducerile Kamei Sutra în engleză "congress" înseamnă împreunare. Aproape sigur Panaitescu nu a avut acces la vreo traducere în engleză a Kamei Sutra ci poate doar la samizdatele de tehnici și posturi yoghine, ele circulînd în acea perioadă. Punerea în abis e realizată de faptul că toate scenele de împerechere primară sunt înconjurate de slogane extrase din cărțile de propagandă comunistă, multe din precedentele congrese ale PCR. Simpla juxtapunere a idealurilor de lemn aurit comunist cu împerecherile acrobatice și cîinești ale celor doi tovarăși produce un hohot sarcastic. Umorul era o supapă utilă în a păstra sufletul sprinten, de aceea se spune că cele mai bune bancuri sunt din Epoca de Aur. El e o caracteristică importantă a artei românești, un fir roșu și o putere a locului demnă de studiat și de înțeles. Odată cu trezirea primăverii, vă invităm să vedeți în expoziția lui Ion Panaitescu cum sloganul "să facem totul, tovarăși" nu este o vorbă-n vînt. </div>
<div style="color: #1d2129; font-family: helvetica, arial, sans-serif; font-size: 14px;">
<br /></div>
<span style="color: #1d2129; font-family: helvetica, arial, sans-serif;"><span style="font-size: 14px;">Ion Panaitescu opening - The Thirteenth Congress</span></span><br />
<span style="color: #1d2129; font-family: helvetica, arial, sans-serif;"><span style="font-size: 14px;"><br /></span></span>
<span style="color: #1d2129; font-family: helvetica, arial, sans-serif;"><span style="font-size: 14px;">Prior to 1989, in there was no real dissidence within the fine arts. This was quite natural, artists were a socially esteemed caste, supported and used in socialist propaganda. They had access to summer camps, they could aspire to a UAP (Fine Artists' Union) workshop space, the Fine Arts Fund resources were at their disposal, they could even enter a circuit of collectors (renowned doctors and lawyers), they were essentially bought by the state, provided they depicted working class themes (canon hadn't yet become so oppressive, so there was plenty of room for 'creative' interpretation). If they had no desire to tackle socialist themes, an artist still had the option of creating one-of-a-kind apparel, things our parents could purchase from the Fine Arts Fund. Under certain circumstances, you could journey to the West for a show, or to France and Italy with a group from your university, for academic purposes. And, even if all these were to fail at keeping an artist from his desire for freedom, they would have still encountered a legal hurdle in the path of efficiently conveying their message. The pre-decemberist world revolved around an old, logocratic paradigm. The word was the law, the word was letting there be light, it drove the masses hysterical, reaching all the way into the most secluded places in the country. As soon as he 'broke the chains', a writer, a poet would cause a nation-wide uproar. I remember, around 1987, my dad was talking to a friend about some poem published in a paper, about how he's spotted a subversive acrostic about the regime. It was the word that wielded power, not the image. A fine artist could hope, perhaps, to some day make a show that would pass censorship, and initiating an anti-establishment performance, but the area of effect for such a message was negligible. The very next day, it would all be shut down, the artist would take a trip to the police station, any recording would have been confiscated, all there would be left, would be a vague story told by the few attendees. Today, the paradigm has shifted, the world has become visual, with a taste for the moving picture, and growing more and more apprehensive about the still image. Nowadays, fine arts can come up with a subversive message, at least at first, until the system's new type of captatio re-calibrates, in order to incorporate socially reactive artistic phenomena. It's the new way of neutering a corrosive discourse: you turn Nadejda from Pussy Riot into a pop diva, you convince a Vojna artist that Western Europe is nothing more than existential laziness, and you frame Petr Pavlensky for rape. America, Europe, and now Russia have very effective antibodies that can declaw a fierce discourse.</span></span><br />
<span style="color: #1d2129; font-family: helvetica, arial, sans-serif;"><span style="font-size: 14px;">On the other hand, those who do conjure up images out of nothing, especially workshop artists, they know that everything visibly fabricated is ephemeral, partial, subjective. Image becomes akin to mirage. Workshop practice strains the faith in imagery, and turns the artist into someone who will see the so-called external world as kabuki theater. Images offend less than words, because they merely unveil the world of its illusion, whereas a word influences the world. A single world can spell its demise. We've all been through this, thousands of golden words, forgotten, and a single crushing word spoken in anger remains forever standing.</span></span><br />
<span style="color: #1d2129; font-family: helvetica, arial, sans-serif;"><span style="font-size: 14px;">Before the revolution, there was still another kind of socially reactive art, one that would risk something, and had the potential to fix something. I'm talking about art cache. It was a 'cache' because it couldn't be showcased. The themes were forbidden or the style was not in accordance to realistic socialism norms. The artist would, however, make them for his own pleasure and that of a few others. The art cache served an individually therapeutic purpose, it was a way of cleansing your own soul.</span></span><br />
<span style="color: #1d2129; font-family: helvetica, arial, sans-serif;"><span style="font-size: 14px;">Ion Panaitescu (b. 1935 - d. 2013) graduated from the Fine Arts Academy under Vasile Kazar. In 1982, awaiting the Thirteenth Congress of the Romanian Communist Party, he produces a series of erotic woodcuts, where couples resembling the two Ceausescus experiment with more and more hardcore positions. He prints a series which he shows to a few friends. The word spreads, and police ransack his workshop in search for the woodcuts. They find no woodcuts, only the templates, which baffle the investigators, because they are mirrored.</span></span><br />
<span style="color: #1d2129; font-family: helvetica, arial, sans-serif;"><span style="font-size: 14px;">The initial idea is inspired by the Japanese woodcuts called 'shunga', roughly translated as 'spring imagery'. It's a type of erotic art stemming from the ukyo-e tradition, excellently mastered by Hokusai, Utamaro and Kunisada. The composition hearkens back to Japanese erotic woodcuts, but the line is rougher, more medieval, rather a slice, than a graceful outline. When he's not inspired by Japanese erotica, Panaitescu winks at 'The Origin of the World' by Courbet, or couples' yoga poses. Paradoxically, in the English translations of the Kama Sutra, 'congress' refers to coupling. Almost certainly, Panaitescu never had access to an English translation of the Kama Sutra, maybe only to samizdats of yoga techniques and poses, which were circulating at that time. The framework is provided by the fact that all those scenes of primal coupling are surrounded by excerpts from Communist propaganda books, many of them from previous PCR congresses. The simple overlapping of Communist ideals of gilded wood, and the acrobatic fornication of the two comrades, produces a sarcastic burst of laughter. Humour was a useful vent for keeping the spirit limber, that's why it's said that the best jokes are those from the Golden Age. It's an important trait of Romanian art, a red line and a place of power deserving of study and understanding. Once spring has sprung, we invite you to come see how Ion Panaitescu's show turns the slogan 'Let's do it all, comrades' into a reality. </span></span><span style="color: #1d2129; font-family: helvetica, arial, sans-serif; font-size: 14px;">Nice and tidy. (translation by Flavia Yasin)</span><br />
<div style="color: #1d2129; font-family: helvetica, arial, sans-serif; font-size: 14px;">
<br /></div>
</div>
<div>
<span style="color: #1d2129; font-family: "helvetica" , "arial" , sans-serif;"><span style="font-size: 14px;"><br /></span></span></div>
<div>
<span style="color: #1d2129; font-family: "helvetica" , "arial" , sans-serif;"><span style="font-size: 14px;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEicIiIQC7sL9NkplqyJ6R_TuS91mYlyh0ltmO2zeK6P_C9liOn3w987x0VNuU6iSXXm8JT9C-HhaVVC5c_BacnuiDxrf2X0NIV6vd1DFq1-fNtTq3aJM5-1J6I8cm-O5zn99U0mSIwG__M/s1600/_MG_2013.jpg" imageanchor="1"><img border="0" height="518" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEicIiIQC7sL9NkplqyJ6R_TuS91mYlyh0ltmO2zeK6P_C9liOn3w987x0VNuU6iSXXm8JT9C-HhaVVC5c_BacnuiDxrf2X0NIV6vd1DFq1-fNtTq3aJM5-1J6I8cm-O5zn99U0mSIwG__M/s640/_MG_2013.jpg" width="640" /></a></span></span><br />
<div>
<div style="background-color: white; color: #1d2129; display: inline; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 14px; margin-top: 6px;">
<br /></div>
</div>
<div>
<div style="background-color: white; color: #1d2129; display: inline; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 14px; margin-top: 6px;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjJCoUJSF5U34o-91GkK-w9DASi3nHNDuenozwyxu0Jyu_xOqnImF-HQbmIbLlQPB7DqjBjdrQq_9ytha_KPzpa77Nlm2UCQPOk_F3fd6CeP8Vb7gSgZx1-rBmEAl4Un6HsZvWtQYFRv3Q/s1600/_MG_2019.jpg" imageanchor="1"><img border="0" height="602" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjJCoUJSF5U34o-91GkK-w9DASi3nHNDuenozwyxu0Jyu_xOqnImF-HQbmIbLlQPB7DqjBjdrQq_9ytha_KPzpa77Nlm2UCQPOk_F3fd6CeP8Vb7gSgZx1-rBmEAl4Un6HsZvWtQYFRv3Q/s640/_MG_2019.jpg" width="640" /></a></div>
</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhFBfsCN-GzwKlOF_zykxsZy-2GtLr08bSacnjYuw2T3A63v46FP4ujj2oTGqCG39FyqDWqEuvRb7Zo0uk-hU-X5da0PPboIKwHa5I-Mv3DfNEdiM6tv7RKcW3VsASd7zxJ_SBLi3z8-ZM/s1600/_MG_2018.jpg" imageanchor="1"><img border="0" height="587" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhFBfsCN-GzwKlOF_zykxsZy-2GtLr08bSacnjYuw2T3A63v46FP4ujj2oTGqCG39FyqDWqEuvRb7Zo0uk-hU-X5da0PPboIKwHa5I-Mv3DfNEdiM6tv7RKcW3VsASd7zxJ_SBLi3z8-ZM/s640/_MG_2018.jpg" width="640" /></a></div>
<div>
<br /></div>
<div>
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi0lgpemLAHJxtzwtDEu2Wg2K9JhabZiLRNVbKlom6vx6kvBddXNMlyazqiPMEdK7J3Zvty6rEtwN2jZQ8CfQAYOQrku9Hr2DfGPXP2ksfSgs9VvFDtGY5kWiFeWSqnLNePK3vcHBXZgf0/s1600/_MG_2017.jpg" imageanchor="1"><img border="0" height="556" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi0lgpemLAHJxtzwtDEu2Wg2K9JhabZiLRNVbKlom6vx6kvBddXNMlyazqiPMEdK7J3Zvty6rEtwN2jZQ8CfQAYOQrku9Hr2DfGPXP2ksfSgs9VvFDtGY5kWiFeWSqnLNePK3vcHBXZgf0/s640/_MG_2017.jpg" width="640" /></a></div>
<div>
<br /></div>
<div>
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgKL-6I3MXlLI06XzrKmnsv3UymJFZN2uRcpFlMRF3BtiIpyrGxq4ZmrEMLm4mIm1YrE5jA4b6eTi1kOadob7lloSSimRZN_hyphenhyphenqfdQQ7OmC9CPxH_g7tdISFjwMrhK-K1SJxvrwiX2XkKg/s1600/_MG_2016.jpg" imageanchor="1"><img border="0" height="588" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgKL-6I3MXlLI06XzrKmnsv3UymJFZN2uRcpFlMRF3BtiIpyrGxq4ZmrEMLm4mIm1YrE5jA4b6eTi1kOadob7lloSSimRZN_hyphenhyphenqfdQQ7OmC9CPxH_g7tdISFjwMrhK-K1SJxvrwiX2XkKg/s640/_MG_2016.jpg" width="640" /></a></div>
<div>
<br /></div>
<div>
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhqlah-oukwWWTPskFN96HxBRgFyYgj96slpBrFYrfoKPXl-zQ4x6Mw8ThH5YvRHkMGdpgjJHqHt0aKaZZACCc-lsH8F0Rl-cr7dQrS8-1AUgInkYQPRd4otLZhWoajK39KSAAC82zok9I/s1600/_MG_2015.jpg" imageanchor="1"><img border="0" height="572" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhqlah-oukwWWTPskFN96HxBRgFyYgj96slpBrFYrfoKPXl-zQ4x6Mw8ThH5YvRHkMGdpgjJHqHt0aKaZZACCc-lsH8F0Rl-cr7dQrS8-1AUgInkYQPRd4otLZhWoajK39KSAAC82zok9I/s640/_MG_2015.jpg" width="640" /></a></div>
</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg4k4OSd7a4aVZ1mfHUdHsJuXLgDU7nrZcrwegFtPzS1qIBL70xnUbxO9I1b5_t394jOfPsVD-o3Hw77qQixIZCnuncAw-8ufniSMTJB9uxIeem9hX0-XGWJMpvQ0_ZGSGTpQUDBPGKm7A/s1600/_MG_2014.jpg" imageanchor="1"><img border="0" height="536" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg4k4OSd7a4aVZ1mfHUdHsJuXLgDU7nrZcrwegFtPzS1qIBL70xnUbxO9I1b5_t394jOfPsVD-o3Hw77qQixIZCnuncAw-8ufniSMTJB9uxIeem9hX0-XGWJMpvQ0_ZGSGTpQUDBPGKm7A/s640/_MG_2014.jpg" width="640" /></a></div>
<div>
<br /></div>
<div>
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhlu5-HtSUKvYzXK8Y2kzArsfyxFH_TpiwZ_vceblrxjWKagWjfGvG2xTDC3GvxGRNO92UrREOsR6-yeacHMoPRtKZlaYkHxxrEQbWrn_IY9Au9Ukxvk5o_A7NGmo4iVz7g5a-ft-DwIt8/s1600/_MG_2011.jpg" imageanchor="1"><img border="0" height="512" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhlu5-HtSUKvYzXK8Y2kzArsfyxFH_TpiwZ_vceblrxjWKagWjfGvG2xTDC3GvxGRNO92UrREOsR6-yeacHMoPRtKZlaYkHxxrEQbWrn_IY9Au9Ukxvk5o_A7NGmo4iVz7g5a-ft-DwIt8/s640/_MG_2011.jpg" width="640" /></a></div>
<div>
<br /></div>
<div>
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjCi13KqhIjGyLuThwnYGDfw4ZlpKH6PV_vS70cqZUfrXu_vLtnLMtaq3Fwwrpoa0_sO44C3eUDT29M1sZN6zOewApC1FI9yLyI8S9BWNIbkIqbTL996L7ucJ1SvtHcQZ-R_8MapyYMzK4/s1600/_MG_2010.jpg" imageanchor="1"><img border="0" height="530" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjCi13KqhIjGyLuThwnYGDfw4ZlpKH6PV_vS70cqZUfrXu_vLtnLMtaq3Fwwrpoa0_sO44C3eUDT29M1sZN6zOewApC1FI9yLyI8S9BWNIbkIqbTL996L7ucJ1SvtHcQZ-R_8MapyYMzK4/s640/_MG_2010.jpg" width="640" /></a></div>
<div>
<br /></div>
<div>
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi2HWLO6TnromjBgZQNpW2eubCE5b7NGuHUVZTlHcM0J33WQKSHIyfT-FoO8CCQy0TzhKLfBoRX0IJMBCm4mtw78bKARMIghTUOIKa1pX4gneZ7HibOotAtMyOUfrkaft0nBHH9Hd6kXN4/s1600/_MG_2009.jpg" imageanchor="1"><img border="0" height="524" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi2HWLO6TnromjBgZQNpW2eubCE5b7NGuHUVZTlHcM0J33WQKSHIyfT-FoO8CCQy0TzhKLfBoRX0IJMBCm4mtw78bKARMIghTUOIKa1pX4gneZ7HibOotAtMyOUfrkaft0nBHH9Hd6kXN4/s640/_MG_2009.jpg" width="640" /></a></div>
<div>
<br /></div>
<div>
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjdv5o9Us5fUhnziJiF_E8vuADyP3zxnylf2qKz_RPDn3wjhxNiOcp6SzFiLljXpSA_AjSwSv-P6QMaYPZ-tU-T-h9KsMtKITTJGLR-2VXhzN59tWPEoHNqStO3_ly9ORGVXVzBvMHCrYo/s1600/_MG_2008.jpg" imageanchor="1"><img border="0" height="544" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjdv5o9Us5fUhnziJiF_E8vuADyP3zxnylf2qKz_RPDn3wjhxNiOcp6SzFiLljXpSA_AjSwSv-P6QMaYPZ-tU-T-h9KsMtKITTJGLR-2VXhzN59tWPEoHNqStO3_ly9ORGVXVzBvMHCrYo/s640/_MG_2008.jpg" width="640" /></a></div>
<div>
<br /></div>
<div>
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhPENNjoaEoKcOoNFKsmyif_YJ3TX50_9YZFS9WHPBY4-5cC6NelYZXUt0IJxYdjl4HPRRpN_FGWbKPVZtTYPKpRr0-k5ccwy9pcRgicRFmrLzngya8t6uPKQtXW7td5lYYpHWy2CEqKx8/s1600/_MG_2007.jpg" imageanchor="1"></a><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh8SQhnfn7cYBtLPBpilzbBgud1-ESLxrLkHfpVXCgHPEQdRqK8y0euQNeImstlXiUH068EKBy5jDYrT9-4Ylen0zghQs8s7-z7GE-NhmXODbFoK7Y0au7kmmNLCV_XrIdhEBojEW3HR8c/s1600/_MG_2006.jpg" imageanchor="1"><img border="0" height="514" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh8SQhnfn7cYBtLPBpilzbBgud1-ESLxrLkHfpVXCgHPEQdRqK8y0euQNeImstlXiUH068EKBy5jDYrT9-4Ylen0zghQs8s7-z7GE-NhmXODbFoK7Y0au7kmmNLCV_XrIdhEBojEW3HR8c/s640/_MG_2006.jpg" width="640" /></a><img border="0" height="522" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhPENNjoaEoKcOoNFKsmyif_YJ3TX50_9YZFS9WHPBY4-5cC6NelYZXUt0IJxYdjl4HPRRpN_FGWbKPVZtTYPKpRr0-k5ccwy9pcRgicRFmrLzngya8t6uPKQtXW7td5lYYpHWy2CEqKx8/s640/_MG_2007.jpg" width="640" /></div>
<div>
<br /></div>
<div>
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjvpFz8os9-v11ezLECpZ5OS7lHlTFnp2ovoFOhv_G7pWNXPFG75U2y4M13PoaGkB2lvN6_jmjJ4SO9LLp7d1Wd0_sZPyY3tk1B2JFjn8b1Owuud7GeO7zwNcMEwHTGmwafF-yczPA5bJE/s1600/_MG_2005.jpg" imageanchor="1"><img border="0" height="450" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjvpFz8os9-v11ezLECpZ5OS7lHlTFnp2ovoFOhv_G7pWNXPFG75U2y4M13PoaGkB2lvN6_jmjJ4SO9LLp7d1Wd0_sZPyY3tk1B2JFjn8b1Owuud7GeO7zwNcMEwHTGmwafF-yczPA5bJE/s640/_MG_2005.jpg" width="640" /></a></div>
psihopompexhttp://www.blogger.com/profile/01957495542128629772noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5263386027673792491.post-85520167242627602502016-11-03T05:02:00.003-07:002016-11-14T00:37:36.816-08:00text de vernisaj - "Gili a murit # 4" de Gili Mocanu<div style="text-indent: .5in;">
<span style="color: #333333; font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">De moarte nu vorbești pentru că o provoci, nu-i spui pe nume
pentru că aude și vine. Cînd e prezentă în cameră atunci cînd cineva a murit,
se maschează oglinzile în așa fel încît ea, mare amatoare de multiplicare, să
nu poată folosi reflexia speculară. Cu ea încingem un fel de dans ritualic în
care ne prefacem că nu există, o atacăm pe flancuri sau îi întoarcem spatele.
Este, pînă la urmă, o tehnică de luptă; îmi aduce aminte de un documentar cu
cimpanzei în care înfruntarea dintre cei doi rivali debutează cu un foarte
amuzant joc al eschivei. Cimpanzeul șef, cel care este atacat, tronează în fund
asupra teritoriului. În momentul cînd apare pretendentul, cimpanzeul – rege se
preface multă vreme că celălalt nu există, privește peste tot numai la inamic
nu, e interesat de fiecare firicel de iarbă numai de prezența pericolului nu.
Sigur, încăierarea e inevitabilă însă reflexul acesta de a amîna, de a întîrzia
climaxul, e unul natural. Oamenii normali, stîlpii societății, noi toți
practic, avem în arsenalul nostru de luptă această armă. E o tehnică care amînă
inevitabilul, prelungește viața călduță, confortul, somnul, vacanțele,
maschează dramele în favoarea depresiilor.<o:p></o:p></span></div>
<div style="text-indent: .5in;">
<span style="color: #333333; font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Există pentru artiști și o altă opțiune. E varianta atacului
frontal. Pînă la urmă, în ciuda tuturor comentariilor, moartea e subiectul
principal. E singurul subiect ce nu dispare cînd mijloacele de producție
evoluează sau cînd pacea universală a fost atinsă. Ea e catalizatorul oricărei
plăceri individuale și colorează orice sentiment uman. Fără ea, vorba poetului,
nu mai ai casă-n care să te întîmpine cuvinte calde. Artistul e însă dator, mai
devreme sau mai tîrziu, să-i iasă fățiș în cale. E un joc de șah,<span class="apple-converted-space"> </span><strong><i>Hîrcei</i></strong><span class="apple-converted-space"> </span>îi
plac jocurile. E un mister de ce-i place emulația, asta ar presupune că admite
că poate pierde partida. N-o pierde însă niciodată. Cît timp însă joacă, e
monomaniacă, nu face altceva. Prin această provocare riscantă, artistul cîștigă
timp. Este timpul cu adevărat intens, trăit din plin, extatic, de o concretețe
plenară.<o:p></o:p></span></div>
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><br /></span>
<br />
<div style="text-indent: .5in;">
<span style="color: #333333; font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">E important să pui totul în joc,<span class="apple-converted-space"> </span><em>să
nu fii chill</em>; în cazul artistului plastic, tabla de șah e
verticală, acolo vei pune tot ce crezi că deții. Ai nevoie de liniște, orice
bruiaj te va deturna doar pe tine,<span class="apple-converted-space"> </span><em><b>Nemiloasa</b></em><span class="apple-converted-space"><b><i> </i></b></span>are o concentrare de
fier. Cum poți juca? Există două tipuri de strategii. Prima implică umor.<span class="apple-converted-space"> </span><em><b>Funesta</b></em><span class="apple-converted-space"><b><i> </i></b></span>este luată la mișto.
Craniile vor rîde, Ea e înfățișată ca o caricatură a firii, descărnată,
ridicolă, un instrument esențial dar inutil al transcendenței. Ea nu schimbă
viața, îi produce un nou început. E o babă proastă cu o singură idee fixă. E și
ea manipulată de ceva mai presus decît ea, ca noi toți, e prietena noastră
hidoasă, sperietoarea de ciori a sufletelor slabe. Această tarantelă poate fi
jucată un timp,<span class="apple-converted-space"> </span><em><b>Albitura</b></em><span class="apple-converted-space"> </span>nu are umor, perplexitatea ei în fața
hazului nu durează mult. Riști să ți-o iei dacă insiști prea mult. Ca să
continui șahul ai nevoie de o strategie mai puternică. Ceva ce instaurează un
pic seriozitatea. Artistul trebuie să găsească puterea să devină un fel de
fashion designer funerar. I se va propune<span class="apple-converted-space"> </span><em><b>Descărnatei</b></em><span class="apple-converted-space"><b><i> </i></b></span>tot soiul de veșminte
colorate. Vor fi pînze colorate, evident. I se va propune mai întîi un costum
pentru momentul cînd cutreieră mările.<span class="apple-converted-space"> </span><em><b>“Oarba</b></em>”, cum îi spun
marinarii, va fi o tigvă solară neagră, scursă, deasupra unei bărci de tip
gondolă, scursă și ea, plutind pe mări verzi – fetide. Pentru viața în cetate,
i se va propune o variantă subtilă, în urbe nu poți să defilezi cu glugă sau
machiat sangvin, nu te va lua nimeni în seamă sau vei intimida la fel de mult
ca un personaj de Haloween. Astfel<em><b>,
Năpraznica</b></em><span class="apple-converted-space"> </span>va
deveni un fulger negru, invizibil pentru cetățeni, dar eficient precum e
curentul electric. La malul mării, pe grinduri, va fi un curcubeu ce bîntuie
serile. Pentru constructori, cei ce luptă împotriva zădărniciei punînd piatră
peste piatră,<span class="apple-converted-space"> </span><em><b>Distrugătoarei</b></em><span class="apple-converted-space"> </span>i se va propune să fie o absență, va
fi ruptura din coloană. Pentru doamne, ea va avea gheare ce strîng geneza
într-o menghină fără ieșire. În natură, unde omul simte că viața este
pretutindeni, acolo unde mediul palpită ca și el,<span class="apple-converted-space"> </span><em><b>Secerătoarea</b></em><span class="apple-converted-space"> </span>va pune coasa în funcțiune pentru a
transforma copacul în buștean, șarpele într-un furtun organic, omul în tigvă,
pasărea într-o găină fără cap. La final, artistul îi va confecționa un costum
grandios,<span class="apple-converted-space"> </span><em><b>Călătoarea</b></em><span class="apple-converted-space"> </span>se va transforma într-un Titanic tras
la mal așteptînd îmbarcarea. Vaporul n-are fereastră, rampa îl întîmpină, însă
nu permite accesul, Caron mai trebuie să aștepte ceva, o vreme, un an, un timp.<o:p></o:p></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><br /></span>
<br />
<div class="Standard">
<span lang="EN-GB"><span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><br /></span></span>
<span lang="EN-GB"><span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><br /></span></span>
<span lang="EN-GB"><span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><i>english translation by Flavia Yasin</i></span></span><br />
<span lang="EN-GB"><span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><br /></span></span>
<span lang="EN-GB"><span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">You speak
not of death lest you provoke it; you call it not by its name, lest it hear it
and come running. When it's in the room where someone's died, you cover the
mirrors, so that it, a great lover of multiplication, cannot make use of its
specular reflection. We dance a ritualistic dance with it, where we pretend it
doesn't exist, we launch a flank attack at it, or we turn our backs on it. It
is, after all, a fighting tactic; it reminds me of a documentary about
chimpanzees, where the confrontation between two rivals starts off with a
rather amusing game of avoidance. The chief chimpanzee, the one under attack,
sits, lording over the territory. The moment the challenger appears, the
chimpanzee-king pretends, for the longest of times, that the other doesn't
exist, keeps his gaze locked on anything but the enemy, he takes a keen
interest in every blade of grass, everything except the presence of danger.
Obviously, the scuffle is inevitable, but this reflex of delaying climax, is a
natural one. Normal people, pillars of society, basically all of us, we have
this weapon in our arsenal. It's a technique of delaying the inevitable,
prolonging lukewarm living, comfort, sleep, vacations, masking drama in favour
of depression.<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="Standard">
<br /></div>
<div class="Standard">
<span lang="EN-GB"><span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Artists have
access to another option, however. Head-on attack. After all, in spite of all
the comments, death is the main subject. It's the only subject that doesn't
fade away with the evolution of means of production, nor when universal peace
has been attained. It's the catalyst for every individual pleasure, and it
tints every human sentiment. In its absence, as the rhyme goes, you have no
home to greet you warmly. The artist, though, must face it sooner or later. It's
a chess game, <b>The Hag</b> loves games. It's a mystery why she so loves
emulation, that would imply she could lose the match. She never loses a game,
not once. But, so long as she's playing, she's one-track-minded, she does
nothing else but play. Through this risky challenge, the artist buys time. It's
a truly intense time, lived to its fullest, ecstatically, immensely concrete.<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="Standard">
<br /></div>
<div class="Standard">
</div>
<div class="Standard">
<span lang="EN-GB"><span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">It's
important to gamble it all, to <i>not keep your cool</i>; in the case of the
fine artist, the chessboard is vertical, that's where you'll be putting all
your stakes. You require silence, any interference will only hinder you, <b>The
Ruthless</b> has unwavering concentration. How to play? There are two types of
strategy. The first implies humour. <b>The Sombre</b> is the butt of the jokes.
The skulls will laugh, She will be portrayed as a caricature of being, flayed,
ridiculous, an essential but pointless instrument of transcendence. She doesn't
change life, merely resets it. She's a single-minded, stupid old hag. She's
also being manipulated by something higher than herself, as are we all, she's
our hideous friend, the scarecrow of weak souls. This tarantella can be played
for a time, <b>The Pale One</b> has no sense of humour, her perplexity in the
face of chess won't last long. You risk kicking the bucket if you insist on
playing for too long. To keep the chess game going, you will need a stronger
strategy. Something to turn things a little more serious again. The artist must
muster the strength to become a funerary designer of sorts. He will present <b>The
Haggard</b> with all sorts of colourful garments. There will be colourful
clothes, obviously. She will first be offered a costume for her sea travels. <b>The
Blind</b>, as sailors have named her, will be a blackened solar skull, drained,
atop of a gondola-type boat, also drained, floating on fetid-green seas. For
life within the castle walls, she will be suggested a subtle variant, one
cannot simply strut around town flaunting a hood or sanguine make-up, no one
will take you seriously, and you will be about as intimidating as a Halloween
character. Thus, <b>The Thunderous</b> will become black lightning, invisible
to city-dwellers, but as effective as electrical current. At the seaside, on
the levees, she will be a rainbow haunting the evenings. For builders, those
who fight against futility by stacking stones, <b>The Destroyer</b> should
perhaps be an absence, she could be the tear in the column. For ladies, she
will have claws gripping at genesis like an inescapable vice. In nature, where
man feels life all around him, where the environment sighs and heaves as well, <b>The
Reaper</b> will employ her scythe to turn tree into log, snake into hose, man
into skull, bird into a headless chicken. At the end, the artist will tailor
her a grand costume, <b>The Wanderer</b> will turn into a shored up Titanic,
awaiting boarding. The ship has no windows, the ramp is lowered, but does not
permit access, Charon has yet some waiting ahead of him, perhaps a year,
perhaps a time.<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="Standard">
<br /></div>
<div class="Standard">
<span lang="EN-GB"><br /></span></div>
<div class="Standard">
<br /></div>
</div>
<div style="text-indent: .5in;">
<span style="color: #333333; font-family: "georgia" , serif;"><br /></span></div>
<div style="text-indent: .5in;">
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiFQBru54lnkqdWxJ1eWeJ2u2eO1fM3mPs2eFD8D-vIuHDUyZS0bhQSeovafLQUfBetaiB0BgF1rcTzL2S3b01pRgPX7HtAJr_371vHa3VJ7p6T2mbpadZR_9rXZGyKmk-KQXi1mxVEka4/s1600/-Coloana+sparta+-%252C+acril+pe+panza%252C+06-2010%252C+120x150+cm.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiFQBru54lnkqdWxJ1eWeJ2u2eO1fM3mPs2eFD8D-vIuHDUyZS0bhQSeovafLQUfBetaiB0BgF1rcTzL2S3b01pRgPX7HtAJr_371vHa3VJ7p6T2mbpadZR_9rXZGyKmk-KQXi1mxVEka4/s640/-Coloana+sparta+-%252C+acril+pe+panza%252C+06-2010%252C+120x150+cm.jpg" width="502" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Gili Mocanu -Coloana sparta - acril pe panză, 2010, 120 x 150 cm</td></tr>
</tbody></table>
<span style="color: #333333; font-family: "georgia" , serif;"></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjSx77gU3SVBISOzSZ-Xf8s14QNKsLx0rA_x9QCSQg_xbdgF8X85k9e2-VZnkI2FZ_VcQjcUw8sk7xvFuw-aLPtXkV1utOsuXkGGCOXcV2jmD6ks7TO2wb39rp9tFCfKcU_dep2XfaJcbA/s1600/crop+1.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjSx77gU3SVBISOzSZ-Xf8s14QNKsLx0rA_x9QCSQg_xbdgF8X85k9e2-VZnkI2FZ_VcQjcUw8sk7xvFuw-aLPtXkV1utOsuXkGGCOXcV2jmD6ks7TO2wb39rp9tFCfKcU_dep2XfaJcbA/s640/crop+1.jpg" width="632" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Fără titlu - acrilic pe pînză, 200 x 200 cm, 2013</td></tr>
</tbody></table>
<span style="color: #333333; font-family: "georgia" , serif;"></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhhuaLPmcC9Xb2xAr4siFWs8ayi_FsYy82oBDZdoHT1tue7NfErAET5QDSfsAgxA1WMvMxHUU5UGt_G2QGmcKwYX7qU06Dt0bCr3q6IBWFuc15-pmDBZIecUNffbyahCB2O96bRDryNvas/s1600/Moartea+pe+mare%252C+acril+pe+panza%252C+2010%252C+100x140+cm.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="454" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhhuaLPmcC9Xb2xAr4siFWs8ayi_FsYy82oBDZdoHT1tue7NfErAET5QDSfsAgxA1WMvMxHUU5UGt_G2QGmcKwYX7qU06Dt0bCr3q6IBWFuc15-pmDBZIecUNffbyahCB2O96bRDryNvas/s640/Moartea+pe+mare%252C+acril+pe+panza%252C+2010%252C+100x140+cm.jpg" width="640" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Gili Mocanu - Moartea pe mare, acrilic pe panza, 2010, 100 x 140 cm<br />
<br />
<br />
<br />
<br /></td></tr>
</tbody></table>
<div style="text-indent: .5in;">
<span style="color: #333333; font-family: "georgia" , serif;"><br /></span></div>
<div style="text-indent: .5in;">
<span style="color: #333333; font-family: "georgia" , serif;"><br /></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div style="text-indent: .5in;">
<span style="color: #333333; font-family: "georgia" , serif;"><br /></span></div>
psihopompexhttp://www.blogger.com/profile/01957495542128629772noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5263386027673792491.post-26603072660089220622016-10-17T12:37:00.000-07:002016-10-17T12:37:23.906-07:00Coaie pătrate - text în jurul unei lucrări de Constantin Petrașchievici expusă la MARe de Noaptea Galeriilor<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Coaie pătrate<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">A: Bine c-am
ajuns iar la subiectul ăsta... m-am plictisit, sună ca o mantră deja. S-ar zice
că trecem printr-o criză prietene.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">B: Chiar trecem,
de aia e foarte util să ne lămurim asupra subiectului, nu crezi?<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">A: Să zicem. Și
deci tu despre lucrarea asta zici că mai degrabă coaiele sunt importante și nu
pula.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">B: Da. Nu știi că
există și expresia </span>“coaie p<span lang="RO">ătrate</span>”?
<span lang="RO">Și desemnează o mare concentrație de
bărbăție pe centimetru pătrat. Un bărbățoi. Ce-mi place în treaba asta e că
aici nu-i vorba nici măcar despre coaie ci e vorba despre pătrat sau cub. Coaie
pătrate sau cubice, înțelegi?</span><o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">A: Nu prea.
Luminează-mă, rabi (:<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">B: Păi da, dintre
toate formele geometrice de bază pătratul e singurul care nu poate fi extras
direct din natură?<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">A: Ce? Cum adică?
<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">B: Spre exemplu
la ideea de cerc ai putea ajunge contemplînd soarele la apus sau la răsărit,
luna plină sau cine știe ce pietre șlefuite de mare însă la pătrat nu ajungi
contemplînd natura. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">A: Dar triunghiul
echilateral? Nici pe ăsta nu-l găsești pe toate drumurile.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">B: Haha, cred
totuși că există unghiuri ciudate prin peșteri sau la anumite cristale de sare,
nu? Triunghiul echilateral însă e un construct mental ce depășește experiența
directă, da.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">A: Bun, și ce are
sula cu ... cuburile?<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">B: Ah, ia stai.
Mai e ceva cu pătratul vs. triunghiul. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">A: Ce?<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">B: Pătratul
devine cub în 3D în vreme ce triunghiul devine piramidă. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">A: Da, și?<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">B: Păi piramida
are un caracter falic, s-ar fi stricat compoziția dacă coaiele ar fi fost
piramidale.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
A: Hahahaha!<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
B: Da, astfel lucrarea are și umor și e și o bună
exemplificare a bărbăției. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
A: Exemplificare a
bărbăției? Atenție, bre, astea-s subiecte delicate în …Europa.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
B: Da, știu, mă doare-n… ha! Vezi că de-njurat înjurăm cu
“pul<span lang="RO">ă</span>”. Dar vezi, aici ne păstrăm în lume, o
înjurătură e tot timpul umană, enervează cel mult, însă nu produce nedumerire.
Apariția pătratului în natură, coaiele pătrate, e o hibridizare imposibilă.
Acest tip de transformare imposibilă e o datorie a bărbăției. Înainte existau
ritualuri de trecere prin care erai provocat să produci această transformare,
nu?<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
A: Da bre, ultima de care știu era armata. Am eu vaga senzație
că armata nu prea era fericită cînd vedea la vreun răcan niște coaie pătrate.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">B</span>: N-aș fi
chiar așa sigur, caracterul ieșea la iveală.
Așa…<span lang="RO">pătratul și cubul sunt
forma construcției, fără el nu poți ridica un zid. A fi bărbat și nu doar
mascul înseamnă să treci de la aspectul falic și să ajungi să iei în calcul și
aspectul testicular al ființei dragă prietene.</span><o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">A: Hahahahahaha!
Aspectul testicular al ființei!!! Vreau să reînvie Noica!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">B: Da moncher,
asta-nseamnă să fii... căpcăun, să treci de la coaie ovale la coaie pătrate.
Voila!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<span lang="RO" style="font-family: "Calibri",sans-serif; font-size: 11.0pt; line-height: 101%; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US;">(conversație
surprinsă, culeasă și redată lumii în jurul lucrării lui Petrașchievici) </span><br />
<span lang="RO" style="font-family: "Calibri",sans-serif; font-size: 11.0pt; line-height: 101%; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US;"><br /></span>
<span lang="RO" style="font-family: "Calibri",sans-serif; font-size: 11.0pt; line-height: 101%; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US;"><br /></span>
<span lang="RO" style="font-family: "Calibri",sans-serif; font-size: 11.0pt; line-height: 101%; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhXluHQPWE90k1Ow4rKSRIHaAlgB5aXGdMaS3OLqX4Vrv_U2iXXlb25-veMvszrHpmuvN1M3rDYJJgDsyD_FGU-eDUjCWEjltcTmLcDN-DRJkN6gvGScbHKNRgkUsAHtBsQBKJZU4JmLxI/s1600/14.+Constantin+Petraschievici.jpg" imageanchor="1"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhXluHQPWE90k1Ow4rKSRIHaAlgB5aXGdMaS3OLqX4Vrv_U2iXXlb25-veMvszrHpmuvN1M3rDYJJgDsyD_FGU-eDUjCWEjltcTmLcDN-DRJkN6gvGScbHKNRgkUsAHtBsQBKJZU4JmLxI/s400/14.+Constantin+Petraschievici.jpg" width="300" /></a></span>psihopompexhttp://www.blogger.com/profile/01957495542128629772noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5263386027673792491.post-76994161244346844332016-10-17T05:04:00.001-07:002016-10-17T05:06:34.441-07:00Text despre o lucrarea "Peisaj" de Gili Mocanu - expusă în expoziția "Mai mult ca abstractul" de la MARe<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Imaginea fixă are
un statut ontologic special. Ea se oferă plenar, dintr-un foc, și pare că nu
ascunde nimic. Ar putea fi vehicolul optim al sincerității. Așa s-ar zice,
imaginea mai degrabă decît cuvîntul ar fi hermesul ideal al sufletului. Și
totuși, deși se oferă complet, ea nu dezvăluie tot. Rămîne un rest, un parfum ,
o deschidere spre un alt orizont semnificativ pe care imaginea plastică sau
imaginea fixă o poartă cu sine. Acest lucru trebuie lămurit de obicei de către
exegeții imaginilor. <o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">În lucrarea de
față a lui Gili Mocanu putem începe cu titlul. </span>“Peisaj” te trimite cu <span lang="RO">gîndul la ceva natural. E o pistă greșită,
acolo nu e vorba despre natură, peisajul este unul mental și, în cazul de față, e
unul urban. Mai precis, dacă l-am întoarce la 180 de grade, am putea identifica
trei coloane dorice fără capiteluri iar ,în plan secund, observăm o aglomerație
de construcții moderne ce sugerează un megalopolis de tip </span>“<span lang="RO">perete de zgîrie nori”. Gili, de fiecare
dată cînd spune ceva despre lucrările lui, spune că totul e spus pe șleau și că
nimic nu e pus la întîmplare. Că dacă-ți însușești minimal parametrii de interpretare
atunci </span>“citirea” <span lang="RO">lucrării nu
e dificilă. Astfel, lucrarea se referă la un peisaj mental, care e urban, are
în prim-plan trei coloane fără capiteliu și totul e întors cu susul în jos. În
chiar mijlocul cerului de un albastru nouros, în chiar locul unde te-ai aștepta
să fie soarele, observăm o deschizătură, un chepeng rotund într-o altă
dimensiune. Scara ce se deschide are trei trepte. Astfel, ne-am putea gîndi că
e vorba despre o viziune, o epifanie. O ilustrare a felului cum că singura
ascensiune ce duce undeva e treapta roz din cer. Idealul de urmărit este acel
tip de ascensiune, sufletul e invitat să renunțe la construcții sociale care
avansează doar pînă la un anumit nivel, i se sugerează să nu încerce nici în
manieră clasică (vezi coloanele dorice), ci să anuleze construcția în
realitatea materială pentru un salt mortal în cer. Dar cum? Cum ar putea fi
făcut acest lucru? Răspunsul îl avem în față, nu trebuie decît să întoarcem
pînza. Astfel, lumea cu susul în jos devine lume bine instaurată în cer.
Peisajul urban sucit devine o simplă emanație greoaie a tăriilor. Prin scară se
cade în lume și fiecare construcție va avea consistență doar dacă e înfiptă-n
firmament. Construcția e posibilă doar cu ajutorul invizibilului. Lucrarea
devine o hartă a felului cum poți privi lumea și construcțiile într-o cheie
idealist esențialistă. Ceva rar acum, ceva ce poate fi spus doar în șoaptă, în
sotto voce, ceva ce poate fi doar lecție individuală și nu retorică socială,
ceva ce ține de sete și te face să crezi că nu are cum să nu existe apă de
vreme ce...</span><o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiFF2qyc10GZQDJus14UxgOLn3U7Loz7pYu3hx-NNwV8W4Ru67ccUbqXWmV0C3QS-Ys5UzV4nV1lC1xgiHnPD0ASAXE4b0rsnkvGpUS1bOO0Qhhv-fUTbsPAjgmYBf_7RavCDvqkA7SwKQ/s1600/peisaj.jpg" imageanchor="1"><img border="0" height="478" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiFF2qyc10GZQDJus14UxgOLn3U7Loz7pYu3hx-NNwV8W4Ru67ccUbqXWmV0C3QS-Ys5UzV4nV1lC1xgiHnPD0ASAXE4b0rsnkvGpUS1bOO0Qhhv-fUTbsPAjgmYBf_7RavCDvqkA7SwKQ/s640/peisaj.jpg" width="640" /></a></span></div>
psihopompexhttp://www.blogger.com/profile/01957495542128629772noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5263386027673792491.post-17779582784928283512016-10-17T00:48:00.001-07:002016-10-17T04:52:39.284-07:00Consistența amintirilor - text despre lucrarea "Generation Loss" de Michele Bressan de la expoziția "Mai mult ca abstractul" (MARe)<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"> <o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"> Nu mai știu exact unde am auzit asta, sau unde
am citit-o, dac-am citit-o, se spune că uitarea este un instrument al eului. La
vreun psihanalist am citit-o, mai mult ca sigur. Fără uitare nu-i cu putință
memoria sau, mă rog, memoria atașată de un om cu sentimente. Adică, ne e cu
neputință să ne imaginăm un om cu memorie perfectă. El va fi un autist ca Rain
man, așa arată și Dumnezeu probabil, un atoatecunoscător insensibil, de aia nu
ne putem imagina nimic în specie aeternitas, raiul ne va plictisi iar cu iadul
ne vom obișnui... Excesul de memorie nu e un instrument în arsenalul unui om
bun. Posibilitatea de a te ierta pe tine sau pe alții necesită o memorie
precară. Știu că egiptenii nu prezervau creierul în ritualurile funerare,
găseau că nu e relevant pentru suflet. Pînă și un rinichi era mai util. Să
revenim, memoria are nevoie de uitare. Pare logic, eul e un constructor, el
trebuie să facă selecția pietrelor pe care poți construi ceva care să nu se surpe.
Are totuși nevoie și de goluri, altfel arhitectura eului e doar bloc inform și
nu poate deveni construcție stabilă. E o metaforă aici, da, cărămizile pline ar
fi amintirea experiențelor plăcute iar </span>golurile ar <span lang="RO">fi amintirile neplăcute. Trebuie făcută însă o
selecție. Vor fi mai multe cărămizi decît goluri drept pentru care selecția
amintirilor neplăcute va fi drastică. Și totuși, pînă și cărămizile pline, și
amintirile plăcute au consistența unui ecran de fum. De obicei ele sunt
revizitate, sunte retrăite, de fiecare dată prin rememorare sunt îmbogățite,
mitul personal ia proporții. E tot un fel de uitare, o digestie a propriului
psihism, și în acest proces realitatea dispare încetul cu încetul iar de lucrul
acesta nici că-ți mai pasă, simți că Uroburos în sfîrșit și-a mușcat coada, se
consumă pe sine la nesfîrșit. Ce rămîne în urma tuturor iubirilor și
nefericirilor noastre este o umbră, un parfum ce se va dilua la nesfîrșit pînă
ce sfîrșitul se va sfîrși. Aceste buruieni ideatice îmi treceau prin cap vizionînd filmul lui Michele Bressan. E vorba despre o
filmare a Casei Poporului, acest Domus Aurea construit pentru post-apocalipsă.
Filmarea este realizată pe casetă VHS. După puține secunde e montată copia
fidelă pe o altă casetă VHS și tot așa de cîteva ori. Cu fiecare copiere de pe
o casetă pe cealaltă se pierde informație și apar puricii. Puricii sunt atît
uitare cît și radiație cosmică captată de mijloacele de înregistrare moderne.
Finalul este, inevitabil, o pîclă de purici, cortina se lasă, realitatea
dispare prin exces de revizitare și recopiere. Konec.</span><o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<a href="http://www.michelebressan.ro/generation-loss">Generation Loss - Michele Bressan</a></div>
psihopompexhttp://www.blogger.com/profile/01957495542128629772noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5263386027673792491.post-55285756278970982532016-10-16T02:35:00.001-07:002016-10-16T03:37:36.246-07:00Love is in the air - text despre o lucrare a lui Ion Nicodim din expoziția Mai mult ca abstractul de la MARe<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"> <o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: large;"><span lang="RO">Dintotdeauna m-am
simțit stingher în fața monumentelor. Mi se păreau sumbre, apăsătoare sau pur
și simplu îngrozitoare. Multă vreme am crezut că am reacția asta pentru că sunt
agorafob însă m-am înșelat, nici micile statui din părculețe cochete nu le
simțeam aproape. Am încercat multă vreme să-mi înțeleg respingerea asta. Am
doar explicații parțiale. Nu sunt un mare iconoclast ca să am o stare de
inconfort în preajma chipului cioplit, cu mama am relații cordiale, cu tata la
fel, legenda golemului mă fascinează chiar, pe plajă la mare, mic copil fiind,
făceam tot timpul un antropoid în
mijlocul clasicului castel de nisip, îmi place cartea și ideile însă sunt
sensibil și la carnalități. Nimic din dinamica psihică uzuală n-ar putea să
explice de ce monumentele sunt pentru mine mai degrabă un loc al întristării
decît unul al bunei dispoziții. O posibilă clarificare mi-am făcut-o privind
lucrarea de față a lui Ion Nicodim. Obiectul face parte dintr-o serie celebră a
lui. Artistul le boteza </span>“<span lang="RO">coloane”
deși ele erau mai degrabă stele, nu susțineau un ansamblu, o construcție, ci
erau soclu longilin pentru un organ familiar – inima. Ce e decisiv în seria de
lucrări ale lui Nicodim este că materialul inițial din care erau confecționate
era chiripiciul. Procesul prin care sculptorul modelează inima din pămînt, o
construiește ca și cum ar fi a unui gigant și o plasează pe un soclu e în sine
fermecător. E copilăresc și înduioșător. Clinciul e că lucrurile nu se consumă
în retorică romantică serenă de pension. Există o tensiune subtilă plasată cu
voie sau fără de voie. Chirpiciul e material de construcție dar e și compost de
îngropăciune. Un monument are ca premise ale existenței lui un eveniment trecut
sau unul atemporal. Cele care încremenesc sau proslăvesc trecutul sunt cele pe
care le detest din tot sufletul. În
jurul lor sunt doar fantome, morți și dispăruți. Singurele suportabile sunt
cele care au ca subiect un eveniment universal și atemporal.Coloana infinitului
nu e doar o sculptură închinată morților din primul război mondial ci și o
metaforă a oricărei ascensiuni spirituale. Ei bine, Nicodim a făcut cîteva stele-coloane
cu inimă-n vîrf. S-ar putea spune că a picat în manierism, că forma e cam
aceeași și toate monumentele-inimă de chirpici ar fi putut fi o singură
lucrare. Ei bine nu, de abia acum intră în joc materialitățile, proporțiile și
culorile. Monumentul cordului suportă toate tribulațiile posibile. E ca un fel
de teatru No al stărilor inimii. Fiecare lucrare e o radiografie a unei
arhitecturi sufletești. Inimile pot fi cu soclul mare, albe, osificate și reci
sau simple și sincere, de culoarea chirpiciului, sau mici, cochete și mîndre în
vărf cu pene multicolore și cu soclul subțire-lunguieț, unele au soclul galben
luminos iar inima e de un alb- polar, altele sunt invers, inima explodează
galben-iradiant din soclul spelb. Unele inimi sunt mici, meschine, disproporționat
de mici față de coloanele care le susțin. O inimă are un soclu minuscul iar ea
este albastră și supradimensionată. În instalația din 1992 realizată la sediul
UNESCO de la Paris există un detaliu important. În prim plan Nicodim a plasat o
inimă de chirpici fără soclu, ea funcționînd ca o călăuză pentru celelalte.
Soclul dispare, elevația și venerația inutilă par rizibile. E o punere în abis
a monumentalității, a acestui blestem funerar al sculpturii. Lucrarea din
colecția MARe e complet albastră și nu e, cum ne-am aștepta, din chirpici. E un
mulaj după chirpici după care totul e turnat în fibră de sticlă, un material
contemporan care nu are mari calități plastice. Aici nu e vorba de o
autopastișare ci de o nouă descriere a caracterului erotic al lumii moderne din
fibră de sticlă – versatil, mimetic, lipsit de viață și neelastic, bleu marin
cerebral, ezitant, retractil, rațional și abisal.</span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: large;"><span lang="RO"><br /></span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: large;"><span lang="RO"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhPnUd-n7NEsoGqamWJ5oqjxIPTmQJDSeJaaW8YiNYCyLQx7TdF01ArbpRSBqJQ_RQSlDDQ3pZhUaDF7Oy7QI6cAc2gNTQm-95fsgAyYw9yP2snkA2OCac3JFWSCkLKBBZ6syHd8SXZlhk/s1600/inimi.jpg" imageanchor="1"><img border="0" height="360" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhPnUd-n7NEsoGqamWJ5oqjxIPTmQJDSeJaaW8YiNYCyLQx7TdF01ArbpRSBqJQ_RQSlDDQ3pZhUaDF7Oy7QI6cAc2gNTQm-95fsgAyYw9yP2snkA2OCac3JFWSCkLKBBZ6syHd8SXZlhk/s640/inimi.jpg" width="640" /></a></span></span><o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: large;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-size: large;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiqwr13LxyaQ5QURz1iY1CpIp2eLbMDvgKRm_Y6_FZU8zh4i6vK9ykE13mGJGUwJepaG4Ut1lAmohIBEAs8ByiHKchG7qiT1OvHON_4f4jrE4e8fpGFlk6gAiiJPG9K4zzNxBMWMIA2Ess/s1600/inima+MARe.jpg" imageanchor="1"><img border="0" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiqwr13LxyaQ5QURz1iY1CpIp2eLbMDvgKRm_Y6_FZU8zh4i6vK9ykE13mGJGUwJepaG4Ut1lAmohIBEAs8ByiHKchG7qiT1OvHON_4f4jrE4e8fpGFlk6gAiiJPG9K4zzNxBMWMIA2Ess/s640/inima+MARe.jpg" width="400" /></a></span></div>
psihopompexhttp://www.blogger.com/profile/01957495542128629772noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-5263386027673792491.post-85791991716806310992016-09-14T01:17:00.000-07:002016-12-04T13:43:10.046-08:00Cu stilul pe stil călcînd - text pentru catalogul Victoriei Zidaru<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<br />
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"> Fiecare dintre noi ajunge, mai devreme sau
mai tîrziu, să încremenească într-un fel de a fi. Vorbim într-un fel, ne mișcăm
într-un fel anume, zîmbim și rîdem ca noi înșine și nu ca altcineva, iubim
previzibil, mîncăm așa și nu altcumva, căscăm, sforăim sau dormim cum am mai
făcut-o și-o s-o mai facem. Acest tip de încremenire este blestemul adultului,
e rodul acțiunilor tale de pînă atunci și a tuturor inacțiunilor tale. Toate
fricile, vitejiile și bețiile vieții, toate regretele, remușcările, toate
dorințele treze sau apuse, faptele imunde,
haiduciile, iubirile, spaimele și urile, toate cuvintele și toate
tăcerile, cărțile citite și cele necitite, tot, absolut tot ce are patos, tot
ce ține de acel abur inefabil și invizibil al psyche-ului te construiește
într-o persoană bine conturată pe care, de la o anumită vîrstă nici nu mai știi
dacă poți s-o schimbi. Orice adiție mărește bolovanul, îți vine mai degrabă să
scoți, pare mai util, toată energia în a te păstra flexibil, viu și deci
imprevizibil, e concentrată pe lupta cu tine. Dacă în tinerețe totul era
posibil, acum ai cu cine lupta. Dușmanul ești chiar tu însuți. Tu ești
monstrul. Tu și stilul tău pe care l-ai căpătat dar mai ales l-ai construit. Și
dacă ai fugit de tine pînă atunci, timpul are grijă, te prinde ca Usain Bolt
din urmă, el doar e recordman mondial, brusc în ultimii cîțiva metri ai cursei tragi de tine
deși știi c-ai pierdut. De fapt ce ai
pierdut? Ai lepădat toate posibilitățile pentru un singur stil personal, asta
ai făcut. Ajungem mai toți să ne luptăm cu această încremenire a maturității.
Responsabilitate, seriozitate, rațiune, națiune, valori cu V mare și hop, apar
în fața ochilor tăi doar degete ridicate, manuale de tratat pueri eterni,
chimii pentru entuziasme nejustificate sau pentru fertilele melancolii, jocuri
inventate de alții, contracte și multe, multe modalități de adormire a
sufletului. Toate aceste lucruri serioase rînjesc la tine, te bat pe spate, îți
șoptesc că ești în regulă, că e foarte bine că ai devenit un stîlp al
societății, bravo, ai reușit. Pare nenatural totuși, nu cumva Dumnezeu ne-a
servit vreo glumă? De ce să parcurgem drumul de la seninătate sufletească la
imobilism psihic? De ce nu mai degrabă invers? Asta-i cea mai bună dintre
lumile posibile? Oare scapă cineva, văd
sute de cadavre în viață încă. Dacă specificul unei persoane se capătă în lume
prin simpla trecere a timpului, în artă stilul trebuie căutat cu încăpățînare
și asiduitate. Aici e nevoie de efort continuu, pentru că el nu vine doar cu
timpul ci este un construct semi-artificial. Arta construiește stilul și stilul
definește măcar temporar un artist. El e totuși un mijloc, nu o finalitate cum
s-ar crede. Și e salvator, e unul dintre puținele instrumente care te poate
salva de blestemul pietrificării prin maturizare. E ca și cum ți-ai construi un
binoclu cu care să vezi mai aproape în urma ta, la început, atunci cînd
sufletul tău era energie pură. Dacă optica binoclului e bine pusă la punct ea
va da rezultate clare și variate. Dacă nu, binoclul va oferi cam același dans
al umbrelor, manierismul se instalează. Victoria Zidaru e o artistă care și-a
construit stilul. E unul feminin, mistic și tradițional, materialele sunt de
cele mai multe ori vegetale, frunze moarte, paie, cînepă împletită sau țesături
de in. Tot ce ar putea deveni un cuib ce protejează lumea intră în aria de
interes a Victoriei. Orice zidire este la ea un sălaș care protejează prin
căldură maternă și nu prin opoziție de monolit. Instalațiile ei apelează și la
simțul olfactiv, pe lîngă cel vizual și cel tactil. Victoria știe să transforme
un loc, să-i dea sacralitate. Știe, de altfel, să se folosească și de cuvînt în
feluri neașteptate. Îmi aduc aminte cu plăcere de o lucrare trapezoidală pe in,
de dimensiuni destul de mari, care e reprodusă pe coperta din spate a
catalogului </span>“<span lang="RO">Îngeri, tronuri,
voievozi” ce a sumarizat expoziția de la Mogoșoaia a cuplului Marian și
Victoria Zidaru. Pe trapezul alb al inului este brodată o rugăciune care începe
din mijloc și continuă în spirală ca un melc acoperind tot formatul. Lucrarea
era umplută cu paie și suspendată ca un cuib sub bolta porții prin care se
intra în palatul brâncovenesc. Am încercat să citesc rugăciunea dintr-un foc. E
o probă dificilă. Dacă vrei să ai continuitate în citire trebuie să te rotești
în sensul invers al acelor de ceasornic cu ceva viteză, aproape la fel de
repede ca un derviș. Pe la jumătatea rugăciunii ești deja amețit și totul
devine incantație în care ruga se combină cu bătaia inimii și cu o acută stare
de greață. Nu e însă ceva neplăcut, e mai degrabă un fel ingenios de a-ți anula
atenția pe care o acorzi minții atunci cînd citești un cuvînt ce are mai
degrabă rost decît sens rațional. De puține ori în viață m-am rugat și de cele
mai multe ori am făcut-o din frică. Cu lucrarea Victoriei mi s-a părut c-am
făcut-o cum se cuvine, încercînd să-mi depășesc vertijul și să duc Cuvîntul
pînă la capăt. Rugăciunea începea așa: „Ferice de omul prost, adică de omul
fără iubire de Dumnezeu, care se întoarce ca Maria Magdalena...</span>”<o:p></o:p><br />
<br />
imagini din expoziția "Zis și cusut" a Victoriei Zidaru de la H'art appendix <a href="https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=1075336872504938&id=100000859074188">lucrări din expoziție</a><br />
<br />
english translation by Flavia Yasin<br />
<br />
<div class="Standard">
<span lang="EN-GB">With style
on style treading<o:p></o:p></span></div>
<div class="Standard">
<br /></div>
<br />
<div class="Standard">
<span lang="EN-GB">Each and
every one of us ends up, sooner or later, frozen in a way of being. We talk a
certain way, we move a certain way, we smile and we laugh like none other but
ourselves, we love predictably, we eat this way and only this way, we snore and
we sleep as we've done before, and we shall continue to do so. This type of
freeze is the curse of adulthood, it's the outcome of all your actions and
inactions up 'til now. All the fears, the bravery, the stupors of life, all the
scares and hatred, all the words and all the silence, the books you've read and
those you haven't, everything, absolutely everything that involves pathos,
everything that pertains to that ineffable and invisible mist of the psyche, it
all builds you into a well-rounded person who, from a certain age onwards,
can't really be changed. Everything new is simply incorporated into this
boulder, you'd rather spend all your energy on staying flexible, it seems more
useful, it's all focused on battling yourself. Whereas in your youth,
everything was possible. Now you have yourself to fight against. You are your
own enemy. You're the monster. You and the style you've gained, but, more
importantly, the style you've built. And, if you've run away from yourself
until now, time takes care of that, it catches up to you like Usain Bolt, he's
a world record holder after all, suddenly you're struggling over the last few
meters, even though you know you've lost. But what have you really lost? You've
shed all the options in favour of one personal style, that's what you did. Most
of us end up fighting this stillness of maturity. Responsibility, seriousness,
reason, nation, values with a capital V, and lo and behold, pointed fingers,
manuals for handling eternal children, chemicals for unjustified enthusiasm or
for the fertile bouts of melancholy, games others have invented, contracts and
many, many other ways for putting your soul to sleep. All of these serious things
grin at you, they pat you on the back, whisper that everything's all right,
that it's great that you've become a pillar of society, good job, you did it.
It seems unnatural, though, isn't God having a laugh at our expense? Why walk
this path from serenity of soul to mental halt? Why not rather go the other
way? Is this the best of all possible worlds? Will anyone make it out, I still
see hundreds of living dead bodies around. If someone's defining feature is
formed by the mere passage of time, in art, style must be stubbornly and
diligently sought after. Constant effort is required, because, it's more of a
semi-artificial construct. Art builds style, and style defines, even if
temporarily, the artist. It's still a means to an end, and not a finality in and
of itself, as some might believe. And it's a real lifeline, one of the few
instruments that can rescue you from the curse of maturity's petrification.
It's as if you built a pair of binoculars for looking right behind you, to the
beginnings, when your soul used to be pure energy. If your binoculars are well
constructed, their lens will yield clear and varied results. If they're not,
the binoculars will show the same dance of shadows, and thus mannerism sets in.
Victoria Zidaru is an artist who's built her style. It's a feminine, mystical
and traditional one, the materials are often plants, dead leaves, hay, woven of
braided hemp or flax. Everything that could potentially be a nest, protecting
the world, is of interest to Victoria. Any building is, for her, a home that
protects through maternal warmth instead of monolithic opposition. Her
installations appeal to the olfactory sense, as well as visual and tactile.
Victoria knows how to transform a place, how to make it sacred. She also knows
how to use words in unexpected ways. I fondly remember a trapezoidal flax
piece, fairly large, displayed on the back cover of the 'Angels, thrones,
lords' catalogue, summing up the Mogosoaia show of Marian and Victoria Zidaru.
On the white of the flax trapeze rests a prayer starting from the middle, and
spiralling outwards until it fills the entire weaving. The piece is filled with
hay, and suspended like a nest from the gate ceiling at the entry to the
palace. I tried reading the prayer in one go. It's a difficult trial. If you
want to make it, you need to spin around counter-clockwise, gaining quite a bit
of speed, almost as quickly as a dervish. Halfway through the prayer, you're
already dizzy and everything becomes a chant where prayer melds with heartbeat
and with an acute feeling of nausea. It's not unpleasant though, it's rather an
ingenious way of nullifying the attention you pay to your mind when you read a
word that has a meaning rather than a rational definition. Few times in my life
I've prayed, and mostly I've done so out of fear. With Victoria's piece, I
think I did it properly, trying to get over my vertigo, and trying to see the
Word through. The prayer starts like this: 'Blessed be the fool, he who is
without love of God, returning like Mary Magdalene...'</span><o:p></o:p></div>
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEijjPZJenNbPvysdGCTyr9x1WZ6WNv6O6OJvjWciFECaBxK3i2VPpcDRb0rVBXBkofFkMHOe3-EVz6ovPDIcuLixBa4OUn8C7A05mmK2Ap8c9Df7vmMt3CBqrtUBah9DSGo4DmOkqNQIhw/s1600/cuib.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEijjPZJenNbPvysdGCTyr9x1WZ6WNv6O6OJvjWciFECaBxK3i2VPpcDRb0rVBXBkofFkMHOe3-EVz6ovPDIcuLixBa4OUn8C7A05mmK2Ap8c9Df7vmMt3CBqrtUBah9DSGo4DmOkqNQIhw/s640/cuib.jpg" width="530" /></a></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
psihopompexhttp://www.blogger.com/profile/01957495542128629772noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5263386027673792491.post-18087251275047927812016-06-30T06:12:00.002-07:002016-06-30T16:02:46.283-07:00Text integral despre expoziția - La adăpostul unor plante invazive de Dumitru Gorzo<b><i> <span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: large;"> </span></i></b><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: large;"><i style="font-weight: bold;"> </i>Inefabilul</span><br />
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: large;"> </span><br />
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: large;"><span lang="RO"> Textele din expoziții se scriu despre
artă în general sau despre lucrări în particular, sau despre artist? Niciodată
nu pot să-mi dau seama, e clar, nu sunt un profesionist al retoricii
discursului curatorial. Prefer să intru în hora personală a artistului și, de
acolo, să scriu ceva despre mine. Dacă implicarea a fost cinstită și deschisă
din partea mea, ea va elucida ceva. Pe Gorzo îl știu de la început. Cu el am
început sarabanda galeriei acum 14 ani. Împreună cu el mi-am lămurit multe și
mi-am întărit caracterul, nu mă mai sperie mare lucru. Deși nu spune explicit,
Gorzo știe exact care e valuta forte în artă – puterea individuală. Ea nu se
poate tranzacționa, nu ține de finanțe, de relații sau de aparențe. N-o capeți
pe schelă la MOMA sau prin hală la TATE, dansînd imobil prin Grand Palais sau
lîngă un ciocănel la Sotheby</span>’s<span lang="RO">. Acolo ți se cere să faci sex în public sau ești abuzat public. Puterea în
artă se cucerește și se fură zi de zi, e luciferică și deci răzbunătoare dacă
ești delăsător și neatent, îi place durerea, excesul bahic pe termen scurt și
postul prelungit după. E o concubină geloasă, pustiește tot ce înseamnă viață
așezată. Urăște vacanța la mare sau la munte cu familia. E un înger
exterminator. Puterea în artă înseamnă să pui paie pe foc. E o imolație a lumii
căzute ce produce la nesfîrșit carne
inertă, materie și acumulare delirantă de tip supermarket. Să pui tot ce e
cargo pe foc, pentru că asta e situația reală, imaginea budistă e foarte pe șleau
– suntem cu casa în flăcări. Nu e un sadism sau o distrugere fără rost, e o
creație în alt regim ontologic, unul invizibil. Focul, deși element după greci,
e foarte aproape de imaterialitate, e în același timp proces dar e și prezență
cît se poate de copleșitoare. Focul e cel mai adecvat simbol pentru caracterul
inefabil al sufletului. Aici am vrut să ajung... La inefabil.</span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: large;"><span lang="RO"> Acum vreo 9 ani,
cu o expoziție unică Gorzo vs Gili prin Viena, într-un road-trip memorabil
pentru mine, Gorzo a lansat emfatic azimutul
căutării lui – vreau Inefabilul. Nu ceva inefabil ci Inefabilul. Îmi aduc
aminte că am zîmbit atunci, mi s-a părut o copilărie. Cred că am replicat cu
ceva de tipul: băi, și mie mi-ar plăcea
Claudia Schiffer să-mi citească seara din </span>“<span lang="RO">1001 de nopți” la lumînare. Sau ceva mai
buruienos, nu mai țin clar minte. Am rîs, am băut, am hălăduit prin Kakania și
ne-am întors. Cu timpul însă, fraza aceea tot revine, a rămas ca o scamă pe
creier. De fapt pe suflet, pentru că inefabilul este un proces al psyche-ului,
mai precis e modul prin care el se trezește sau se regăsește. Să mă explic un
pic. Inefabilul trebuie delimitat de suavitate. Poate fi o reacție a sufletului
la un detaliu gingaș ce s-a pierdut iremediabil, dar nu e ceva drăguț de pus pe
FB cu </span>#CuteThings<span lang="RO">. Precum îi
atestă și etimologia, nu are o relație de prietenie cu latura discursivă a
omului, deci nu știu de ce dracu tot vorbesc atîta... în fine, poți să te
apropii de el cu metafore, doar se știe, poeții nici nu vorbesc, dar nici nu
tac. Cînd e întîlnit în experiențe cotidiene și nu în artă, inefabilul e
bucuria și serenitatea sufletului atunci cînd se regăsește sau groaza alienării
sale într-o lume otrăvită. </span></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: large;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: large;">Am întîlnit și eu momente de inefabil cotidian.
Prima dată, în Roma, să fi trecut 18 ani de atunci. Vizitam Italia, bifam totul,
mă comportam ca un turist cultural conștiincios. Nu mai țin minte mare lucru
din toate siturile investigate, din acea bulimie de vilegiaturist. În penultima zi
însă, pe caniculă, îmi car toată familia în Piața del Popolo din Roma, lîngă
obelisc, căldură mare, frati-miu scos din minți de atîta mers pe jos, restul
familiei înjurînd discret printre dinți. Scopul deplasării era biserica Santa
Maria del Popolo unde sunt două lucrări de Carravagio – martiriul sf. Petru și
scena convertirii lui Pavel de pe drumul Damascului. Eram hotărît, nesimțitor
la epuizarea celor din jur, îmi repetam în gînd ca o mantră tot ce știam despre
Carravagio, un gură mare, genial, pederast, criminal. Mă îndreptam mecanic în
fața convoiului familial spre biserică, hotărît să stau cît mai mult, să nu
pierd nimic. Intrarea în biserică e
puțin elevată față de nivelul pieței. Urci vreo 10 trepte ca să intri în ea. Mă
îndrept spre ușă, dau să urc, mă opresc o secundă ca-n desene animate cînd
Tom-motanul rămîne perplex cu pasul în aer și realizez și motivul blocajului.
Pe trepte, ocupînd jumătate din lățimea lor, pe fiecare rînd, stăteau în jur de
30 de fete, toate blonde, sigur nordice, între 16 și 18 ani, unele spate în spate,
altele întinse pe trepte . Erau îmbrăcate toate cam la fel, o uniformă
estivală, simplă și sexy - pantaloni scurți de blugi ușor franjurați la
extremități, tricouri albe. Simt un gust de metale în gură, dau să fac o poză
însă mi se face jenă și renunț. Mă uit mai bine. Toate dormeau. Dormeau în cor,
la unison, o situație în care puritatea și erotismul linișteau sufletul, nu-l
tulburau. Intru în biserică, încerc să mă uit la cele două lucrări de
Carravagio dar îmi dau seamă că patinez cu privirea. Ce prost ești Dane, ce
dracu cauți înauntru, ieși afară, fă o poză, mai uită-te pînă nu pleacă, hai!
Ies febril din biserică cu degetul pe trăgaciul aparatului foto... Degeaba...
Se treziseră, vorbeau, unele se și ridicaseră și-și aranjau părul. Erau daneze,
vraja s-a sfărșit. N-am mai putut să intru la loc în în biserică. Din toată
acea vară n-am rămas decît cu imaginea asta inefabilă, construită de mine
evident, dar cu participarea lumii, luminii Romei, a lui Carravagio și a celor
30 de tinere daneze. Un moment de grație în care sufletul reface spărturile
lumii și compune un tablou al regăsirii lui cu paradisul. De data asta un
paradis catolic și sexy. </span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: large;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: large;"><span lang="RO">Inefabilul apare deci ca reamintire a purității însă,
mai dramatic și mai tulburător, poate apărea și ca un strigăt de disperare. Nu
demult, să fie vreo săptămînă, mă duceam spre atelierul din Lizeanu a lui Gili.
Era mijlocul zilei, vară, caniculă. Totul plesnea de lumină. Intersecția
Lizeanu cu Ștefan cel Mare e un hub urban extrem de vibrant, un loc în care nu se
adoarme, se circulă isteric, corporatiștii mănîncă lîngă prostituate,
pensionarii merg alene și copii se joacă printre mașinile care curg fără
momente de pauză. E și un loc al dezmoșteniților sorții, drogați, cerșetori sau aurolaci. E viață,
carne radioactivă. Eram pe bicicletă și mă opresc pe trecerea de pietoni să
traversez Ștefan cel Mare. În mijlocul bulevardului, scăldat parcă complet în
lumină și fără umbre, un tînăr aurolac cu ochii roșii se uita în sus spre
soare. Brațele deschise cu palmele întoarse-n sus iar fața îi e transfigurată într-o
grimasă halucinantă. Exoftalmic, injectat, fript peste măsură. Detaliul care a
dat totul peste cap, instaurînd groaza în suflet, era că în timp ce se deplasa
încet pe zebră, avea pantalonii lăsați în vine. Fără chiloți, full monty. În
cinci sau 10 secunde cît a durat totul tînărul transformă rînjetul în rîs
diavolesc și începe să se pișe. Nu se oprește din mers, nici nu grăbește pasul
dar nici nu-l încetinește. Continuă deplasarea lăsîndu-și incontinența în urmă
și trece extatic pe lîngă mine, el hohotind, eu încremenit și perplex. Nu mi-am
revenit vreo două zile, cum de sufletul unui om putea ajunge în așa hal? Ce s-a
întîmplat? Era groază? Resemnare? Stupoare? Cinism? Inefabilul apare și în
situații de tipul ăsta cănd sufletul urlă că s-a pierdut, că el care era rupt
din cer, a ajuns în iad, că trebuie să dea bună ziua, că poate să-și ascundă
gîndurile, că poate înșela sau minți, că se poate pierde sau bălăcări în și
prin trup. E drama care creează lumea și civilizația. Și, după cum știm din
toate cărțile bune, lumea e mai degrabă nedreaptă și crudă, nu spirituală,
justă și pură. Binili...nu învinge.</span><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: large;"><br /></span></div>
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: large;"><br /></span>
<br />
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: large;">Dincolo de viață
și accidentele ei inefabile, arta poate atinge astfel de ecouri sufletești și
Gorzo le vizează și le dorește în practica de atelier. Femeile cu pulă, coconii
roz, carcalacii zîmbitori, masca celui de-al treilea sex sau totemurile
întunecate sunt obiecte ce au o utilizare sufletească dincolo de explicații,
indicații și alte complicații. Ele sunt dispozitive de accesat mormăiala
ancestrală a lumii.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjAM5e_2io9JQkP_zbWcifHYK3kU26otd2l5R4KHzpa-_1TYd4dLRfVcDsDC4SFFClrM3plVm97uncs-5v_nQ4rGSvA3Q1E5Sy90wYQJCbWxqYinwaBgSNO5Vsj07_Xl-F9PDnjfjYwYJc/s1600/femei+cu+pula.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjAM5e_2io9JQkP_zbWcifHYK3kU26otd2l5R4KHzpa-_1TYd4dLRfVcDsDC4SFFClrM3plVm97uncs-5v_nQ4rGSvA3Q1E5Sy90wYQJCbWxqYinwaBgSNO5Vsj07_Xl-F9PDnjfjYwYJc/s400/femei+cu+pula.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Dumitru Gorzo - Femei cu pulă</td></tr>
</tbody></table>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg0NiAztndqHss6IRmHHzN9Cw5pf7BVFV95RZAQgZ0mvtVe41reoOFNv__GH8_qgnQ6mAIyTwUn6a20quvBMqaO9d4Tdl8FDUFvNFkiqyul6Ijb30U-XIlJQyxkULBeq3RrInF80uDo_yw/s1600/IM000063.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg0NiAztndqHss6IRmHHzN9Cw5pf7BVFV95RZAQgZ0mvtVe41reoOFNv__GH8_qgnQ6mAIyTwUn6a20quvBMqaO9d4Tdl8FDUFvNFkiqyul6Ijb30U-XIlJQyxkULBeq3RrInF80uDo_yw/s400/IM000063.JPG" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Dumitru Gorzo - Coconi</td></tr>
</tbody></table>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgmCJWApai_zx9_jb-do_IHyGA7-K8o8-3rnZYqeJHwZRTCumlu18D-YtZyx1sKeK7XCjYBhb2T3VODm2mk3nTrSRvFC1ALShGEEkI0LvRbcN63e9UaJBVbctrQts-xHEurafzdvZ6qsMU/s1600/Moartea.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgmCJWApai_zx9_jb-do_IHyGA7-K8o8-3rnZYqeJHwZRTCumlu18D-YtZyx1sKeK7XCjYBhb2T3VODm2mk3nTrSRvFC1ALShGEEkI0LvRbcN63e9UaJBVbctrQts-xHEurafzdvZ6qsMU/s400/Moartea.JPG" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Dumitru Gorzo - Moartea</td></tr>
</tbody></table>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhyT1jWeGDpktFwN15ujeDNcRyTlSqSqoir2aBKEmFoIV8jbJxwsqKE6a43-06rPBfYeMXdDHnmZsZ6AvD6ZtSKwV9htzzOFKc5NVdK4raWipPblkHwD8vIImN2TsuUrF0Th400eMuHl_4/s1600/1276836730_4fd121bbff_m.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhyT1jWeGDpktFwN15ujeDNcRyTlSqSqoir2aBKEmFoIV8jbJxwsqKE6a43-06rPBfYeMXdDHnmZsZ6AvD6ZtSKwV9htzzOFKc5NVdK4raWipPblkHwD8vIImN2TsuUrF0Th400eMuHl_4/s400/1276836730_4fd121bbff_m.jpg" width="300" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Dumitru Gorzo - murală în Timișoara</td></tr>
</tbody></table>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgCnOIm7boA8v6auQmqdv3E2Hv5x1kPBiPhDP0N9AlOu40ucMQP_GJl-PUtIAHZ4jfZMiUPz_FKOYK_cVi_6mShYg42LoaRBLc_Y1f7jsNGBClHFEUycdtJmoeYkthfJEwfgpuF023FOLU/s1600/gorzo_al_treilea_sex_l.jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgCnOIm7boA8v6auQmqdv3E2Hv5x1kPBiPhDP0N9AlOu40ucMQP_GJl-PUtIAHZ4jfZMiUPz_FKOYK_cVi_6mShYg42LoaRBLc_Y1f7jsNGBClHFEUycdtJmoeYkthfJEwfgpuF023FOLU/s320/gorzo_al_treilea_sex_l.jpeg" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Dumitru Gorzo - Al treilea sex</td></tr>
</tbody></table>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
psihopompexhttp://www.blogger.com/profile/01957495542128629772noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-5263386027673792491.post-44632439883788912482016-03-21T09:42:00.002-07:002016-05-26T02:32:10.303-07:00Pe scurt despre "Cumințenia pămîntului" <span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Am mai scris despre acest subiect în două cazuri <a href="http://psihopompex.blogspot.ro/2014/09/cumintenia-pamintului-si-cum.html">aici</a> și <a href="http://psihopompex.blogspot.ro/2014/10/din-nou-despre-cumintenia-pamintului-de.html">aici</a>. Au trecut 2 ani și subiectul se apropie de punctul de "fierbere". Să înfățișăm faptele, atît cît le știm pînă acum.</span><br />
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><br /></span>
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">1. În 1910 Gheorghe Romașcu cumpără <i>Cumințenia</i>. La vremea aceea cu 1500 de lei.</span><br />
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><br /></span>
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">2. În 1957 statul român cumpără lucrarea cu suma de 25 000 lei. <a href="http://www.ziarulring.ro/bucuresti/avem-dovada-c-sculptura-cuminenia-pmntului-a-fost-vndut-statului">aici</a> Timp de 50 de ani e expusă la MNAR.</span><br />
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><br /></span>
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">3. În 2004 moștenitorii lui Gheorghe Romașcu dau statul în judecată. În 2008 le este retrocedată. Nu știm prea clar dacă argumentația avocaților în favoarea retrocedării a fost că lucrarea s-a naționalizat (fără reparații) sau doar că tranzacția nu a fost onorabilă pentru că n-a existat negociere (tovarășii nu negociau...)</span><br />
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><br /></span>
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">4. Moștenitorii vor să scoată bani, nu s-o păstreze și își manifestă această intenție. Lucrarea face parte din patrimoniu mobil clasat - tezaur. Asta înseamnă că, înainte s-o scoată la o licitație, statul are drept de preempțiune. <i>"<span style="background-color: white; text-align: justify;">Bunurile culturale mobile clasate în tezaur, aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat, pot fi exportate numai temporar.</span></i></span><br />
<span style="background-color: white; font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif; text-align: justify;"><i> Bunurile culturale mobile, proprietate a persoanelor fizice sau juridice de drept privat, clasate în tezaur, pot face obiectul unei vânzări publice numai în condiţiile exercitării dreptului de preemţiune de către statul român, prin Ministerul Culturii şi maximum 30 de zile, calculat de la data înregistrării comunicării, iar valoarea de achiziţionare este cea negociată cu vânzătorul sau cu agentul economic autorizat ori cea rezultată din licitaţia publică (art. 36)." </i></span><br />
<br />
<div>
<span style="background-color: white; font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif; text-align: justify;"><i>5.</i> Multă vreme moștenitorii au fost reprezentați de casa de licitații Artmark. Această firmă a început bombardamentul mediatic prin care încercau să acrediteze ideea că Tate Modern ar fi venit în România pentru a se interesa de Brâncuși. Am scris despre asta în primul articol <a href="http://psihopompex.blogspot.ro/2014/09/cumintenia-pamintului-si-cum.html">aici</a></span></div>
<div>
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Artmark era interesată ca lucrarea să fie cumpărată cu cît mai mult de către stat sau să fie licitată cît mai liber (eventual să poată fi scoasă din țară printr-o operațiune de declasificare). Prin presă se încearcă acreditarea faptului că suntem în poziția de a pierde o lucrare esențială pentru România. Am văzut pentru prima oară un stencil artistic făcut de o firmă <a href="http://www.votatibrancusi.ro/">aici</a>. iar Artmark crește presiunea cerînd cetățenilor să voteze dacă lucrarea trebuie să stea sau să plece din țară. E o falsă problemă, după cum vedeți mai sus, indiferent ce tranzacție se va produce lucrarea va trebui să ramînă aici. </span></div>
<div>
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">6. Într-un final, ministerul culturii negociază direct cu proprietarii ( spre disperarea casei de licitații) profitînd de o chichiță avocățească. Rezultatul - suma agreată este de 11 milioane de euro din care statul va plăti 5 milioane și restul va fi plătit printr-o subscripție publică de tipul "un leu pentru Ateneu". Se argumentează că de vreme ce pe piața liberă un Brâncuși face 20 milioane, noi am făcut o afacere excelentă. Ni se recomandă de către intelectualii cei mai proeminenți să lăsăm mofturile, să umflăm piepturile patriotic și să decartăm. <a href="http://adevarul.ro/cultura/arte/andrei-plesu-despre-achizitia-operei-brancusi-un-examen-romanii-patrioti-1_56eabeca5ab6550cb8f20c14/index.html">aici</a> </span></div>
<div>
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><br /></span></div>
<div>
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Acum sunt multe lucruri pe care le voi comenta cît mai succint:</span></div>
<div>
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><br /></span></div>
<div>
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">a) E regretabil că nu ne-am putut proteja obiectele de tezaur și am ajuns în situația asta. Eu nu sunt de acord că un obiect de artă care a intrat în conștiința colectivă mai poate face obiectul unei retrocedări sau reparații. Cum credeți că ar reacționa statul francez la o inițiativă de retrocedare a furturilor lui Napoleon ( Louvru e în mare parte o peșteră a lui Ali Baba realizată prin pradă de război)</span></div>
<div>
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">b) Trebuie spus că toate articolele pe care le veți putea găsi pe net spun că la Sotheby's și Christie's un Brâncuși face între 14 și 20 de milioane. E o mică manipulare la mijloc, <i>Cumințenia</i> nu poate fi licitată decît în condițiile în care nu iese din țară. O serie întreagă de articole încercau să acrediteze că singura instituție care are dreptul să pună un preț este o casă de licitație. E fals, există și experți independenți. Părerea mea este că statul ar fi trebuit să organizeze legislația de așa natură încît la astfel de lucrări ( categoria tezaur) să poată oferi atît cît decide indiferent de ce se întîmplă pe piața vestică.</span></div>
<div>
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">c) Dacă tot a negociat o sumă pînă la urmă (11 milioane euro) statul este dator să ne arate și procedura prin care a făcut-o (cine au fost experții, care a fost algoritmul în baza căruia au expertizat lucrarea). Cred că acest detaliu este esențial, altfel toată retorica ministrului Alexandrescu legată de transparență este o simplă cortină de fum . </span></div>
<div>
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><br /></span></div>
<div>
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><br /></span></div>
<div>
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><br /></span></div>
<div>
<b><span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Trebuie s-o cumpărăm sau nu?</span></b></div>
<div>
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><br /></span></div>
<div>
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Există cîteva argumente pe care le-am decelat și care ar fi pro:</span></div>
<div>
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><br /></span></div>
<div>
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">1. E o dovadă de patriotism. Ne trebuie, o avem pe timbre, e arhaică, e a noastră. Plus că odată cu achiziționarea ei producem un act de reparație morală moștenitorilor. </span></div>
<div>
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">2. E o bună investiție în turism. Dacă vom avea Cumințenia la loc în MNAR vom avea o creștere a turismului cultural.</span></div>
<div>
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">3. Să nu dăm dovadă de prostie, să nu pierdem Cumințenia cum am pierdut atelierul lui Brâncuși care acum e în față la Pompidou. </span></div>
<div>
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">4. E o lucrare care trebuie să poată fi vizitată în expunere publică dacă vrem ca ea să-i influențeze pe artiștii contemporaneității.</span></div>
<div>
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><br /></span></div>
<div>
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><br /></span></div>
<div>
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Iată și critica mea adusă argumentelor de mai sus:</span></div>
<div>
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><br /></span></div>
<div>
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">1. Sigur că ar fi ideal să o cumpărăm însă trebuia să ne gîndim mai din timp, să ne protejăm să ajungem în situația în care trebuie să dăm o sumă atît de mare pe o lucrare pe care comuniștii chiar au plătit-o, n-au naționalizat-o fără vreo plată. Intelectualii care ne îndeamnă la patriotism erau chiar în poziția (domnul Pleșu a fost ministrul culturii și are studii de istoria artei) să protejeze legal patrimoniul de astfel de situații. Priviți cu cît dispreț privesc englezii retrocedarea frizei Parthenonului (grecilor) apropriate de lordul Elgin și aflate la British Museum <a href="https://en.wikipedia.org/wiki/Elgin_Marbles">aici</a> </span></div>
<div>
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">2. Acest argument e rizibil. La un flux de cîteva zeci de mii de vizitatori pe an (reamintesc că lucrarea lui Brâncuși a mai fost expusă 50 de ani tot la MNAR deci nu va fi ceva nou) și un bilet de 10 lei ne-ar trebui vreo 120 de ani să amortizăm suma.</span></div>
<div>
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">3. și 4. Ministerul culturii trebuie să-și asume o paradigmă contemporană a promovării artei. E vorba de cum funcționează acum receptarea și producerea artei. Nu cumva s-a modificat un pic față de secolul 19 și începutul secolului 20 odată cu accesul instantaneu la informație? Înainte, un artist trebuia să facă expediția inițiatică pînă în centrele mondiale ale artei. O vizită la Paris, în Italia și Londra era importantă petru sincronizarea culturală a unui creator. Nu mai e cazul acum. Totul e la îndemînă acum și "centrele" culturale nu mai există. Cei care realmente sunt îngrijorați și preocupați de artă și felul cum mai poate fi ea dusă mai departe sunt conștienți că toată arta este la un click de mouse, cataloagele pot fi răsfoite în toate librăriile. Cumințenia pămîntului va avea același impact (sau nu va avea) și dacă e văzută în muzeu și dacă nu. Artiștii contemporani îi folosesc învățămintele indiferent dacă o văd live sau pe net sau într-un album. </span></div>
<div>
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Dacă într-adevăr ministerul ar dori să finanțeze cu adevărat cultura vie ar găsi, spre exemplu, 1,5 milioane de eur pentru a face Dalles ce a fost (o kunsthalle în centrul Bucureștiului) sau ar elibera niște fonduri pentru a face achiziții pentru MNAC ( suntem în situația să pierdem achiziționarea noii generații de artiști - una dintre cele mai valoroase după perioada interbelică). E absolut dramatic să vezi că achiziția e prezentată ca o victorie iar, dacă ai rețineri, nu ești patriot. N-aș vrea să fiu totuși în locul ministrului Vlad Alexandrescu, îl cunosc și este un intelectual rafinat și un patriot sincer. A făcut tot ce a putut în condițiile în care multe informații erau simple dezinformări. A reușit să scoată din calcul intermediarul Artmark care se presupune că ar fi umflat prețul. A reușit să negocieze cît mai puțin în condițiile în care el este un om de dreapta și o poziție mai "nesimțită" legată de pretențiile moștenitorilor nu și-a putut-o asuma. Cred că acum trebuie să-l ajutăm să iasă și basma curată făcînd lobby împotriva participării la cheta națională. </span></div>
<div>
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><br /></span></div>
<div>
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Toată această discuție e, de fapt, întreținută de oamenii care nu sunt realmente creatori ci sunt în cel mai bun caz degustători de artă. Ea nu este o discuție artistică, ci politică. <i>Cumințenia </i>e în acest joc public doar o piatră în jurul căreia se vehiculează niște bani, se umflă piepturi patriotarde și se fac combinații financiare. Sunt absolut sigur că nea Costache și colecționarul Romașcu au momente de jenă celestă privind acum în jos la sufletele prinse încă în carne care declamă sume de biliarde în jurul unei femei din piatră care stă pe ciuci. </span><br />
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><br /></span>
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">O sursă de ultimă oră îmi spune că tot showul mediatic prin care ni se cere să contribuim e de fapt praf în ochi. Se pare că statul s-a angajat înainte să plătească suma totală și după aceea să facă chetă publică. În acest caz înseamnă că nici nu mai contează ce credeți dragi iubitori de artă. Domnule Alexandrescu, cred că e cazul să faceți public contractul agreat cu moștenitorii și modalitatea prin care s-a făcut evaluarea prețului!</span></div>
<div>
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhNbLoRKqgEAcIaIfrn7HCk1RJ3AAyfpmCiSy-PU6LIg-WLaN7gsgBaJTjDtl00Mb0Hwav8sfVsLr0iMDflM0CUHe9e0ZyZxR0WdWVzudPtj0OzKQg_ODXuyMCYbF9S_3z2C4o7ylVXv-g/s1600/cumintenia_pamantului_11.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhNbLoRKqgEAcIaIfrn7HCk1RJ3AAyfpmCiSy-PU6LIg-WLaN7gsgBaJTjDtl00Mb0Hwav8sfVsLr0iMDflM0CUHe9e0ZyZxR0WdWVzudPtj0OzKQg_ODXuyMCYbF9S_3z2C4o7ylVXv-g/s320/cumintenia_pamantului_11.jpg" width="232" /></a></div>
<div>
<br /></div>
<div>
<br /></div>
<div>
<br /></div>
psihopompexhttp://www.blogger.com/profile/01957495542128629772noreply@blogger.com3